24 februarie - Dragobete, sărbătoarea dragostei
Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Tradiții se păstrează cu precădere în sudul și sud-vestul României.
Dragobete, numit şi Cap de Primăvară este fiul Babei Dochia şi reprezinta simbolic, în opoziţie cu aceasta, principiul masculin, pozitiv. Dragobetele, purtătorul dragostei şi al bunei dispoziţii, are atribuţii care corespund cu cele ale zeului dragostei la romani, Cupidon.
24 februarie este ziua lui Dragobete, zeu al tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii. El este sărbătorit în ziua împerecherii păsărilor care se strâng în stoluri, ciripesc şi încep să-şi construiască cuiburile.
Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Pretutindeni se auzea zicala: Dragobetele sărută fetele! Dacă timpul era favorabil, fetele şi feciorii se adunau în cete şi ieşeau la pădure haulind şi chiuind pentru a culege primele flori ale primăverii. Din zăpada netopită până la Dragobete fetele şi nevestele tinere îşi faceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii.
După tradiţie, de ziua lui s-ar întoarce păsările migratoare, li s-ar deschide ciocul şi ar începe a cânta. Peste două săptămâni, la Dragobete, se strâng în stoluri, ciripesc, se împerecheaza şi încep să-şi construiască cuiburile în care îşi vor creşte puii. De frică să nu ciricăie ca păsările, nimeni nu lucra în ziua de Dragobete.
Din păcate, această frumoasă zi a dragostei, născută în timpuri imemoriale pe pământ românesc, încă vie în satele olteneşti, intim legată de ritmurile naturii (înfloritul florilor de primăvară, împerecherea păsărilor) se încearca a fi maculată şi înlocuită de o sărbătoare de import artificială, Sf.Valentin, apărută de câţiva ani pe trotuarele şi în pieţele publice ale oraşelor şi foarte intens mediatizată.
„Dragobetele sărută fetele”
Pentru unii ziua îndrăgostiţilor a trecut, iar pentru alţii abia începe. Pentru cine consideră Sfântul Valentin- o sărbătoare străină, există o alternativă - Dragobetele - sărbătoarea romanească a dragostei. Aşadar, astăzi iubim... româneşte!
Există mai multe tradiţii legate de Dragobete. Acestea sunt păstrate aproape cu sfinţenie în unele sate din spaţiul românesc. În vremurile de demult, fetele şi flăcăii se adunau în faţa bisericii şi plecau împreună în căutarea primelor florilor de primăvară. Între timp, pe dealuri se aprindeau ruguri în jurul cărora se adunau grupurile de tineri. La ora prânzului reprezentantele sexului frumos se întorceau fugind spre casă, obicei numit „Zburatorit”. Un băiat căruia îi cădea dragă o fată trebuia s-o ajungă din urmă. Dacă era iute de picior şi mai avea şi marele noroc să fie plăcut de către aceasta, cei doi se sărutau în văzul tuturor şi aveau mari şanse pe viitor. De aici şi expresia „Dragobetele sărută fetele”!
În această zi bărbaţii nu au voie să se supere pe femei. Dacă o fac, riscă să le meargă rău tot anul. Cel puţin aşa spune tradiţia. Un alt obicei este şi cel legat de spălatul pe cap cu zăpadă. În dimineaţa zilei de Dragobete fetele şi femeile tinere strâng omăt proaspăt, îl topesc şi se spală pe păr. Astfel, se crede că vor avea cosiţele şi tenul pe placul admiratorilor.
Dragobete este considerat fiul Babei Dochia şi este deschizător de primăvară.
Dragobete, numit şi Cap de Primăvară este fiul Babei Dochia şi reprezinta simbolic, în opoziţie cu aceasta, principiul masculin, pozitiv. Dragobetele, purtătorul dragostei şi al bunei dispoziţii, are atribuţii care corespund cu cele ale zeului dragostei la romani, Cupidon.
24 februarie este ziua lui Dragobete, zeu al tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii. El este sărbătorit în ziua împerecherii păsărilor care se strâng în stoluri, ciripesc şi încep să-şi construiască cuiburile.
Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Pretutindeni se auzea zicala: Dragobetele sărută fetele! Dacă timpul era favorabil, fetele şi feciorii se adunau în cete şi ieşeau la pădure haulind şi chiuind pentru a culege primele flori ale primăverii. Din zăpada netopită până la Dragobete fetele şi nevestele tinere îşi faceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii.
După tradiţie, de ziua lui s-ar întoarce păsările migratoare, li s-ar deschide ciocul şi ar începe a cânta. Peste două săptămâni, la Dragobete, se strâng în stoluri, ciripesc, se împerecheaza şi încep să-şi construiască cuiburile în care îşi vor creşte puii. De frică să nu ciricăie ca păsările, nimeni nu lucra în ziua de Dragobete.
Din păcate, această frumoasă zi a dragostei, născută în timpuri imemoriale pe pământ românesc, încă vie în satele olteneşti, intim legată de ritmurile naturii (înfloritul florilor de primăvară, împerecherea păsărilor) se încearca a fi maculată şi înlocuită de o sărbătoare de import artificială, Sf.Valentin, apărută de câţiva ani pe trotuarele şi în pieţele publice ale oraşelor şi foarte intens mediatizată.
„Dragobetele sărută fetele”
Pentru unii ziua îndrăgostiţilor a trecut, iar pentru alţii abia începe. Pentru cine consideră Sfântul Valentin- o sărbătoare străină, există o alternativă - Dragobetele - sărbătoarea romanească a dragostei. Aşadar, astăzi iubim... româneşte!
Există mai multe tradiţii legate de Dragobete. Acestea sunt păstrate aproape cu sfinţenie în unele sate din spaţiul românesc. În vremurile de demult, fetele şi flăcăii se adunau în faţa bisericii şi plecau împreună în căutarea primelor florilor de primăvară. Între timp, pe dealuri se aprindeau ruguri în jurul cărora se adunau grupurile de tineri. La ora prânzului reprezentantele sexului frumos se întorceau fugind spre casă, obicei numit „Zburatorit”. Un băiat căruia îi cădea dragă o fată trebuia s-o ajungă din urmă. Dacă era iute de picior şi mai avea şi marele noroc să fie plăcut de către aceasta, cei doi se sărutau în văzul tuturor şi aveau mari şanse pe viitor. De aici şi expresia „Dragobetele sărută fetele”!
În această zi bărbaţii nu au voie să se supere pe femei. Dacă o fac, riscă să le meargă rău tot anul. Cel puţin aşa spune tradiţia. Un alt obicei este şi cel legat de spălatul pe cap cu zăpadă. În dimineaţa zilei de Dragobete fetele şi femeile tinere strâng omăt proaspăt, îl topesc şi se spală pe păr. Astfel, se crede că vor avea cosiţele şi tenul pe placul admiratorilor.
Dragobete este considerat fiul Babei Dochia şi este deschizător de primăvară.