Despre Volohii din Transcarpatia care vorbesc româneşte, dar nu au auzit de România
La aproape 200 km de granita cu Romania, in Ucraina, se gaseste cea mai izolata comunitate vorbitoare de limba romana, cunoscuta sub numele de volohi.
Cu doar cateva saptamani in urma Fundatia EMA a fost anuntata ca undeva, in Ucraina, se gaseste o comunitate de romani ce traiesc intr-o saracie lucie. Astfel, in 6.02.2011, o echipa de voluntari EMA au pornit, cu ajutorul unui ghid, catre aceasta locatie unde traiesc aproximativ 1900 de suflete din care, atentie, aproape 1200 de copii ! Dupa “mici peripetii” si aproape 8 ore de mers, am descoperit catunul volohilor si da, se vorbea romaneste ! Fiind in principiu mai mult o deplasare de recunoastere, nu am luat cu noi decat cateva cutii cu jucarii ( primite in iarna prin intermediul grupului B.S.R.P.P. din Belgia ), in timp ce ceilalti prieteni ai “expeditiei” au adus alimente si dulciuri.
Desi cantitativ nu a fost prea mult, bucuria copiilor a fost imensa iar emotia momentului nu va fi uitata niciodata, cu siguranta. Iata impresia Cameliei Pop, voluntar EMA aflat la prima sa misiune in cadrul organizatiei:
Nesomnul, zbuciumul, frigul, toate palesc in fata sclipirii din ochii unor copii uitati de lume dar de D-zeu nu. Am ajuns dupa ore bune , plecati cu noaptea in cap, dupa ce ne ratacisem putin, si am gasit niste oameni simpli, carora, cred, ca simpla prezenta a noastra le facea bine. Nu stiau ce vrem, ce cautam acolo dar erau nerabdatori sa afle…de aceea se strangeau unul cate unul si apoi zece cate doi’spe… Am impartit cadourile , am facut poze cu ei,cei mai in varsta ne-au alimentat curiozitatile, copii ne-au cantat cantecele si totusi am plecat oarecum trista pentru ca imi ramasese in minte intrebarea pusa de multi copii de acolo: cand mai veniti? E frustrant ca nu poti sa faci mai mult…
In viitorul apropiat ne-am dori sa reusim sa organizam, impre
Cu doar cateva saptamani in urma Fundatia EMA a fost anuntata ca undeva, in Ucraina, se gaseste o comunitate de romani ce traiesc intr-o saracie lucie. Astfel, in 6.02.2011, o echipa de voluntari EMA au pornit, cu ajutorul unui ghid, catre aceasta locatie unde traiesc aproximativ 1900 de suflete din care, atentie, aproape 1200 de copii ! Dupa “mici peripetii” si aproape 8 ore de mers, am descoperit catunul volohilor si da, se vorbea romaneste ! Fiind in principiu mai mult o deplasare de recunoastere, nu am luat cu noi decat cateva cutii cu jucarii ( primite in iarna prin intermediul grupului B.S.R.P.P. din Belgia ), in timp ce ceilalti prieteni ai “expeditiei” au adus alimente si dulciuri.
Desi cantitativ nu a fost prea mult, bucuria copiilor a fost imensa iar emotia momentului nu va fi uitata niciodata, cu siguranta. Iata impresia Cameliei Pop, voluntar EMA aflat la prima sa misiune in cadrul organizatiei:
Nesomnul, zbuciumul, frigul, toate palesc in fata sclipirii din ochii unor copii uitati de lume dar de D-zeu nu. Am ajuns dupa ore bune , plecati cu noaptea in cap, dupa ce ne ratacisem putin, si am gasit niste oameni simpli, carora, cred, ca simpla prezenta a noastra le facea bine. Nu stiau ce vrem, ce cautam acolo dar erau nerabdatori sa afle…de aceea se strangeau unul cate unul si apoi zece cate doi’spe… Am impartit cadourile , am facut poze cu ei,cei mai in varsta ne-au alimentat curiozitatile, copii ne-au cantat cantecele si totusi am plecat oarecum trista pentru ca imi ramasese in minte intrebarea pusa de multi copii de acolo: cand mai veniti? E frustrant ca nu poti sa faci mai mult…
In viitorul apropiat ne-am dori sa reusim sa organizam, impre