LENIN, CA MESIA (AL EVREILOR DIN RUSIA)

În Rusia secolului XIX, evreii, pentru că nu renunţau la credinţa iudaică erau, practic, cea mai discriminată comunitate etnică: 1) nu aveau dreptul să locuiască acolo unde doreau, 2) nu aveau dreptul să locuiască în sate, 3) nu puteau studia în cele mai prestigioase institute din S. Petersburg, Moscova, Harkov etc., 4) în gimnazii numărul elevilor evrei era limitat la 3-10 % (în dependenţă de regiune) etc. Rusia era atunci unica ţară din Europa în care antisemitismul era politică oficială.  

Inclusiv din această cauză, în sânul comunităţii evreieşti, în special în mijlocul tineretului, ia amploare o mişcare teroristă care viza asasinarea ţarului şi a înalţilor funcţionari ai imperiului rus. Astfel , la 4 aprilie 1866, evreul Dmitrii Karakozov, membrul organizaţiei „Libertate şi Pământ”, a tras în ţarul Alexandru al II-lea însă a ratat. La 24 ianuarie 1878, evreica I. Zasulici îl răneşte grav pe F. Trepov, primarul capitalei – oraşul S. Petersburg. La 1 martie 1881, ţarul Alexandru al II-ea este asasinat de evreii N. Râsakov şi I. Grineviţki, membri ai aceleeaşi organizaţii „Libertate şi Pământ”.  

În 1886, pentru pregătirea atentatului asupra ţarului Alexandru al III-lea, este arestat şi spânzurat evreul Alexandr Ulianov, fratele mai mare al lui Vladimir Ulianov (viitorul Vladimir Lenin). Acest fapt i-a creat lui Vladimir Ulianov/Lenin (în faţa tineretului evreiesc de atunci) o imagine de „mesie”: era “fratele ucigaşului de ţar”. Ceea ce a urmat le-a îndreptăţit aşteptările: în 1918, anume Vl. Lenin a fost acel care a insistat ca împăratul Nicolai al II-lea şi familia sa să fie omorâţi.  

Întrebare: „Revoluţia din Octombrie” a fost, în fapt, o „eliberare” a evreilor în Rusia ?