Ce e de făcut cu ”românoizii”?

  Sursa imagine: google.ro
 
Cercetător specializat în istoria slavilor, în unul dintre studiile sale către istoricul, politologul și publicistul moldo-rus Serghei Ehrlich avansează – fără a se gândi la repercusiuni – termenul „românoid”, perceput de mulţi ca un analog al cuvântului jignitor „ovreu” adoptat în limba română, scrie Igor Ursenco în revista ACUM.

Istoricul clarifică sensul conceptului propus, susținând că sufixul „-id” adăugat lexemei „român” indică asupra faptului că cele două fenomene au în comun asemănări externe, dar în realitate diferă. Cu alte cuvinte, „românoiziisunt acei locuitori ai Moldovei care pretind că sunt români, fără a fi ei înşişi considerați români plauzibili de către românii originari”.
Astfel, „vorbirea deficientă a limbii române și ortografierea plină de erori teribile” sunt , după Ehrlich, „un motiv suficient pentru „românoizi” de a fi catalogați inferiori”. Ironia sorții face ca autorul să se afle în imposibilitate (materialul său e publicat pe site-ul procomunist ava.md!) de a face trimitere la numeroasele „perle” lingvistice ale ex-președintelui moldovean Vladimir Voronin, care au scandalizat opinia publică pe parcursul ultimilor opt ani, inclusiv antologica replică „Te zguduie această întrebare? Cînd am să ies din sală, îţi răspund”, i-ar fi replicat liderul comuniștilor unui participant la întâlnirea preelectorală recentă de la Ungheni, Republica Moldova.

Referitor la prezența rușilor în spațiul basarabean, istoricul de origine evreiască invocă citate abundente din cărturarii moldoveni predecesori.

Astfel, Dimitrie Cantemir e creditat cu următoarea afrirmație: ”Credem că este puţin probabil că mai există alt stat, închis în limite atât de înguste precum Moldova, în care să trăiască atâtea naţionalităţi diferite. Înafară de moldovenii care majoritatea au venit din Maramureș, statul moldovensesc e locuit de greci, albanezi, sârbi, bulgari, polonezi, cazaci, ruși, maghiari, germani, armeni, evrei si țigani prolifici”. Acesta atrage atenţia asupra faptului că fraza invocată de „marele fiu al pământului moldovenesc” e datată cu „trei secole în urmă, adică cu o sută de ani înainte de ocupaţia rusească a Basarabiei”. În acest context, „este clar că polietnicitatea în Moldova a a fost stabilită cu mult înainte de data la care savantul încoronat își redacta remarcabila sa lucrare” („Descriea Moldovei”). Or, „multietnicismul este într-adevăr o moştenire a culturii moldovenesti veche de secole”, susține istoricul multicultural.

În eventualitatea în care dovezile invocate de către Cantemir par insuficiente, Serghei Ehrlich face un apel să se citească analele lui Simion Dascălul la letopísețul  lui Grigore Ureche (datate cu prima jumătate a secolului XVII), precizând faptul că originalul a fost redactat în alfabetul chirilic: „Scrie la létopiseţul cel moldovenescu, la predoslovie, de zice că deaca au ucis acei vânători acel buor, întorcându-se înapoi, văzând locuri desfătate, au luat pre câmpi într-o parte şi au nemerit la locul unde acum târgul Sucévei. Acolo aminosindu-le fum de foc şi fiind locul despre apă, cu pădure mănuntă, au pogorât pre mirodeniia fumului la locul unde este acum mănăstirea Eţcanei. Acolea pre acelaş loc au găsit o priseacă cu stupi şi un moşneag bătrân, de prisăcăriia stupii, de seminţie au fost RUS şi l-au chiemat Eţco. Pre carele deaca l-au intrebat vânătorii, ce omu-i şi den ce ţară este, el au spus că este RUS din Ţara Leşască. Aşijderea şi pentru loc l-au intrebat, ce loc este acesta şi de ce stăpân ascultă ? Eţco au zis: este un loc pustiiu şi fără stăpân, de-l domnescu fierile şi pasările şi să tinde locul în gios, păn’ în Dunăre, iar în sus păn’ în Nistru, de să hotăraşte cu Ţara Leşască, şi este loc foarte bun de hrană. Înţelegând vânătorii acest cuvânt, au sârguit la Maramorăş, de ş-au tras oamenii săi într-această parte şi pre alţii au îndemnat, de au descălecat întăi supt munte şi s-au lăţit pre Moldova în gios. Iar Iaţco prisecariul, deaca au înţeles de descălecarea maramorăşénilor, îndată s-au dus şi el în Ţara Leşască, de au dus RUŞI mulţi şi i-au descălecat pre apa Sucévei în sus şi pre Sirétiu despre Botoşiani. Şi aşa de sârgu s-au lăţit rumănii în gios şi RUŞII în sus”.

„De dragul adevărului”, Serghei Ehrlich precizează că însuși Grigore Ureche invocă o altă versiune a apariţiei rușilor în Moldova, datând evenimentul undeva prin 1498, și nu în anul 1359: „Într-acelaşi an, Ştefan vodă vrându să-şi întoarcă dispre léşi strâmbătatea sa, strânsă ţara şi au intratu la Podoliia şi la RUŞI, trecutau şi de Liov la Canţug oraşului, la apa Visloca, toate satile arzându şi prădându. Ars-au oraşul Premişlia, Radumnea, Prevorsca, Lanţut şi cetatea Tereabul şi multă bunătate dintr-însa au luatu şi mulţi joimiri au scos, ci pre toţi i-au tăiatu şi alţii mai mulţi au arsu în cetate. Şi cetatea Buceaciul multă nevoie au păţitu şi Podhaeţul au arsu. Şi mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceia au aşezatu Ştefan vodă în ţara sa, deşi pănă astăzi trăieşte limba RUSASCĂ în Moldova, ales pre unde i-au discălicatu, că mai a treia parte grăiescu RUSÉŞTE”.

Dovezile invocate de Cantemir, Simion Dascălul și Ureche „se referă la secolele XVII-XVIII” sunt suficient de clare pentru soluționarea problemei, crede Ehrlich (nu știu exact cum ș-ar ortografia numele, dat fiind faptul că semnează în rusă care, în mod tradițional, apelează la transcierea ortoepică fonică, adică „se scrie cum se aude”).

Dar cum rămâne cu „cronicile moldovenești anterioare, din secolele XV-XVI, și care au fost scrise direct în limba slavonă”, se întreabă retoric istoricul, doar „ele nu fac referință la perioada de stabilire a slavilor în Moldova?”. Pentru ca tot el să ofere răspunsul previzibil: „Aparent, pentru autorii cronicilor era evidentr că slavii, a căror limbă o vorbesc fluent şi o scriu exmplar (nu doar cărturarii, dar şi elita politică moldovenească, inclusiv Ştefan cel Mare), au locuit aici MEREU”.

În final, pariul pus de Serghei Ehrlich pe viitorul republicii de peste Prut este următorul „Moldova va fi multietnică sau nu va deloc!”.

Autor: Igor Ursenco 
Sursa: acum.tv