De ce Holocaustul brun - DA, iar Holocaustul rosu - NU?
Comisia Europeană a respins demersul mai multor ţări din fostul bloc răsăritean, printre care şi România, acela de a se interzice negarea crimelor comunismului.
În UE este interzisă negarea Holocaustului, dar cu steagul roşu-n vârf de băţ te poţi plimba nestingherit. Că doar, nu-i aşa, nu degeaba s-au muncit domnii porumbei ai păcii Churchill şi Roosevelt împreună cu tovarăşul porumbel al păcii Iosif Vissarionovici, la Ialta.
Argumentele Comisiei Europene s-au redus la o bâlbâială neruşinată: nu e momentul, părerile sunt împărţite, nu e consens pentru abordarea unei propuneri legislative care să trateze crimele comuniştilor cu aceleaşi standarde cu care sunt tratate cele ale naziştilor.
Cu alte cuvinte, cu ororile comunismului rămâne cum am stabilit. Cu alte cuvinte genocidul provocat de Stalin (tătuca avea să fie clasificat postum de psihologi reputaţi drept caz tipic de sadism nesexual) nu are „cotaţiile” celui provocat de Hitler. Sau, mergând pe această logică scrântită, cum ne întrebam în copilăie, cine-i mai tare, Superman sau Spiderman? Bruce Lee sau Van Damme? Pif sau Rahan?
Nimeni nu neagă Holocaustul, evreii au fost ţinta numărul unu a asasinatelor în masă. La fel de adevărat, în lagărele de concentrare au fost exterminaţi slavi (prizonieri ruşi de război), polonezi, ţigani etc... Să inţelegem că aceştia din urmă erau în prealabil anesteziaţi de medicii SS ca să nu simtă gloanţele Einsatzgruppen-urilor sau Zyklon B ? Au avut ei parte de o moarte”preferenţială”? Nici pomeneală. Crima rămâne tot crimă.
Care ar fi vina victimelor regimului comunist? Gulagurile bolşevice erau, de fapt, staţiuni de vacanţă? La noi, în România, experimentul Piteşti o fi fost film artistic?
Nu pot fi puse crimele lui Hitler şi ale lui Stalin şi urmaşilor săi (că, de, a mai avut şi urmaşi) în oglindă? Efraim Zuroff, directorul centrului Wiesenthal din Israel, a opinat, citat de The Guardian, că eforturile ţărilor din fostul bloc comunist tind către „o falsă simetrie”. Şi că ruşii au învins Germania nazistă, deci nu se prea compară crimele împotiva evreilor cu cele comise sub regimurile totalitare.
Judecarea acestor orori cu dublă măsură poate duce la concluzii periculoase.
Una ar fi că negarea unui dublu genocid înseamnă, pe cale de consecinţă, absolvirea unui regim criminal, cum este cel comunist. Altele vin de la sine...
În UE este interzisă negarea Holocaustului, dar cu steagul roşu-n vârf de băţ te poţi plimba nestingherit. Că doar, nu-i aşa, nu degeaba s-au muncit domnii porumbei ai păcii Churchill şi Roosevelt împreună cu tovarăşul porumbel al păcii Iosif Vissarionovici, la Ialta.
Argumentele Comisiei Europene s-au redus la o bâlbâială neruşinată: nu e momentul, părerile sunt împărţite, nu e consens pentru abordarea unei propuneri legislative care să trateze crimele comuniştilor cu aceleaşi standarde cu care sunt tratate cele ale naziştilor.
Cu alte cuvinte, cu ororile comunismului rămâne cum am stabilit. Cu alte cuvinte genocidul provocat de Stalin (tătuca avea să fie clasificat postum de psihologi reputaţi drept caz tipic de sadism nesexual) nu are „cotaţiile” celui provocat de Hitler. Sau, mergând pe această logică scrântită, cum ne întrebam în copilăie, cine-i mai tare, Superman sau Spiderman? Bruce Lee sau Van Damme? Pif sau Rahan?
Nimeni nu neagă Holocaustul, evreii au fost ţinta numărul unu a asasinatelor în masă. La fel de adevărat, în lagărele de concentrare au fost exterminaţi slavi (prizonieri ruşi de război), polonezi, ţigani etc... Să inţelegem că aceştia din urmă erau în prealabil anesteziaţi de medicii SS ca să nu simtă gloanţele Einsatzgruppen-urilor sau Zyklon B ? Au avut ei parte de o moarte”preferenţială”? Nici pomeneală. Crima rămâne tot crimă.
Care ar fi vina victimelor regimului comunist? Gulagurile bolşevice erau, de fapt, staţiuni de vacanţă? La noi, în România, experimentul Piteşti o fi fost film artistic?
Nu pot fi puse crimele lui Hitler şi ale lui Stalin şi urmaşilor săi (că, de, a mai avut şi urmaşi) în oglindă? Efraim Zuroff, directorul centrului Wiesenthal din Israel, a opinat, citat de The Guardian, că eforturile ţărilor din fostul bloc comunist tind către „o falsă simetrie”. Şi că ruşii au învins Germania nazistă, deci nu se prea compară crimele împotiva evreilor cu cele comise sub regimurile totalitare.
Judecarea acestor orori cu dublă măsură poate duce la concluzii periculoase.
Una ar fi că negarea unui dublu genocid înseamnă, pe cale de consecinţă, absolvirea unui regim criminal, cum este cel comunist. Altele vin de la sine...