Schimbul de populatie Romano-bulgar si implicatiile lor asupra romanilor evacuati (1940-1948)
La şapte decenii de la tragicele evenimente petrecute în România, ale căror urmări s-au repercutat şi asupra locuitorilor din Dobrogea care au făcut obiectul schimbului de populaţie româno-bulgar, evaluările echilibrate ale arhivelor, dar şi scoaterea lor la lumină este mai mult decât necesară şi utilă pentru mai buna înţelegere a acestui proces istoric.Cu câteva zile în urmă, la Constanţa, a fost lansat volumul: Schimbul de populaţie româno-bulgar. Implicaţiile asupra românilor evacuaţi. Documente (1940-1948) elaborat de arhiviştii constănţeni Virgil Coman şi Nicoleta Grigore. În cuprinsul acestuia, cei interesaţi au posibilitatea să cunoască documente, în mare măsură inedite, din perioada 1940-1948, cele mai multe provenind din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, în special din fondurile: Prefectura judeţului Constanţa, Inspectoratul Cadastral Constanţa Primăria municipiului Constanţa, Primăria comunei Valu lui Traian şi Primăria comunei Mihail Kogălniceanu. Altele sunt din patrimoniul Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Serviciului Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi Serviciilor Judeţene ale Arhivelor Naţionale Călăraşi, Ialomiţa şi Tulcea.
Autorii au avut în vedere, în primul rând instrucţiunile emise de autorităţi referitoare la modul în care trebuia să se desfăşoare activitatea de transfer, respectiv cea de reîmproprietărire a etnicilor români, dar şi o serie de ordine, circulare şi adrese. Lor li s-au adăugat unele memorii şi dări de seamă referitoare la aceeaşi problematică. Nu este însă mai puţin adevărat faptul că studiu introductiv bine documentat şi rezumatele documentelor, traduse în limbile engleză şi germană, întregesc demersul autorilor.
Mărturiile arhivistice scoase la lumină reflectă, în bună măsură, modul în care s-au implicat atât autorităţile de la Bucureşti cât şi cele din teritoriu pentru ca transferul din Dobrogea de Sud, dar şi activitatea de reîmproprietărire a românilor supuşi acestui proces să se deruleze în cât mai bune condiţii.
În opinia noastră, analiza obiectivă a acestui volum de documente ne oferă o imagine mai clară asupra evenimentelor derulate din momentul premergător semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 şi până în primăvara anului 1948, când se încheie activitatea de definitivare în „centrele de recolonizare" din judeţele Constanţa şi Tulcea.