O istericală franceză gratuită
Săptămâna trecută, ministul francez pentru Afaceri Europene a ajuns să spună, citat de portalul de informaţii Euractiv, că România nu va intra în zona Schengen pentru că nu recunoaşte frontiera cu Republica Moldova şi ar avea chiar o dispută de frontieră cu statul vecin.
Câteva precizări de context înainte de a comenta aceste declaraţii. În septembrie, colegul meu Ciprian Ciucu a publicat la Centrul Român de Politici Europene o monitorizare independentă a modului în care România îndeplinea criteriile tehnice. Per total, dădeam României o notă de 9 din 10. Adică aveam unele întârzieri - la noul terminal Schengen de pe Otopeni, de pildă -, dar cu indulgenţă se putea spune că România îndeplinea criteriile tehnice. Oricum, verdictul final din partea Bruxelles-ului vine după vizitele experţilor, care au loc chiar acum. În ce ne priveşte, CRPE pregăteşte raportul final al proiectului şi vom veni şi noi cu amănunte. Pe lângă criteriile tehnice, colegul meu avertiza la acel moment că sunt semnale dinspre unele capitale europene că vor lega aderarea la Schengen de alte două teme: romii şi corupţia. Acum e oficial şi se întâmplă exact ceea ce ne temeam: Parisul leagă oficial aderarea noastră de alte teme.
Pe lângă romi şi corupţie, acum e băgată pe agendă şi relaţia cu Republica Moldova. Legarea de ultim moment de către Franţa a temei Schengen de tema relaţiei România-Moldova este scandaloasă, trebuie respinsă ferm de către Guvernul român şi trebuie contracarată ca atare poziţia franceză la nivelul UE. Şi trebuie să o facem cu argumente care să fie pe înţelesul europenilor, nu să ne frustrăm şi să ne enervăm în suc propriu. Noi am trimis deja din partea CRPE un drept la replică către Euractiv, portalul de la Bruxelles, în care contracaram argumentele prezentate de ei şi de guvernul francez. Argumentele ar fi următoarele.
România a recunoscut şi recunoaşte fără nici un echivoc graniţa cu Moldova. Tratatul Filat-Baconschi recent semnat nu este un tratat de recunoaştere a frontierei, ci un tratat de gestionare a unei frontiere deja recunoscute. Argumentul celor de la Euractiv că preşedintele Ghimpu a denunţat tratatul este fals - Ghimpu l-a criticat pe Filat pe temeiuri procedurale, a mulţumit României pentru semnare şi a promis ratificarea (citiţi interviul pentru Agerpress unde Ghimpu a dres busuiocul). Oricum, indiferent de certurile politicienilor moldoveni, România a făcut un gest de bunăvoinţă semnând tratatul la cererea Chişinăului. Din asta, francezii au priceput că România nu recunoştea până acum frontiera şi chiar că ar avea o dispută cu Moldova referitor la frontiere. Este pur şi simplu stupid şi scandalos.
În ce priveşte interesul strategic al României în Moldova, nu trebuie să ne ascundem după deget: România doreşte aderarea Moldovei la UE. Nu e nici un secret, nici un plan abscons, este politica oficială a statului român, pe care o asumăm în mod deschis. Am susţinut şi susţin că e cea mai bună formulă de rezolvare a unor răni istorice: regă¬sirea în comun, în UE, a celor două state, ceea ce e acceptabil pentru toată lumea la Chişinău. România îşi asumă acest obiectiv şi face ce poate pentru a ţine uşa deschisă pentru Moldova. Asta nu înseamnă că am avea vreun plan pe dedesubt de acaparare a Moldovei sau ce mai visează unii. Cu alte cuvinte, trebuie să spunem clar la Bruxelles ce vrem în legătură cu Moldova. Şi ce nu vrem.România a organizat în interiorul UE un aşa-numit grup de „prieteni ai Moldovei", adică ţări care să susţină integrarea Moldovei. Cum mai ales esticii s-au arătat interesaţi (balticii, polonezii, ungurii), aveam nevoie şi de un stat vechi din Vest care să echilibreze tabloul. Ştiţi cine s-a băgat? Chiar Franţa. În virtutea Parteneriatului Strategic pe care îl avea cu România. Aşa de strategic a fost parteneriatul ăsta că Franţa a fost statul european care a blocat recent în Consiliul UE oferirea unui road map pentru ridicarea vizelor către Moldova. Cu aşa „prieteni ai Moldovei", mai bine fără. Până la urmă, Moldova a primit doar un plan de acţiuni pentru ridicarea vizelor. Diferenţa este că un road map ar fi dus automat la ridicarea vizelor când Chişinăul îndeplinea condiţiile, pe când planul de acţiuni presupune că se va vota din nou după ce se vor îndeplini aceste condiţii, deci iar un vot politic, iar se va opune Franţa. Care susţine că moldovenii nu pot primi ridicarea vizelor decât atunci când i se acordă şi Rusiei aşa ceva, deşi Rusia nici gând să ceară un road map sau să fie dispusă să îndeplinească condiţiile tehnice. Până acum, alţii erau purtătorii de cuvânt ai Rusiei în Consiliu, nu ştiu cum a ajuns Parisul în postura asta de pitic de grădină geostrategic.
În ce priveşte gogoriţa vânturată de presa occidentală cu milioanele de moldoveni făcuţi peste noapte cetăţeni ai UE de către România, aici argumentele sunt simple. Politica de redobândire a cetăţeniei de către România este, de fapt, una restrictivă, bazată pe criterii individuale. Şi subliniez că vorbim de redobândire, nu de acordare. Adică o iau înapoi cei care au avut, ei sau familia lor, această cetăţenie până la ocupaţia sovietică. Departe de milioanele de cetăţenii vânturate, România a acordat aproximativ 70.000 în acest an, care s-ar presupune că e anul de expansiune pe sub preş a UE în Moldova. Spre comparaţie, Franţa acordă anual circa 120.000 de cetăţenii emigranţilor non-UE.
România plăteşte într-un fel sau altul imaginea şi reputaţia proaste. În ce priveşte problema cu cetăţenia, plăteşte şi gura mare a preşedintelui Băsescu, care s-a coborât în 2009 la nivelul lui Voronin, iar la Bruxelles s-a înţeles altceva decât era. Dar, dincolo de asta, politica României faţă de Moldova se modernizează şi e departe de paranoia unora de la Moscova şi Paris. Ieşirea ministrului francez pe tema Schengen-Moldova este isterică şi nu mă feresc să o numesc ca atare. Poate cu romii şi cu corupţia au ceva dreptate pe fond, dar la asta cu Moldova pur şi simplu bat câmpii.
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/o-istericala-franceza-gratuita-209805.html
Câteva precizări de context înainte de a comenta aceste declaraţii. În septembrie, colegul meu Ciprian Ciucu a publicat la Centrul Român de Politici Europene o monitorizare independentă a modului în care România îndeplinea criteriile tehnice. Per total, dădeam României o notă de 9 din 10. Adică aveam unele întârzieri - la noul terminal Schengen de pe Otopeni, de pildă -, dar cu indulgenţă se putea spune că România îndeplinea criteriile tehnice. Oricum, verdictul final din partea Bruxelles-ului vine după vizitele experţilor, care au loc chiar acum. În ce ne priveşte, CRPE pregăteşte raportul final al proiectului şi vom veni şi noi cu amănunte. Pe lângă criteriile tehnice, colegul meu avertiza la acel moment că sunt semnale dinspre unele capitale europene că vor lega aderarea la Schengen de alte două teme: romii şi corupţia. Acum e oficial şi se întâmplă exact ceea ce ne temeam: Parisul leagă oficial aderarea noastră de alte teme.
Pe lângă romi şi corupţie, acum e băgată pe agendă şi relaţia cu Republica Moldova. Legarea de ultim moment de către Franţa a temei Schengen de tema relaţiei România-Moldova este scandaloasă, trebuie respinsă ferm de către Guvernul român şi trebuie contracarată ca atare poziţia franceză la nivelul UE. Şi trebuie să o facem cu argumente care să fie pe înţelesul europenilor, nu să ne frustrăm şi să ne enervăm în suc propriu. Noi am trimis deja din partea CRPE un drept la replică către Euractiv, portalul de la Bruxelles, în care contracaram argumentele prezentate de ei şi de guvernul francez. Argumentele ar fi următoarele.
România a recunoscut şi recunoaşte fără nici un echivoc graniţa cu Moldova. Tratatul Filat-Baconschi recent semnat nu este un tratat de recunoaştere a frontierei, ci un tratat de gestionare a unei frontiere deja recunoscute. Argumentul celor de la Euractiv că preşedintele Ghimpu a denunţat tratatul este fals - Ghimpu l-a criticat pe Filat pe temeiuri procedurale, a mulţumit României pentru semnare şi a promis ratificarea (citiţi interviul pentru Agerpress unde Ghimpu a dres busuiocul). Oricum, indiferent de certurile politicienilor moldoveni, România a făcut un gest de bunăvoinţă semnând tratatul la cererea Chişinăului. Din asta, francezii au priceput că România nu recunoştea până acum frontiera şi chiar că ar avea o dispută cu Moldova referitor la frontiere. Este pur şi simplu stupid şi scandalos.
În ce priveşte interesul strategic al României în Moldova, nu trebuie să ne ascundem după deget: România doreşte aderarea Moldovei la UE. Nu e nici un secret, nici un plan abscons, este politica oficială a statului român, pe care o asumăm în mod deschis. Am susţinut şi susţin că e cea mai bună formulă de rezolvare a unor răni istorice: regă¬sirea în comun, în UE, a celor două state, ceea ce e acceptabil pentru toată lumea la Chişinău. România îşi asumă acest obiectiv şi face ce poate pentru a ţine uşa deschisă pentru Moldova. Asta nu înseamnă că am avea vreun plan pe dedesubt de acaparare a Moldovei sau ce mai visează unii. Cu alte cuvinte, trebuie să spunem clar la Bruxelles ce vrem în legătură cu Moldova. Şi ce nu vrem.România a organizat în interiorul UE un aşa-numit grup de „prieteni ai Moldovei", adică ţări care să susţină integrarea Moldovei. Cum mai ales esticii s-au arătat interesaţi (balticii, polonezii, ungurii), aveam nevoie şi de un stat vechi din Vest care să echilibreze tabloul. Ştiţi cine s-a băgat? Chiar Franţa. În virtutea Parteneriatului Strategic pe care îl avea cu România. Aşa de strategic a fost parteneriatul ăsta că Franţa a fost statul european care a blocat recent în Consiliul UE oferirea unui road map pentru ridicarea vizelor către Moldova. Cu aşa „prieteni ai Moldovei", mai bine fără. Până la urmă, Moldova a primit doar un plan de acţiuni pentru ridicarea vizelor. Diferenţa este că un road map ar fi dus automat la ridicarea vizelor când Chişinăul îndeplinea condiţiile, pe când planul de acţiuni presupune că se va vota din nou după ce se vor îndeplini aceste condiţii, deci iar un vot politic, iar se va opune Franţa. Care susţine că moldovenii nu pot primi ridicarea vizelor decât atunci când i se acordă şi Rusiei aşa ceva, deşi Rusia nici gând să ceară un road map sau să fie dispusă să îndeplinească condiţiile tehnice. Până acum, alţii erau purtătorii de cuvânt ai Rusiei în Consiliu, nu ştiu cum a ajuns Parisul în postura asta de pitic de grădină geostrategic.
În ce priveşte gogoriţa vânturată de presa occidentală cu milioanele de moldoveni făcuţi peste noapte cetăţeni ai UE de către România, aici argumentele sunt simple. Politica de redobândire a cetăţeniei de către România este, de fapt, una restrictivă, bazată pe criterii individuale. Şi subliniez că vorbim de redobândire, nu de acordare. Adică o iau înapoi cei care au avut, ei sau familia lor, această cetăţenie până la ocupaţia sovietică. Departe de milioanele de cetăţenii vânturate, România a acordat aproximativ 70.000 în acest an, care s-ar presupune că e anul de expansiune pe sub preş a UE în Moldova. Spre comparaţie, Franţa acordă anual circa 120.000 de cetăţenii emigranţilor non-UE.
România plăteşte într-un fel sau altul imaginea şi reputaţia proaste. În ce priveşte problema cu cetăţenia, plăteşte şi gura mare a preşedintelui Băsescu, care s-a coborât în 2009 la nivelul lui Voronin, iar la Bruxelles s-a înţeles altceva decât era. Dar, dincolo de asta, politica României faţă de Moldova se modernizează şi e departe de paranoia unora de la Moscova şi Paris. Ieşirea ministrului francez pe tema Schengen-Moldova este isterică şi nu mă feresc să o numesc ca atare. Poate cu romii şi cu corupţia au ceva dreptate pe fond, dar la asta cu Moldova pur şi simplu bat câmpii.
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/o-istericala-franceza-gratuita-209805.html