Ce am vrut și unde am ajuns!
23 Nov 2010 |
Data trecută eu am votat pentru una din componentele Alianţei pentru Integrarea Europeană. Votul meu a ajuns la un partid care a acces în Parlament, dar eu consider că mi-am pierdut votul. Nu au trecut nici două săptămâni de la votare cum mi-a părut rău pentru cine am votat, regret şi acum, îmi este ruşine şi asta mi se întâmplă deja a treia sau a patra campanie electorală. Pentru că nu am avut încredere în ce îmi spunea sufletul, ci în nişte algoritme virtuale şi calcule preelectorale „cine intră” şi „cum să alegem răul mai mic”. De regulă, la alegeri facem prostia mare, iar apoi ne bocim 4 ani de zile, iar în ultimul caz cu AIE, chiar ne şi pricepem să ne apărăm trădătorii, crezând că minţindu-ne pe noi înşine „salvăm ceva”.
„Nicio promisiune îndeplinită” este forma laconică şi exhaustivă de a caracteriza guvernarea ultimului an. Vreau să vă reamintesc că nimeni nu ar vota pentru AIE dacă ei în campania precedentă ar promite să organizeze show-uri cu sârmele ghimpate, să danseze pe la discoteci, să născocească nişte performanţe pentru care nimeni nu i-a rugat. Au fost trimişi în Parlament pentru cu totul alte sarcini şi misiuni, despre care nu am auzit nici un cuvânt.
Acum este campanie electorală, măcar acum, în momentul adevărului, ar trebui să fim sinceri cu noi înşine: nu am votat pentru înlocuirea lui Gurbulea cu unul şi mai şi (Zubco), nu am votat pentru substituirea lui Minjinschi cu unul şi mai şi (Chetraru), nu am votat pentru păstrarea şi promovarea călăilor care au bătut şi ucis studenţii în piaţă, nu am votat pentru păstrarea şi promovarea directorilor roşii, a întregului mecanism financiar-economic al regimului precedent, nu am votat pentru ca în loc de demontarea acelui sistem el să fie preluat bine-mersi de AIE, nu am votat ca ministrul justiţiei să ne explice că trebuie de luptat cu corupţia în justiţie el fiind şi cel cu volanul, nu am votat ca Plahotniuc, unul din mulţii bandiţei pe timpul lui Voronin, să devină „pahanul Moldovei”.
Lucrurile până la guvernarea AIE mergeau foarte prost, dar nu am votat pentru ca ele să devină cu totul catastrofale! Noi, partea democrată, nu pe „aceştia” i-am vrut la putere!
Nu scriu prea multe despre economie şi performanţele AIE, pentru că se văd destul de explicit în imaginea acestui articol. Vrem doar să menţionăm că programele PLDM şi PL (de programele mafiei, adică, PD, nici nu este bine să amintim) conţin aducerea investiţiilor pe când pe timpul lor ele au descrescut de 8 ori, conţin crearea locurilor de muncă pe când în ultimul an şomajul s-a majorat cu peste 12%, conţin lupta cu sărăcia pe când inflaţia a sărit peste 12% (preţurile la încălzire: +52%, la zahăr: +25%, la electricitate: +20%, la gaz: +33%, la validol: +38%... cred că vă pricepeţi de ce am considerat să menţionăm şi acest medicament tot mai popular în Moldova), conţin asigurarea ordinii publice pe când crimele grave, violurile şi furturile au crescut cu peste 70%, conţin lupta cu corupţia pe când ţara a continuat să degradeze la acest capitol în toate fără excepţie rapoartele internaţionale.
Ştiu că guvernării nu-i plac criticile, ştiu că orice critică o vor trata ca „în favoarea comuniştilor”. Ştiu că este mai simplu să te superi pe cel, car elucidează gafele decât pe cel care le face, ştiu că este omenesc să te superi pe oglindă şi nu pa faţa proiectată în ea. De asemenea, ştiu că liderii de partid au nevoie de fanatici pentru ca nimeni să nu le conteste isprăvile, ca nimeni să nu le pună la îndoială „intenţiile adevărate”, ca nimeni să nu-i întrebe de rezultate. Ştiu că anume aceşti fanatici vor prefera să mă atace pe chat-uri în loc să reflecteze puţin asupra acestui articol.
Vom exprima performanţele economice într-o singură formulă înţeleasă tuturor: am ajuns cea mai săracă ţară din Europa şi ţara cu cele mai înalte preţuri. Pentru orice cetăţean al Moldovei este clară concluzia: Moldova a ajuns culmea mafiotizării – mafie controlează totul în Moldova, însă cu ea nu luptă guvernarea, ba chiar este motivat bănuită de complicitate. Este greu să lupţi cu mafia, mai ales când ai împărţit cu ea zonele de influenţă, când eşti parte a ei. Gândiţi-vă bine pe cine trimiteţi în Parlament, gândiţi-vă bine cine vă poate apăra de mafie: Lupu?, Filat?, Ghimpu? Nu. Vă poate apăra numai Mocanu şi echipa lui… pentru că curajul nu are substituent!
ELECTORALA 2010.
http://www.jurnal.md/ro/news/ce-am-vrut-i-unde-am-ajuns-196265/
Data trecută eu am votat pentru una din componentele Alianţei pentru Integrarea Europeană. Votul meu a ajuns la un partid care a acces în Parlament, dar eu consider că mi-am pierdut votul. Nu au trecut nici două săptămâni de la votare cum mi-a părut rău pentru cine am votat, regret şi acum, îmi este ruşine şi asta mi se întâmplă deja a treia sau a patra campanie electorală. Pentru că nu am avut încredere în ce îmi spunea sufletul, ci în nişte algoritme virtuale şi calcule preelectorale „cine intră” şi „cum să alegem răul mai mic”. De regulă, la alegeri facem prostia mare, iar apoi ne bocim 4 ani de zile, iar în ultimul caz cu AIE, chiar ne şi pricepem să ne apărăm trădătorii, crezând că minţindu-ne pe noi înşine „salvăm ceva”.
„Nicio promisiune îndeplinită” este forma laconică şi exhaustivă de a caracteriza guvernarea ultimului an. Vreau să vă reamintesc că nimeni nu ar vota pentru AIE dacă ei în campania precedentă ar promite să organizeze show-uri cu sârmele ghimpate, să danseze pe la discoteci, să născocească nişte performanţe pentru care nimeni nu i-a rugat. Au fost trimişi în Parlament pentru cu totul alte sarcini şi misiuni, despre care nu am auzit nici un cuvânt.
Acum este campanie electorală, măcar acum, în momentul adevărului, ar trebui să fim sinceri cu noi înşine: nu am votat pentru înlocuirea lui Gurbulea cu unul şi mai şi (Zubco), nu am votat pentru substituirea lui Minjinschi cu unul şi mai şi (Chetraru), nu am votat pentru păstrarea şi promovarea călăilor care au bătut şi ucis studenţii în piaţă, nu am votat pentru păstrarea şi promovarea directorilor roşii, a întregului mecanism financiar-economic al regimului precedent, nu am votat pentru ca în loc de demontarea acelui sistem el să fie preluat bine-mersi de AIE, nu am votat ca ministrul justiţiei să ne explice că trebuie de luptat cu corupţia în justiţie el fiind şi cel cu volanul, nu am votat ca Plahotniuc, unul din mulţii bandiţei pe timpul lui Voronin, să devină „pahanul Moldovei”.
Lucrurile până la guvernarea AIE mergeau foarte prost, dar nu am votat pentru ca ele să devină cu totul catastrofale! Noi, partea democrată, nu pe „aceştia” i-am vrut la putere!
Nu scriu prea multe despre economie şi performanţele AIE, pentru că se văd destul de explicit în imaginea acestui articol. Vrem doar să menţionăm că programele PLDM şi PL (de programele mafiei, adică, PD, nici nu este bine să amintim) conţin aducerea investiţiilor pe când pe timpul lor ele au descrescut de 8 ori, conţin crearea locurilor de muncă pe când în ultimul an şomajul s-a majorat cu peste 12%, conţin lupta cu sărăcia pe când inflaţia a sărit peste 12% (preţurile la încălzire: +52%, la zahăr: +25%, la electricitate: +20%, la gaz: +33%, la validol: +38%... cred că vă pricepeţi de ce am considerat să menţionăm şi acest medicament tot mai popular în Moldova), conţin asigurarea ordinii publice pe când crimele grave, violurile şi furturile au crescut cu peste 70%, conţin lupta cu corupţia pe când ţara a continuat să degradeze la acest capitol în toate fără excepţie rapoartele internaţionale.
Ştiu că guvernării nu-i plac criticile, ştiu că orice critică o vor trata ca „în favoarea comuniştilor”. Ştiu că este mai simplu să te superi pe cel, car elucidează gafele decât pe cel care le face, ştiu că este omenesc să te superi pe oglindă şi nu pa faţa proiectată în ea. De asemenea, ştiu că liderii de partid au nevoie de fanatici pentru ca nimeni să nu le conteste isprăvile, ca nimeni să nu le pună la îndoială „intenţiile adevărate”, ca nimeni să nu-i întrebe de rezultate. Ştiu că anume aceşti fanatici vor prefera să mă atace pe chat-uri în loc să reflecteze puţin asupra acestui articol.
Vom exprima performanţele economice într-o singură formulă înţeleasă tuturor: am ajuns cea mai săracă ţară din Europa şi ţara cu cele mai înalte preţuri. Pentru orice cetăţean al Moldovei este clară concluzia: Moldova a ajuns culmea mafiotizării – mafie controlează totul în Moldova, însă cu ea nu luptă guvernarea, ba chiar este motivat bănuită de complicitate. Este greu să lupţi cu mafia, mai ales când ai împărţit cu ea zonele de influenţă, când eşti parte a ei. Gândiţi-vă bine pe cine trimiteţi în Parlament, gândiţi-vă bine cine vă poate apăra de mafie: Lupu?, Filat?, Ghimpu? Nu. Vă poate apăra numai Mocanu şi echipa lui… pentru că curajul nu are substituent!
ELECTORALA 2010.
http://www.jurnal.md/ro/news/ce-am-vrut-i-unde-am-ajuns-196265/