Românitatea administrativă certificată la Vama Veche
Spune-mi ce vorbești, ca să-ți spun cine ești.
De cind Ghimpu le-a spus moldovenilor ca ar trebui pus capat fictiuniiexistentei unei limbi moldovenesti, iar Basescu a anuntat ca vrea sa ledea pasapoarte romanesti tuturor moldovenilor care o doresc, se pare camulti din moldovenii – in special tinerii – care traiesc in Romania auinceput sa isi puna – nu intotdeauna in mod explicit – chestiuneaidentitatii lor. Discutind cu multi din moldovenii care lucreaza inRomania pe litoralul Marii Negre, in special aici pe linga Mangalia,unde stau de citeva saptamini, in satul Vama Veche, sat turistic, cumulte restaurante, in care lucreaza sumedenie de chelneri moldoveni, amtot incercat sa aflu ce se considera ei.
Unii au deja cetatenia romana si se dezintereseaza total de politica dela Chisinau. Cu toate astea, majoritatea continua sa stea mai mult intreei, au ca prieteni alti moldoveni, iar romanitatea lor e mai multadministrativa. Chestiunea identitatii nu tine de accent, pentru ca desiaccentul din Chisinau se aseamana cu cel din Iasi si Suceava, asta nuii apropie pe cei din Republica Moldova de ieseni sau suceveni. Apoi,printre tineri, a disparut un alt element identitar care ii faceadiferiti de romanii din Romania. Dupa ce o intreaga generatie de tineri afacut studii in Romania, generatia actuala e pe cale de a lepadatreptat limba rusa. Asa se face ca astazi romanii din Romania nu mairesimt socul de acum unul sau doua decenii, cind discutau cu grupuri demoldoveni de aceeasi virsta cu ei, care vorbeau bine romaneste, dar careintre ei foloseau limba rusa. Sigur, se poate argumenta ca pina la urma nationalistii irlandezi aufolosit intotdeauna engleza intre ei, chiar atunci cind complotauimpotriva Angliei, asa cum unii nationalisti ucraineni vorbesc intre eiruseste. Chestiunea identitatii ar depasi asadar simpla definirelingvistica si ar implica elemente mult mai complexe decit limba cu carene-am nascut, sau care a putut sa ne fie impusa. Cu toate astea, din cein ce mai mult in zilele noastre, identitatea culturala s-ar putearezuma la aceasta zicala : Spune-mi ce vorbesti, ca sa-ti spun cineesti.
De cind Ghimpu le-a spus moldovenilor ca ar trebui pus capat fictiuniiexistentei unei limbi moldovenesti, iar Basescu a anuntat ca vrea sa ledea pasapoarte romanesti tuturor moldovenilor care o doresc, se pare camulti din moldovenii – in special tinerii – care traiesc in Romania auinceput sa isi puna – nu intotdeauna in mod explicit – chestiuneaidentitatii lor. Discutind cu multi din moldovenii care lucreaza inRomania pe litoralul Marii Negre, in special aici pe linga Mangalia,unde stau de citeva saptamini, in satul Vama Veche, sat turistic, cumulte restaurante, in care lucreaza sumedenie de chelneri moldoveni, amtot incercat sa aflu ce se considera ei.
Unii au deja cetatenia romana si se dezintereseaza total de politica dela Chisinau. Cu toate astea, majoritatea continua sa stea mai mult intreei, au ca prieteni alti moldoveni, iar romanitatea lor e mai multadministrativa. Chestiunea identitatii nu tine de accent, pentru ca desiaccentul din Chisinau se aseamana cu cel din Iasi si Suceava, asta nuii apropie pe cei din Republica Moldova de ieseni sau suceveni. Apoi,printre tineri, a disparut un alt element identitar care ii faceadiferiti de romanii din Romania. Dupa ce o intreaga generatie de tineri afacut studii in Romania, generatia actuala e pe cale de a lepadatreptat limba rusa. Asa se face ca astazi romanii din Romania nu mairesimt socul de acum unul sau doua decenii, cind discutau cu grupuri demoldoveni de aceeasi virsta cu ei, care vorbeau bine romaneste, dar careintre ei foloseau limba rusa. Sigur, se poate argumenta ca pina la urma nationalistii irlandezi aufolosit intotdeauna engleza intre ei, chiar atunci cind complotauimpotriva Angliei, asa cum unii nationalisti ucraineni vorbesc intre eiruseste. Chestiunea identitatii ar depasi asadar simpla definirelingvistica si ar implica elemente mult mai complexe decit limba cu carene-am nascut, sau care a putut sa ne fie impusa. Cu toate astea, din cein ce mai mult in zilele noastre, identitatea culturala s-ar putearezuma la aceasta zicala : Spune-mi ce vorbesti, ca sa-ti spun cineesti.