"Turisti" romani in PMR
Pridnestrovskaya Moldavskaya Respublika (PMR)
Am vizitat prima oara Transnistria in 2003 si atunci chiar si pentru jurnalistii moldoveni zona era o gaura neagra, impanzita de legende si povesti de groaza. Am lucrat de cele mai multe ori incognito, pentru ca o acreditare ca jurnalist trece pe la ministerul securitatii si am documentat destul de extins situatia din Transnistria in urma cu cativa ani. Acuzele de crima organizata, contrabanda cu armament, tigari si alte marfuri, la adresa clicii din jurul familiei eternului presedinte Smirnov nu au fost niciodata investigate pana la capat de organismele internationale care au mandat sa monitorizeze regiunea dar nu pot face controale eficiente. Serviciile secrete transnistriene tin presa critica la distanta, nenumarati jurnalisti fiind retinuti in zone sensibile ca proximitatea fabricilor acuzate ca produc sub-ansamble de armament sau depozitul de armament de la Colbasna. Presa independenta nu exista in Transnistria. In acest moment doi ziaristi sunt arestati sub acuzatii de spionaj, activisti ai drepturilor omului batuti sau hartuiti de politie si politicieni asasinati. Scena politica este o mascarada continua, unde se mimeaza democratia si diversitatea politica. De 20 de ani Igor Smirnov este tot presedinte. Singurul motiv pentru care PMR functioneaza este prezenta trupelor pacificatoare ruse – trupe numite de presedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, drept “armata de ocupatie” care stationeaza ilegal in Republica Moldova. Nici un tratat international in vigoare nu a putut misca aceste trupe iar dezinteresul comunitatii internationale fata de aceasta problema este evident. In razboiul cu Moldova au murit cam 800 de combatanti si civili de partea stanga a Nistrului. Dintre toate republicile separatiste din jurul Marii Negre, Transnistria este insa singura care nu are absolut nici o motivatie etnica sau istorica pentru crearea unui stat independent. Liderii miscarii separatiste sunt toti nascuti in diverse zone indepartate ale Rusiei, insusi presedintele Smirnov fiind parasutat de undeva din Kamchatka. Printre alte personaje notorii care au fost trimise din Rusia sa se ocupe de Transnistria se numara generalul Aleksandr Lebed, distins in lupta in Afganistan, Azerbaijan si Georgia. Acesta a organizat apararea trupelor transnistriene la comanda Armatei a 14-a, redenumita acuma “armata pacificatoare”. Tot in acele vremuri tulburi la Tiraspol a ajuns Vladimir Antiufeev, cel care a pus pe picioare serviciul secret transnistrian MGB. Antiufeev fugea de un ordin de arestare prin Interpol, dupa ce a incercat sa dea o lovitura de stat la Riga, in Letonia, in fruntea trupelor locale Omon. Antiufeev conduce serviciul secret transnistrian chiar si acum. Teritoriul transnistrian pare pustiu. Nu exista cifre statistice credibile dar din totalul populatiei de 500 de mii majoritatea sunt plecati la munca in Moldova, Rusia si Ucraina. Cat ne-am plimbat prin tara aproape singurele fiinte vii extrem de prezente si active au fost militienii. Care au incercat in nenumarate feluri si tonuri sa ne usureze de bani, pentru pricini inventate. De la an la an atmosfera pare mai relaxata, se vad lucrari de renovare a fatadelor, apar timid intreprinderi private diverse desi in continuare compania Sheriff este omniprezenta. Sheriff detine o gama larga de afaceri, de la benzinarii, supermarketuri, baze sportive la singura companie de telecomunicatie. In acte societatea a fost infiintata de doi militieni din Tiraspol, Victor Gusan si Ilia Kazmaly. Cei doi s-au evidentiat ca facand parte din grupul care l-a arestat pe Ilie Ilascu. Dar monopolul pe care Sheriff l-a exercitat asupra mediului de afaceri din PMR arata ca de fapt adevaratii proprietarii sunt familia Smirnov. Restul obiectivelor profitabile din Transnistria sunt detinute de oligarhi rusi si ucraineni, la adapostul unei retele de firme off-shore. Exasperati de tentativele militienilor de a extorca spaga, am parasit Transnistria pe la Rabnita, dupa ce am traversat tara din sud pana aproape de extremitatea nordica. Un vames tanar s-a apropiat de noi si ne-a intrebat in romana de ce am venit pe acolo. I-am raspuns ca pentru turism si a parut placut surprins, desi cam neincrezator. S-a simtit dator sa ne indice un loc demn de vizitat, culmea, pe malul celalalt al Nistrului: “Mergeti in Moldova, la manastirea Saharna. E cel mai frumos loc de pe pamant!”
Am vizitat prima oara Transnistria in 2003 si atunci chiar si pentru jurnalistii moldoveni zona era o gaura neagra, impanzita de legende si povesti de groaza. Am lucrat de cele mai multe ori incognito, pentru ca o acreditare ca jurnalist trece pe la ministerul securitatii si am documentat destul de extins situatia din Transnistria in urma cu cativa ani. Acuzele de crima organizata, contrabanda cu armament, tigari si alte marfuri, la adresa clicii din jurul familiei eternului presedinte Smirnov nu au fost niciodata investigate pana la capat de organismele internationale care au mandat sa monitorizeze regiunea dar nu pot face controale eficiente. Serviciile secrete transnistriene tin presa critica la distanta, nenumarati jurnalisti fiind retinuti in zone sensibile ca proximitatea fabricilor acuzate ca produc sub-ansamble de armament sau depozitul de armament de la Colbasna. Presa independenta nu exista in Transnistria. In acest moment doi ziaristi sunt arestati sub acuzatii de spionaj, activisti ai drepturilor omului batuti sau hartuiti de politie si politicieni asasinati. Scena politica este o mascarada continua, unde se mimeaza democratia si diversitatea politica. De 20 de ani Igor Smirnov este tot presedinte. Singurul motiv pentru care PMR functioneaza este prezenta trupelor pacificatoare ruse – trupe numite de presedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, drept “armata de ocupatie” care stationeaza ilegal in Republica Moldova. Nici un tratat international in vigoare nu a putut misca aceste trupe iar dezinteresul comunitatii internationale fata de aceasta problema este evident. In razboiul cu Moldova au murit cam 800 de combatanti si civili de partea stanga a Nistrului. Dintre toate republicile separatiste din jurul Marii Negre, Transnistria este insa singura care nu are absolut nici o motivatie etnica sau istorica pentru crearea unui stat independent. Liderii miscarii separatiste sunt toti nascuti in diverse zone indepartate ale Rusiei, insusi presedintele Smirnov fiind parasutat de undeva din Kamchatka. Printre alte personaje notorii care au fost trimise din Rusia sa se ocupe de Transnistria se numara generalul Aleksandr Lebed, distins in lupta in Afganistan, Azerbaijan si Georgia. Acesta a organizat apararea trupelor transnistriene la comanda Armatei a 14-a, redenumita acuma “armata pacificatoare”. Tot in acele vremuri tulburi la Tiraspol a ajuns Vladimir Antiufeev, cel care a pus pe picioare serviciul secret transnistrian MGB. Antiufeev fugea de un ordin de arestare prin Interpol, dupa ce a incercat sa dea o lovitura de stat la Riga, in Letonia, in fruntea trupelor locale Omon. Antiufeev conduce serviciul secret transnistrian chiar si acum. Teritoriul transnistrian pare pustiu. Nu exista cifre statistice credibile dar din totalul populatiei de 500 de mii majoritatea sunt plecati la munca in Moldova, Rusia si Ucraina. Cat ne-am plimbat prin tara aproape singurele fiinte vii extrem de prezente si active au fost militienii. Care au incercat in nenumarate feluri si tonuri sa ne usureze de bani, pentru pricini inventate. De la an la an atmosfera pare mai relaxata, se vad lucrari de renovare a fatadelor, apar timid intreprinderi private diverse desi in continuare compania Sheriff este omniprezenta. Sheriff detine o gama larga de afaceri, de la benzinarii, supermarketuri, baze sportive la singura companie de telecomunicatie. In acte societatea a fost infiintata de doi militieni din Tiraspol, Victor Gusan si Ilia Kazmaly. Cei doi s-au evidentiat ca facand parte din grupul care l-a arestat pe Ilie Ilascu. Dar monopolul pe care Sheriff l-a exercitat asupra mediului de afaceri din PMR arata ca de fapt adevaratii proprietarii sunt familia Smirnov. Restul obiectivelor profitabile din Transnistria sunt detinute de oligarhi rusi si ucraineni, la adapostul unei retele de firme off-shore. Exasperati de tentativele militienilor de a extorca spaga, am parasit Transnistria pe la Rabnita, dupa ce am traversat tara din sud pana aproape de extremitatea nordica. Un vames tanar s-a apropiat de noi si ne-a intrebat in romana de ce am venit pe acolo. I-am raspuns ca pentru turism si a parut placut surprins, desi cam neincrezator. S-a simtit dator sa ne indice un loc demn de vizitat, culmea, pe malul celalalt al Nistrului: “Mergeti in Moldova, la manastirea Saharna. E cel mai frumos loc de pe pamant!”