CC a publicat decizia cu privire la neconstituţionalitatea Decretului lui Ghimpu
Decizia Curţii Constituţionale (CC), prin care decretul preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu, cu privire la declararea zilei de 28 iunie 1940 drept „zi a ocupaţiei sovietice” este recunoscut neconstituţional, a fost publicată vineri, în „Monitorul Oficial”, informează INFOTAG.
CC a decis că prin semnarea acestui decret preşedintele interimar a încălcat şapte articole din Constituţie. În special, CC menţionează că şeful statului „şi-a depăşit limitele competenţelor” şi „a ignorat principiul constituţional al separării puterii în stat”.
În acelaşi timp, curtea a respins argumentele preşedintelui interimar, potrivit cărora şeful statului ar fi adoptat şi anterior asemenea decrete, instituind, de exemplu, sărbători profesionale. Ghimpu a exemplificat prin decizia CC din 24 ianuarie 1996, prin care a fost recunoscut drept constituţional decretul preşedintelui cu privire la instituirea sărbătorilor profesionale ale grănicerilor, lucrătorului bancar, inventatorului şi inovatorului, financiarului şi angajaţilor serviciului vamal.
„Curtea Constituţională consideră că hotărîrea din 24 ianuarie nu este relevantă pentru dosarul în cauză”, se arată în decizie, fiind justificată poziţia dată prin existenţa unei „diferenţe semnificative între instituirea unei sărbători profesionale şi instituirea zilelor comemorative ale unor anumite evenimente istorice care au un substrat politic şi sînt percepute în mod diferit de către membrii societăţii”.
CC menţionează că în aceeaşi decizie din 1996 curtea a stabilit că „preşedintele este în drept să instituie prin decretele sale doar sărbători profesionale”.
În afară de aceasta, CC remarcă „statutul juridic diferit al preşedintelui în 1995 şi în 2010”, deoarece în anul 2000 Moldova din republică prezidenţială s-a transformat în una parlamentară.
„Într-o republică prezidenţială şeful statului este ales de către cetăţeni şi, din punctul de vedere al cunoaşterii materiei de drept, se află la acelaşi nivel ca şi parlamentul, avînd împuterniciri largi din cauza că acestea reiese din patrea întregei naţiuni, din partea poporului. Pentru o ţară parlamentară este caracteristică alegerea şefului statului de către parlament, graţie acestui fapt, din punctul de vedere al dreptului, poziţia şefului statului este inferioară şi este supusă parlamentului”, se arată în decizie.
CC a stabilit că „preşedintele nu este în drept să semneze decrete în privinţa unor probleme care sînt obiectul unui act controversat”. Curtea accentuează că „preşedintele îşi exercită funcţia de garant al suveranităţii, independenţei naţionale, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, conducîndu-se de normele constituţionale care fixează împuternicirile preşedintelui, precum şi de actele organului reprezentativ suprem în domeniile respective”. Potrivit deciziei, în cazul în care „opiniile sale în aceste domenii nu se încadrează în împuternicirile prevăzute de Constituţie şi legislaţie, preşedintele trebuie să desfăşoare consultări cu poporul”, în particular, prin intermediul referendumului.
CC menţionează că „în decret sînt atinse şi chestiuni ce ţin de politica externă a statului”, avîndu-se în vedere cerinţa de „retragere de pe teritoriul Republicii Moldova a armamentului şi munţiilor ruse”. În acest sens, CC citează art. 86 din Constituţie, care explică împuternicirile şefului statului în domeniul politicii externe. Acestea se rezumă la desfăşurarea de negocieri, semnarea de acte şi prezentarea acestora spre ratificare parlamentului, precum şi la acreditarea şi rechemarea diplomaţilor moldoveni, la instituirea, lichidarea sau modificarea rangului misiunilor diplomatice, la acceptarea sau retragerea scrisorilor de acreditare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Moldova.
Astfel, CC a declarat decretul neconstituţional. Curtea a mai propus parlamentului „să reglementeze situaţia juridică creată prin decret prezidenţial”, pentru a „contribui la Consolidarea literii şi spiritului Legii Supreme şi la respectarea normelor constituţionale de către organele puterii statale”.
CC din start a subliniat că „nu va da aprecieri politicie şi istorice evenimentelor din istoria statului”, ci „se va pronunţa doar pe marginea aspectelor juridice”. Cu aceasta însă nu a fost de acord membrul CC, Victor Puşcaş, care şi-a exprimat „opinia separată”, aceasta de asemenea fiind publicată vineri, în „Monitorul Oficial”. Puşcaş a căzut de acord cu partea rezolutivă a deciziei Curţii Constituţionale, însă a apreciat drept „neîntemeiată renunţarea la argumentarea politico-juridică”, care, în opinia sa, „ar putea fortifica argumentele CC expuse în decizie”.
Puşcaş şi-a justificat poziţia şi prin argumentul că „punerea în aplicare a Decretului naşte un şir de probleme” legate de integritatea teritorială a ţării. El consideră, de asemenea, că instanţa „trebuia să supună analizei politico-juridice perioada” care în decret este calificată drept „ocupaţie”.
Mai mult, Puşcaş consideră că „preşedintele interimar nu deţine împuterniciri care reiese atît din partea poporului, cît şi din partea parlamentului”.
„Pe perioada exercitării temporare a funcţiilor, preşedintele interimar trebuie să se abţină de la executarea unor atribuţii care nu fac parte din şirul celor imediat necesare pentru societate. Astfel, preşedintele interimar a avut datoria civică şi morală să nu se implice, pe perioada exercitării provizorii a funcţiilor, în chestiuni controversate şi incerte”, a conchis Victor Puşcaş.
http://hotnews.md/articles/view.hot?id=3718
Decizia mi se pare destul de bizară. Judecătorii practic admit deschis că au hotărât că decretul lui Ghimpu este neconstituţional nu din cauza că acest decret ar fi incompatibil cu prevederile constituţiei relevante la acest caz, ci s-au bazat pe nişte intepretări subiective referitoare la semnificaţia specială a decretului şi statulul lui Ghimpu.
De exemplu ei au declarat: "[există] diferenţe semnificative între instituirea unei sărbători profesionale şi instituirea zilelor comemorative ale unor anumite evenimente istorice care au un substrat politic şi sînt percepute în mod diferit de cătremembrii societăţii"
Dar totuşi constituţia nu conţine niciun articol unde aceste "diferenţe semnificative" ar fi abordate în mod explicit, deci care e justificarea că preşedintele poate emite decrete care se referă doar la prima cateogria şi nu la a doua? Şi ce înseamnă " anumite evenimente istorice care au un substrat politic"? Practic orice eveniment istoric are un substrat politic. De exemplu, decretul lui Voronin prin care a condamnat fascismul tot are substrat politic, reiese că şi acela e neconstituţional? Logic pare că răspunsul ar trebui să fie da, dar cuvintele judecătorilor sunt atât de vagi că aceasta nu este clar.
Sau un alt exemplu, Curtea a explicat că chiar dacă unele decrete au fost emise anterior şi aceastea rămân in vigoare (şi implicit că sunt constituţionale), aceasta s-ar datora la "statutul juridic diferit al preşedintelui în 1995 şi în 2010”
Dar când Constituţia a fost schimbată în 2000, s-a schimbat doar modul în care preşedintele este ales, dar articolele care se referă la împuternicirile lui nu au fost modificate. Deci argumentul judecătorilor este că însăşi faptul că preşedintele nu mai este ales de popor i-ar reduce atribuţiile. Această ideea mi se pare neîntemeiată şi absolut arbitrară.
Cam toate celalte argumente ale Curţii sunt la fel de subiective şi stranii. Curtea pur şi simplu s-a discreditat aici...
CC a decis că prin semnarea acestui decret preşedintele interimar a încălcat şapte articole din Constituţie. În special, CC menţionează că şeful statului „şi-a depăşit limitele competenţelor” şi „a ignorat principiul constituţional al separării puterii în stat”.
În acelaşi timp, curtea a respins argumentele preşedintelui interimar, potrivit cărora şeful statului ar fi adoptat şi anterior asemenea decrete, instituind, de exemplu, sărbători profesionale. Ghimpu a exemplificat prin decizia CC din 24 ianuarie 1996, prin care a fost recunoscut drept constituţional decretul preşedintelui cu privire la instituirea sărbătorilor profesionale ale grănicerilor, lucrătorului bancar, inventatorului şi inovatorului, financiarului şi angajaţilor serviciului vamal.
„Curtea Constituţională consideră că hotărîrea din 24 ianuarie nu este relevantă pentru dosarul în cauză”, se arată în decizie, fiind justificată poziţia dată prin existenţa unei „diferenţe semnificative între instituirea unei sărbători profesionale şi instituirea zilelor comemorative ale unor anumite evenimente istorice care au un substrat politic şi sînt percepute în mod diferit de către membrii societăţii”.
CC menţionează că în aceeaşi decizie din 1996 curtea a stabilit că „preşedintele este în drept să instituie prin decretele sale doar sărbători profesionale”.
În afară de aceasta, CC remarcă „statutul juridic diferit al preşedintelui în 1995 şi în 2010”, deoarece în anul 2000 Moldova din republică prezidenţială s-a transformat în una parlamentară.
„Într-o republică prezidenţială şeful statului este ales de către cetăţeni şi, din punctul de vedere al cunoaşterii materiei de drept, se află la acelaşi nivel ca şi parlamentul, avînd împuterniciri largi din cauza că acestea reiese din patrea întregei naţiuni, din partea poporului. Pentru o ţară parlamentară este caracteristică alegerea şefului statului de către parlament, graţie acestui fapt, din punctul de vedere al dreptului, poziţia şefului statului este inferioară şi este supusă parlamentului”, se arată în decizie.
CC a stabilit că „preşedintele nu este în drept să semneze decrete în privinţa unor probleme care sînt obiectul unui act controversat”. Curtea accentuează că „preşedintele îşi exercită funcţia de garant al suveranităţii, independenţei naţionale, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, conducîndu-se de normele constituţionale care fixează împuternicirile preşedintelui, precum şi de actele organului reprezentativ suprem în domeniile respective”. Potrivit deciziei, în cazul în care „opiniile sale în aceste domenii nu se încadrează în împuternicirile prevăzute de Constituţie şi legislaţie, preşedintele trebuie să desfăşoare consultări cu poporul”, în particular, prin intermediul referendumului.
CC menţionează că „în decret sînt atinse şi chestiuni ce ţin de politica externă a statului”, avîndu-se în vedere cerinţa de „retragere de pe teritoriul Republicii Moldova a armamentului şi munţiilor ruse”. În acest sens, CC citează art. 86 din Constituţie, care explică împuternicirile şefului statului în domeniul politicii externe. Acestea se rezumă la desfăşurarea de negocieri, semnarea de acte şi prezentarea acestora spre ratificare parlamentului, precum şi la acreditarea şi rechemarea diplomaţilor moldoveni, la instituirea, lichidarea sau modificarea rangului misiunilor diplomatice, la acceptarea sau retragerea scrisorilor de acreditare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Moldova.
Astfel, CC a declarat decretul neconstituţional. Curtea a mai propus parlamentului „să reglementeze situaţia juridică creată prin decret prezidenţial”, pentru a „contribui la Consolidarea literii şi spiritului Legii Supreme şi la respectarea normelor constituţionale de către organele puterii statale”.
CC din start a subliniat că „nu va da aprecieri politicie şi istorice evenimentelor din istoria statului”, ci „se va pronunţa doar pe marginea aspectelor juridice”. Cu aceasta însă nu a fost de acord membrul CC, Victor Puşcaş, care şi-a exprimat „opinia separată”, aceasta de asemenea fiind publicată vineri, în „Monitorul Oficial”. Puşcaş a căzut de acord cu partea rezolutivă a deciziei Curţii Constituţionale, însă a apreciat drept „neîntemeiată renunţarea la argumentarea politico-juridică”, care, în opinia sa, „ar putea fortifica argumentele CC expuse în decizie”.
Puşcaş şi-a justificat poziţia şi prin argumentul că „punerea în aplicare a Decretului naşte un şir de probleme” legate de integritatea teritorială a ţării. El consideră, de asemenea, că instanţa „trebuia să supună analizei politico-juridice perioada” care în decret este calificată drept „ocupaţie”.
Mai mult, Puşcaş consideră că „preşedintele interimar nu deţine împuterniciri care reiese atît din partea poporului, cît şi din partea parlamentului”.
„Pe perioada exercitării temporare a funcţiilor, preşedintele interimar trebuie să se abţină de la executarea unor atribuţii care nu fac parte din şirul celor imediat necesare pentru societate. Astfel, preşedintele interimar a avut datoria civică şi morală să nu se implice, pe perioada exercitării provizorii a funcţiilor, în chestiuni controversate şi incerte”, a conchis Victor Puşcaş.
http://hotnews.md/articles/view.hot?id=3718
Decizia mi se pare destul de bizară. Judecătorii practic admit deschis că au hotărât că decretul lui Ghimpu este neconstituţional nu din cauza că acest decret ar fi incompatibil cu prevederile constituţiei relevante la acest caz, ci s-au bazat pe nişte intepretări subiective referitoare la semnificaţia specială a decretului şi statulul lui Ghimpu.
De exemplu ei au declarat: "[există] diferenţe semnificative între instituirea unei sărbători profesionale şi instituirea zilelor comemorative ale unor anumite evenimente istorice care au un substrat politic şi sînt percepute în mod diferit de cătremembrii societăţii"
Dar totuşi constituţia nu conţine niciun articol unde aceste "diferenţe semnificative" ar fi abordate în mod explicit, deci care e justificarea că preşedintele poate emite decrete care se referă doar la prima cateogria şi nu la a doua? Şi ce înseamnă " anumite evenimente istorice care au un substrat politic"? Practic orice eveniment istoric are un substrat politic. De exemplu, decretul lui Voronin prin care a condamnat fascismul tot are substrat politic, reiese că şi acela e neconstituţional? Logic pare că răspunsul ar trebui să fie da, dar cuvintele judecătorilor sunt atât de vagi că aceasta nu este clar.
Sau un alt exemplu, Curtea a explicat că chiar dacă unele decrete au fost emise anterior şi aceastea rămân in vigoare (şi implicit că sunt constituţionale), aceasta s-ar datora la "statutul juridic diferit al preşedintelui în 1995 şi în 2010”
Dar când Constituţia a fost schimbată în 2000, s-a schimbat doar modul în care preşedintele este ales, dar articolele care se referă la împuternicirile lui nu au fost modificate. Deci argumentul judecătorilor este că însăşi faptul că preşedintele nu mai este ales de popor i-ar reduce atribuţiile. Această ideea mi se pare neîntemeiată şi absolut arbitrară.
Cam toate celalte argumente ale Curţii sunt la fel de subiective şi stranii. Curtea pur şi simplu s-a discreditat aici...