Basarabia: un milion de victime ale comunismului

Execuţii în masă, deportări şi expulzări. Acestea au fost atrocităţile regimului sovietic în Republica Moldova.

De la înfiinţarea în 1924 a Republicii Autonome Socialiste SovieticeMoldova (RASSM) la stânga Nistrului, până la proclamarea independenţeiRepublicii Moldova în 1991, comunismul a făcut pe acest teritoriu circaun milion de victime.

La o populaţie de aproximativ două milioane la sfârşitul războiului,se poate spune că, în 67 de ani, jumătate dintre moldoveni au avutpractic de suferit din cauza sistemului comunist. Unii au fost deportaţiîn Gulag, alţii au fost condamnaţi politic, înfundând închisorile dinrepublică sau fiind expulzaţi în România. Cea mai cumplită soartă auavut-o însă cei executaţi în masă, fără nicio judecată. Urma lor a fostpierdută pe vecie.

Xenofobia şi foametea

„O altă categorie de victime ţine de specificul comunismului de lanoi, politica antisemită, susţinută prin ordine secrete de restricţiepentru evrei de a urma şcolile militare, de pildă, de promovare. Dacăînainte de război în Basarabia era concentrată jumătate din populaţiaevreiască a României, adică 400.000 de persoane, după război, din cei200.000 de evrei rămaşi, 100.000 au părăsit ţara, cei mai mulţi în anii’70.

Neoprotestanţii reprezintă o altă categorie specifică de victime dinMoldova, 50.000 dintre ei fiind deportaţi. „Părinţii Zinaidei Greceanîi(ex-premier comunist), de pildă, au fost deportaţi în Siberia pecriterii confesionale”. Populaţia germană din stânga Nistrului,totalizând 25.000 de suflete, a fost şi ea decimată prin deportarea înaprilie 1944, în Kazakstan.

La mijlocul anilor ’60, Hruşciov le-a permis celor care ausupravieţuit să se întoarcă acasă, dar cei mai mulţi au părăsitBasarabia. La toate aceste categorii se adaugă victimele foametei dinanii ’30, de la stânga Nistrului, şi a celei din 1946-1947 din toatărepublica. Un om din zece a murit atunci.

ISTORICI REZERVAŢI

„Nu repetăm greşelile Comisiei Tismăneanu”

Pentru că numărul estimativ al victimelor regimului comunist estefoarte mare, istoricii basarabeni membri în Comisia Prezidenţială pentruStudierea şi Aprecierea Regimului Totalitar Comunist sunt foarterezervaţi în a avansa cifre definitive. „Nu vrem să repetăm greşelileComisiei Tismăneanu, din România, care a fost foarte criticată tocmai peestimările victimelor cu variaţii foarte mari”, spune Mihai Taşcă,secretarul comisiei.

EXECUŢII FĂRĂ SENTINŢĂ
De ziua lui Lenin, 230 de persoane au fost executate fără judecată

În 1938, pe 22 aprilie, decizia de execuţie în masă, fără proces, afost dată de aşa-numita „troică specială”, constituită de în stângaNistrului, pe teritoriul Republicii Autonome Socialiste SovieticeMoldoveneşti, ce se înfiinţase în 1924.

Istoria, în procese-verbale

„Troica specială era un fel de organ de judecată format din treipersoane: comisarul poporului pentru afaceri interne, prim-secretarulpartidului şi procurorul general. Era ilegal chiar şi potrivitlegislaţiei sovietice de atunci”, spune istoricul Mihai Taşcă, cel care adescoperit recent în arhive toate procesele-verbale de la întrunirileacestei troici.

Condamnare la moarte pe orice motiv

Troicile au fost instituite în 1934, printr-un decret al NKVD, şi aufuncţionat până în 1938. Pentru cei trei care alcătuiau acest organ dejudecată motiv de condamnare la moarte putea fi orice: de la pământuldeţinut (aşa-numiţii culaci), opoziţia la colectivizare, nepredareacotei, opţiunile politice etc.

„Motivaţia era de câteva rânduri pentru fiecare; pe câte o paginăerau de la cinci până la zece decizii de condamnare. Au fost, de pildă,cazuri de oameni condamnaţi, în 1937, la zece ani de Gulag pentru caretroica a revenit, fără nicio altă probă, şi a decis execuţia”, spuneistoricul Mihai Taşcă.

Cultul personalităţii lui Stalin

Atrocităţile de neimaginat comise de regimul comunist scoase laiveală acum de istoricii din Comisia prezidenţială datează, înprincipal, din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondialşi imediat după, până la moartea lui Stalin.

Pe lângă deciziile troicii, alte documente importante descoperitesunt listele cu 23.500 de persoane condamnate pe motive politice deinstanţele de judecată. „După Congresul XX al PCUS, când Hruşciov acondamnat cultul personalităţii lui Stalin, aceste persoane au putut fireabilitate”, precizează Mihai Taşcă.

Fondul „Românofilii”, distrus de serviciile secrete

Din păcate, cele mai multe dosare, în special din arhiva KGB(moştenită de actualul SIS), fie nu sunt accesibile, fie au fost arse.Fondul „Românofilii”, bunăoară, a fost distrus treptat până ladeclararea independenţei republicii.

„Ni s-au dat doar ordinele miniştrilor şi procesele-verbale de distrugere a documentelor”, spune revoltat istoricul Mihai Taşcă.

JOS CU LENIN DE PE SOCLU!
Legea prin care se interzic simbolurile comuniste

Ideea condamnării comunismului în Republica Moldova s-a născut sprefinele anului trecut, când parlamentarii Alianţei pentru IntegrareaEuropeană (coaliţia de guvernământ) au propus scoaterea în afara legii asimbolurilor comuniste. Secera şi ciocanul de pe drapelul PartiduluiComunist al lui Vladimir Voronin şi statuile cu Lenin, ce troneazănestingherite în mai multe locuri din ţară, sunt doar cele maiimportante simboluri vizate de această lege. Din cele 20 de statui alelui Lenin, una se află încă în Chişinău, în Parcul Valea Morilor, carepe 7 noiembrie (aniversarea revoluţiei ruse) şi 22 aprilie (ziua denaştere a lui Lenin) se transformă în loc de pelerinaj pentru comunişti.

VLADIMIR VORONIN ŞI TRECUTUL DIN DOSARE

Politicienii care blochează arhivele

Singura şansă a moldovenilor de a scăpa de comunism pare, în acestmoment, schimbarea Constituţiei. Mai precis, a articolului 78, care sereferă la alegerea preşedintelui. Până acum, acesta era ales deparlament. Însă criza politică actuală, generată tocmai deimposibilitatea de a alege un preşedinte, a dus la propunerea ca şefulstatului să fie ales de popor.

Cum Vladimir Voronin este cotat în sondaje tot mai slab, înperspectiva schimbării Constituţiei, viitorul preşedinte va avea, foarteprobabil, o orientare politică de dreapta sau de centru- dreapta. Acumînsă, cel puţin o treime dintre deputaţi, susţin membrii Comisieiprezidenţiale, au deţinut funcţii de conducere în structurile regimuluicomunist.

Fostul preşedinte al republicii, Vladimir Voronin, este cel maielocvent exemplu. Înainte de 1990, el a fost prim-secretar la Tighina,apoi ministru de interne. Între 1990 şi 1993, a lucrat în cadrulMinisterului de Interne de la Moscova, după care s-a întors în forţă laChişinău. Trecutul actualilor demnitari este considerat de unii cheiainterzicerii accesului la arhive.