Romanii din Timoc – expoziţie fotografică

InstitutulFraţii Golescu pt.relaţii cu românii din străinătate văinvită pe data de 12 iulie 2010ora 18:00la Clubul Ţăranuluidin cadrul MuzeuluiŢăranuluiRomân pentru aparticipa la vernisajul expoziţiei de fotografiiad-lui. DUŞANPÂRVULOVICI :Timoc.

Îi spunem Valea Timocului, cu toate că în răsăritul Serbiei întâlnimromâni ca şi pe Valea Moravei sau Valea Dunarii. Acolo unde sunt asezaţiromânii sunt autohtoni; sârbii nu ajung în vestul actualei Serbii decâtîn sec. al VII-lea.( şi abia la sfârşitul sec. al XVII-lea se îndreaptăspre est în ţinuturile românilor). Inainte de Hristos, regiunea,locuită de tribali ( traci ) aparţinea Daciei, iar dupa retragereaaureliană ( sec. III ) românii organizează aici Dacia Ripensis. însecolele X şi XI cnezatul (proto)românilor se întindea pe ambele maluriale Dunării, era bine consolidat – oameni şi putere – de vreme cesârbilor, de teama de a nu se înstrăina, le era interzisă căsătoria curomânce.

După ce Imperiul Otoman desfiinţează Serbia ca stat ( sfârşitul sec.XIV ) regiunea locuită de români funcţionează între 1565 – 1833 caprovincia autonomă Marginea, sub conducerea juzilor/cnejilor români. înanul 1833 Serbia reapare ca stat autonom şi îsi stabileşte pe râul Timocgraniţa răsăriteană. Românii trec sub stăpânire sârbească, dar regiuneapăstrează vechea denumire Marginea ( Kraina / Craina în lb. sârbă ). Deacum înainte, slujba religioasă şi învăţământul în limba româna suntinterzise de noii veniţi. Preoţii români sunt alungaţi la nordulDunării, în locul lor oficiind preoţi sârbi; numele româneşti –localităţi sau persoane – sunt sârbizate (asezarea Geana devine Geanova,iar românul Sandu devine, dintr-un condei, “sârbul” Sandulovici).Printr-o circulară din anul 1899, episcopul sârb al Timocului stabileştechiar un tabel cu nume “curat sârbeşti” pentru a fi date românilor labotez…

După primul război mondial, Atanasie Popovici-Furnica a solicitatCongresului de pace de la Paris, în numele românilor timoceni, alipireala Regatul României a străvechii vetre româneşti. ” Fiind români, dorimsă fim la un loc cu ceilalti fraţi ai noştri, cu românii care acum suntun popor mare. Noi vrem să fim la un loc cu Banatul, cu Transilvania, cuBasarabia şi cu Bucovina. Noi nu suntem sârbi…” (1 noiembrie 1918).

Timocul a rămas Serbiei şi politica sârbească de deznaţionalizare acontinuat. Negustorii de ziare şi cărţi româneşti sunt sancţionaţi,statisticile oficiale sunt sistematic “corectate” pentru a evidenţia“absenţa” românilor. Acum apare segregarea elementului românesc înrumâni/români şi vlahi/vlaşi/valahi, acestia din urmă consideraţi fie“sârbi românizaţi”, fie…populaţie cu origine necunoscută. Nu-i de mirarecă în anul 1941 Societatea Culturală Timoc îi solicită mareşalului IonAntonescu ” alipirea la trupul României iubite, pe care o vom cinstiprin muncă şi virtute ostăşească”.

Actualii lideri timoceni depun eforturi remarcabile pentru a obţinedreptul la folosirea limbii române în scoală şi biserică, dreptul de aparticipa, în cadrul constituţional oferit de Serbia, la conducerearegiunilor în care locuiesc. Deschiderea bisericii de la Malainita (lângă Negotin ) de către părintele Boian a făcut posibilă – pentruprimadatădupa1833 – săvârşirea liturghiei în limba română. ( O adoua biserică a fost sfinţită în Isacova pe Valea Moravei şi o a treiaeste în construcţie în localitatea Busur.) O implicare mai mare aguvernului român, ca şi interesul Uniunii Europene pentru situaţiaminorităţilor din Serbia ar putea aduce necesarele schimbări în statutulromânilor timoceni.

Ar fi la fel de firesc ca litera o în cuvântul rumân…

Autorul fotografiilor,DUŞAN PÂRVULOVICI locuieşte în Negotin, undeactivează, în spiritul valorilor europene, pentru redefinireaidentităţii româneşti în Timoc. Director al ” Federaţiei Românilor dinSerbia “, coordonatorul ” Agentiei de ştiri TimocPress” (www.timocpress.info ), dl. Pârvulovici conduce , de asemenea, AsociaţiaCHRIS – Committees for Human Rights în Serbia. Un veritabil “purtător decuvânt” al timocenilor, vocea sa se face auzită constant în dialogul cuRomânia, autorităţile Serbiei şi organismele Uniunii Europene.

” Românii din Timoc şi-au păstrat, cu îndârjire, uneori în condiţiiostile, identitatea şi limba maternă. S-au simţit totdeauna aproape deneam, privind Dunărea mai mult ca o punte, decât ca un hotar denetrecut. Îmi doresc ca această expoziţie să contribuie la cunoaşterearegiunii noastre, a oamenilor şi să încurajeze românii din ţară să necunoască problemele, bucuriile şi viaţa de zi cu zi “.

Invitatul vernisajului: Dr. Emil Ţârcomnicu (etnolog).