Negru şi Bogatu
Petru Bogatu: Singuri în faţa urii.
Permiţându-le ruşilor să-şi şteargă picioarele de preşedintele interimar al Republicii Moldova, să-l taxeze drept „psihopat” şi „analfabet”, partenerii săi din Alianţă îşi lasă, de fapt, toţi cetăţenii singuri în faţa unei mari pacoste ce se revarsă peste ei. Îi abandonează în faţa urii dezlănţuite a Moscovei.
Caricaturizându-l pe Ghimpu, ruşii ne insultă pe noi toţi .
Prin faptul că îl culpabilizează pe Mihai Ghimpu şi se disociază de decretul său, ceilalţi lideri ai AIE, cu voie sau fără voie, ţintesc nu în liderul PL, ci în fiecare dintre noi. Întorc spatele poporului, istoriei naţionale şi propriei lor condiţii politice.
Le place ori nu, dar, dezicându-se de Ghimpu, evitând să riposteze ultrajului rusesc, colegii săi de coaliţie, vrând-nevrând, se solidarizează cu o putere străină care trage cu rea-voinţă în Republica Moldova, căutând s-o umilească cu tot dinadinsul. Pentru că executarea morală a şefului statului, oricum ai suci-o, este un act de agresiune politică.
Jignindu-l pe Ghimpu, Kremlinul ne calcă în picioare pe noi toţi.
http://www.jurnal.md/ro/news/petru-bogatu-singuri-in-fata-urii-189004/
Nicolae Negru: Eliberarea din eliberare.
Dependenţa de factorul rusesc i-a pus pe liderii Alianţei într-o situaţie jenantă, ridicolă: să atace, sub diverse forme, un decret prezidenţial care declară ziua de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice şi stabileşte acţiuni de comemorare a victimelor ocupaţiei. Dorinţa de a plăcea cu orice preţ Moscovei şi electoratului prorusesc îi determină pe Lupu, Urechean şi, într-o măsură mai mică, pe Filat să facă nişte grimase şi gesturi speriate, penibile, să descrie piruete riscante, să se distanţeze cât mai departe de preşedintele interimar Mihai Ghimpu.
Ca şi comuniştii, care lansează, ca de obicei, injuriii şi prezic apocalipsa, unii lideri ai Alianţei par oripilaţi de însuşi faptul asocierii cuvântului „ocupaţie” de cuvântul „URSS”, de parcă ar fi vorba despre un înger, un „hulubaş” al politicii mondiale. Nici vorbă să ia cineva apărarea preşedintelui RM, pentru a tempera reacţia Rusiei, de unde se aud înjurături şi ameninţări, „fascist” şi „nazist” fiind cele mai civilizate comparaţii pe care le folosesc politicienii de acolo la adresa lui Ghimpu.
Asistăm la un grandios spectacol al făţărniciei şi al slugărniciei, al politicianismului. Politicienii AIE, că să nu mai vorbim despre ceilalţi, s-au comportat de parcă e pentru prima dată când, într-un document oficial se spune că Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, în 1940, ca urmare a înţelegerii secrete dintre Stalin şi Hitler. Faptul că guvernarea comunistă din ultimii opt ani a făcut jocul Moscovei, încercând să rescrie istoria după calapodul sovietic, nu anulează documentele constitutive ale RM, chiar dacă unora li s-a putut crea această impresie. Documentele pot să ardă, însă textele rămân. În ultimii ani, Putin încearcă să justifice pactul sovieto-nazist de împărţire a Europei, dar ce avem noi cu încercările de rescriere a istoriei la Kremlin?
Dacă politicienii moldoveni se dezic de Declaraţia de independenţă, dacă URSS nu a ocupat Basarabia, atunci în baza cărui argument şi-a proclamat independenţa RM? Ne-am eliberat din eliberare? Dacă Basarabia a aparţinut de drept URSS, ea aparţine şi succesorului de drept a acesteia, şi eforturile Rusiei de a ne readuce în sfera ei de influenţă sunt legitime. Dacă ne dezicem de declaraţia de independenţă, ne dezicem de independenţă. Nu Ghimpu subminează „statalitatea” RM, ci comuniştii care nu recunosc Declaraţia de independenţă a RM.
http://www.jurnal.md/ro/news/nicolae-negru-eliberarea-din-eliberare-189003/
Permiţându-le ruşilor să-şi şteargă picioarele de preşedintele interimar al Republicii Moldova, să-l taxeze drept „psihopat” şi „analfabet”, partenerii săi din Alianţă îşi lasă, de fapt, toţi cetăţenii singuri în faţa unei mari pacoste ce se revarsă peste ei. Îi abandonează în faţa urii dezlănţuite a Moscovei.
Caricaturizându-l pe Ghimpu, ruşii ne insultă pe noi toţi .
Prin faptul că îl culpabilizează pe Mihai Ghimpu şi se disociază de decretul său, ceilalţi lideri ai AIE, cu voie sau fără voie, ţintesc nu în liderul PL, ci în fiecare dintre noi. Întorc spatele poporului, istoriei naţionale şi propriei lor condiţii politice.
Le place ori nu, dar, dezicându-se de Ghimpu, evitând să riposteze ultrajului rusesc, colegii săi de coaliţie, vrând-nevrând, se solidarizează cu o putere străină care trage cu rea-voinţă în Republica Moldova, căutând s-o umilească cu tot dinadinsul. Pentru că executarea morală a şefului statului, oricum ai suci-o, este un act de agresiune politică.
Jignindu-l pe Ghimpu, Kremlinul ne calcă în picioare pe noi toţi.
http://www.jurnal.md/ro/news/petru-bogatu-singuri-in-fata-urii-189004/
Nicolae Negru: Eliberarea din eliberare.
Dependenţa de factorul rusesc i-a pus pe liderii Alianţei într-o situaţie jenantă, ridicolă: să atace, sub diverse forme, un decret prezidenţial care declară ziua de 28 iunie 1940 drept zi a ocupaţiei sovietice şi stabileşte acţiuni de comemorare a victimelor ocupaţiei. Dorinţa de a plăcea cu orice preţ Moscovei şi electoratului prorusesc îi determină pe Lupu, Urechean şi, într-o măsură mai mică, pe Filat să facă nişte grimase şi gesturi speriate, penibile, să descrie piruete riscante, să se distanţeze cât mai departe de preşedintele interimar Mihai Ghimpu.
Ca şi comuniştii, care lansează, ca de obicei, injuriii şi prezic apocalipsa, unii lideri ai Alianţei par oripilaţi de însuşi faptul asocierii cuvântului „ocupaţie” de cuvântul „URSS”, de parcă ar fi vorba despre un înger, un „hulubaş” al politicii mondiale. Nici vorbă să ia cineva apărarea preşedintelui RM, pentru a tempera reacţia Rusiei, de unde se aud înjurături şi ameninţări, „fascist” şi „nazist” fiind cele mai civilizate comparaţii pe care le folosesc politicienii de acolo la adresa lui Ghimpu.
Asistăm la un grandios spectacol al făţărniciei şi al slugărniciei, al politicianismului. Politicienii AIE, că să nu mai vorbim despre ceilalţi, s-au comportat de parcă e pentru prima dată când, într-un document oficial se spune că Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, în 1940, ca urmare a înţelegerii secrete dintre Stalin şi Hitler. Faptul că guvernarea comunistă din ultimii opt ani a făcut jocul Moscovei, încercând să rescrie istoria după calapodul sovietic, nu anulează documentele constitutive ale RM, chiar dacă unora li s-a putut crea această impresie. Documentele pot să ardă, însă textele rămân. În ultimii ani, Putin încearcă să justifice pactul sovieto-nazist de împărţire a Europei, dar ce avem noi cu încercările de rescriere a istoriei la Kremlin?
Dacă politicienii moldoveni se dezic de Declaraţia de independenţă, dacă URSS nu a ocupat Basarabia, atunci în baza cărui argument şi-a proclamat independenţa RM? Ne-am eliberat din eliberare? Dacă Basarabia a aparţinut de drept URSS, ea aparţine şi succesorului de drept a acesteia, şi eforturile Rusiei de a ne readuce în sfera ei de influenţă sunt legitime. Dacă ne dezicem de declaraţia de independenţă, ne dezicem de independenţă. Nu Ghimpu subminează „statalitatea” RM, ci comuniştii care nu recunosc Declaraţia de independenţă a RM.
http://www.jurnal.md/ro/news/nicolae-negru-eliberarea-din-eliberare-189003/