Dar eliberatorii sunt goi!
Se tot inaugurează în RM momumenteale victimelor fascismului, pe lângă cele ridicate la tot pasul. Nu zic că naziştii nu ar trebui folosiţi doar în contexte cu conotaţii negative, aşa cum o şi merită. Dar basarabenii nu ar trebui să uite că cel mai mare rău l-au comis aici anume comuniştii sovietici. Ei au fost cei care au asasinat şi deportat o mare parte a populaţiei băştinaşe, înlocuită cu colonişti din imensul spaţiu sovietic. Tot ei au organizat şi foametea care a mai rărit din populaţia ce nu inspira deloc simpatie la Moscova, mai ales că nu era deloc “sănătoasă” din perspectiva originii etnice ori sociale.
Fasciştii ori naziştii mai mult ca sigur că fac parte din aceeaşi familie criminală cu comuniştii care îşi proiectează ura asupra“duşmanului de clasă”, denumit un pic diferit de primii, adică aceeaşi Marie, dar cu altă pălărie. Pur şi simplu, naziştii nu s-au reţinut prea mult pe aici, ca să se desfăşoare în toată “splendoarea” lor de ucigaşi, aşa cum au făcut-o comuniştii Imperiului sovietic.
Şi, ca o concluzie ce se impune la finalul acestui text: poate că ar fi indicată şi construirea de monumente în memoria victimelor comunismui? Ar fi binevenite şi lucrări de acest gen în care ar fi invocaţi ambii călăi, subliniindu-se natura lor înrudită şi criminală, adică monumente în memoria victimelor nazismului şi comunismului. În caz contrar, vom rămâne încă mult timp ancoraţi în realitatea creată iscusit de unul dintre călăi care a reuşit să treacă, prin forţa armelor, drept salvator şi eliberator. A venit timpul să scăpăm de falşi eroi şi să-i spunem regelui, măcar şi în şoaptă, la ureche, că “e gol!”
Fasciştii ori naziştii mai mult ca sigur că fac parte din aceeaşi familie criminală cu comuniştii care îşi proiectează ura asupra“duşmanului de clasă”, denumit un pic diferit de primii, adică aceeaşi Marie, dar cu altă pălărie. Pur şi simplu, naziştii nu s-au reţinut prea mult pe aici, ca să se desfăşoare în toată “splendoarea” lor de ucigaşi, aşa cum au făcut-o comuniştii Imperiului sovietic.
Şi, ca o concluzie ce se impune la finalul acestui text: poate că ar fi indicată şi construirea de monumente în memoria victimelor comunismui? Ar fi binevenite şi lucrări de acest gen în care ar fi invocaţi ambii călăi, subliniindu-se natura lor înrudită şi criminală, adică monumente în memoria victimelor nazismului şi comunismului. În caz contrar, vom rămâne încă mult timp ancoraţi în realitatea creată iscusit de unul dintre călăi care a reuşit să treacă, prin forţa armelor, drept salvator şi eliberator. A venit timpul să scăpăm de falşi eroi şi să-i spunem regelui, măcar şi în şoaptă, la ureche, că “e gol!”