Complexul de inferioritate al Rusiei naste monstri
Relatiile dintre Rusia si fostele sale republici socialiste sunt conduse pe baza unei politici externe "amestecate": jumatate Realpolitik de secol XIX, jumatate geopolitica secolului XX.
Potrivit acestei doctrine, orice mare putere are nevoie de sateliti obedienti, iar extinderea NATO nu face decat sa mareasca sfera de influenta a SUA, in detrimentul Rusiei. "Sateliti obedienti" nu fac insa decat sa transforme Rusia intr-un subiect al manipularii.
Pentru a compensa un crescand complex de inferioritate dezvoltat de la sfarsitul Razboiului Rece incoace, Rusia apeleaza la toate parghiile care-i stau in putere pentru a-si subjuga vecinii. In raspuns la NATO, a creat Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva (CSTO). Acesta este o parodie a aliantei nord-atlantice, atat prin titlu cat si prin principiile constitutive, scrie Alexander Golts, un analist militar independent, pentru Project Syndicate.
Kremlinul nu vede nicio problema in faptul ca CSTO este de fapt o legatura mecanica de intelegeri militare bilaterale intre Belarus, Armenia, Kazachstan, Kirgizstan, Tajikistan, Uzbekistan si Rusia.
Viziune de aparare colectiva? Nimeni nu stie care este aceea si oricum, este greu de imaginat o situatie in care, spre exemplu, trupele belaruse ar apara granita tadjica. Nu conteaza nici faptul cxa multe state membre au scris clar in constitutiile nationale ca nu pot trimite trupe in afara teritoriului statului.
Este limpede miopia Kremlinului in aceste circumstante, considerate probabil prea insignifiante pentru a sta in calea dictatelor politicii externe, al carei scop ultim este castigarea jocului de suma zero cu Occidentul.
Cat timp Rusia se arunca orbeste in acest joc, satelitii sai isi joaca propriile carti- manipuland Kremlinul pentru asa-zisul lor sprijin.
Maestrul absolut al manipularii Rusiei este dictatorul belarus Aleksandr Lukasenko. Tara lui nu poate supravietui fara subventiile ruse la energie si fara creditele nerambursabile oferite periodic de Moscova.
Cu toate acestea, Lukasenko reuseste, cu abilitate, sa evite sa dea curs proiectelor pe care Rusia isi propune sa le demareze in Belarus in folosul propriu.
De fiecare data cand Rusia "strange surubul", presand pentru concesii in schimbul sprijinului sau, Lukasenko incepe imediat sa strige ca Moscova este "nerecunoscatoare", avand in vedere ca 10 milioane de belarusi "pazesc Rusia de tancurile NATO".
Cand Moscova insista, Lukasenko abroga intelegerile bilaterale dupa cum are chef. O astfel de situatie a avut loc dupa ce Rusia a interzis importurile de produse lactate din Belarus, in semn de retaliere impotriva lui Lukasenko, care a primit un credit de 2 miliarde de dolari insa nu si-a aratat recunostinta recunoscand Osetia de Sud si Abhazia.
Asa ca dictatorul belarus nu a participat la summit-ul CSTO si nici nu a fost de acord cu crearea unei forte operationale de raspuns- Lukasenko nu vrea cu niciun chip ca nici macar o mica parte din armata sa sa devina subordonata Rusiei.
De partea cealalata, in Asia Centrala, Rusia se confrunta cu o amenintare mai probabila decat invazia tancurilor NATO. Daca fortele occidentale din Afganistan pierd batalia cu talibanii, un val de extremism islamic va patrunde in statele central-asiatice, incitand la razboaie civile locale intr-o regiune sensibila.
Pentru Rusia, asta ar insemna de la zeci de mii de refugiati la patrunderea militiilor armate pe teritoriul sau.
Este limpede ca Rusia are tot interesul ca NATO sa aiba succes in Afganistan- cu toate acestea, in ultimii patru ani nu a facut decat sa-i puna piedici.
In 2005, la summit-ul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, Vladimir Putin a insistat ca declaratia finala sa include cererea ca americanii sa-si retraga bazele din Asia Centrala - strategii rusi explicand ca se tem ca americanii vor scoate rusii din aceasta regiune.
Insa rusii au batut palma cu americanii, permitandu-le sa transporte cele necesare luptei din Afganistan folosindu-se de spatiul aerian rus, asa ca a devenit limpede ca rusii nu doreau decat monopolul rutelor de transport din Asia Centrala, pentru a avea un avantaj in fata americanilor.
In februarie, Kremlinul i-a dat presedintelui kirgiz Kurmanbek Bakiev nici mai mult nici mai putin de 500 de milioane de dolari pentru a inchide baza militara americana din aceasta tara.
Americanii i-au oferit lui Bakiev 160 de milioane de dolari pe an, asa ca de-acum incolo nu va mai exista o baza oficiala, ci un "centru de tranzit" care are de fapt aceleasi functii.
In schimbul banilor, Kremlinul a obtinut doar schimbarea titulaturii bazei americane. Era normal ca Rusia sa incerce sa primeasca totusi ceva pentru banii sai, asa ca i-a trimis pe vicepremierul Igor Sechin si ministrul Apararii, Anatoli Serdiukov, la Bishkek.
Bakiev, ilustru invatacel al lui Lukasenko, ar fi spus: inteleg ca sunteti ingrijorati de prezenta americanilor in Asia Centrala- in acest caz, americanii vor avea o baza iar voi doua, in Kirgizstan.
Rusii au capatat asadar o baza militara in schimbul banilor lor, insa s-ar putea sa nu le serveasca la mare lucru- este asezata in regiunea Osh, macinata de saracie, trafic de droguri, tensiuni etnice. Extremistii de aici au toate motivele acum sa priveasca spre baza ruseasca in incercarea lor de a pune mana pe arme.
Potrivit acestei doctrine, orice mare putere are nevoie de sateliti obedienti, iar extinderea NATO nu face decat sa mareasca sfera de influenta a SUA, in detrimentul Rusiei. "Sateliti obedienti" nu fac insa decat sa transforme Rusia intr-un subiect al manipularii.
Pentru a compensa un crescand complex de inferioritate dezvoltat de la sfarsitul Razboiului Rece incoace, Rusia apeleaza la toate parghiile care-i stau in putere pentru a-si subjuga vecinii. In raspuns la NATO, a creat Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva (CSTO). Acesta este o parodie a aliantei nord-atlantice, atat prin titlu cat si prin principiile constitutive, scrie Alexander Golts, un analist militar independent, pentru Project Syndicate.
Kremlinul nu vede nicio problema in faptul ca CSTO este de fapt o legatura mecanica de intelegeri militare bilaterale intre Belarus, Armenia, Kazachstan, Kirgizstan, Tajikistan, Uzbekistan si Rusia.
Viziune de aparare colectiva? Nimeni nu stie care este aceea si oricum, este greu de imaginat o situatie in care, spre exemplu, trupele belaruse ar apara granita tadjica. Nu conteaza nici faptul cxa multe state membre au scris clar in constitutiile nationale ca nu pot trimite trupe in afara teritoriului statului.
Este limpede miopia Kremlinului in aceste circumstante, considerate probabil prea insignifiante pentru a sta in calea dictatelor politicii externe, al carei scop ultim este castigarea jocului de suma zero cu Occidentul.
Cat timp Rusia se arunca orbeste in acest joc, satelitii sai isi joaca propriile carti- manipuland Kremlinul pentru asa-zisul lor sprijin.
Maestrul absolut al manipularii Rusiei este dictatorul belarus Aleksandr Lukasenko. Tara lui nu poate supravietui fara subventiile ruse la energie si fara creditele nerambursabile oferite periodic de Moscova.
Cu toate acestea, Lukasenko reuseste, cu abilitate, sa evite sa dea curs proiectelor pe care Rusia isi propune sa le demareze in Belarus in folosul propriu.
De fiecare data cand Rusia "strange surubul", presand pentru concesii in schimbul sprijinului sau, Lukasenko incepe imediat sa strige ca Moscova este "nerecunoscatoare", avand in vedere ca 10 milioane de belarusi "pazesc Rusia de tancurile NATO".
Cand Moscova insista, Lukasenko abroga intelegerile bilaterale dupa cum are chef. O astfel de situatie a avut loc dupa ce Rusia a interzis importurile de produse lactate din Belarus, in semn de retaliere impotriva lui Lukasenko, care a primit un credit de 2 miliarde de dolari insa nu si-a aratat recunostinta recunoscand Osetia de Sud si Abhazia.
Asa ca dictatorul belarus nu a participat la summit-ul CSTO si nici nu a fost de acord cu crearea unei forte operationale de raspuns- Lukasenko nu vrea cu niciun chip ca nici macar o mica parte din armata sa sa devina subordonata Rusiei.
De partea cealalata, in Asia Centrala, Rusia se confrunta cu o amenintare mai probabila decat invazia tancurilor NATO. Daca fortele occidentale din Afganistan pierd batalia cu talibanii, un val de extremism islamic va patrunde in statele central-asiatice, incitand la razboaie civile locale intr-o regiune sensibila.
Pentru Rusia, asta ar insemna de la zeci de mii de refugiati la patrunderea militiilor armate pe teritoriul sau.
Este limpede ca Rusia are tot interesul ca NATO sa aiba succes in Afganistan- cu toate acestea, in ultimii patru ani nu a facut decat sa-i puna piedici.
In 2005, la summit-ul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai, Vladimir Putin a insistat ca declaratia finala sa include cererea ca americanii sa-si retraga bazele din Asia Centrala - strategii rusi explicand ca se tem ca americanii vor scoate rusii din aceasta regiune.
Insa rusii au batut palma cu americanii, permitandu-le sa transporte cele necesare luptei din Afganistan folosindu-se de spatiul aerian rus, asa ca a devenit limpede ca rusii nu doreau decat monopolul rutelor de transport din Asia Centrala, pentru a avea un avantaj in fata americanilor.
In februarie, Kremlinul i-a dat presedintelui kirgiz Kurmanbek Bakiev nici mai mult nici mai putin de 500 de milioane de dolari pentru a inchide baza militara americana din aceasta tara.
Americanii i-au oferit lui Bakiev 160 de milioane de dolari pe an, asa ca de-acum incolo nu va mai exista o baza oficiala, ci un "centru de tranzit" care are de fapt aceleasi functii.
In schimbul banilor, Kremlinul a obtinut doar schimbarea titulaturii bazei americane. Era normal ca Rusia sa incerce sa primeasca totusi ceva pentru banii sai, asa ca i-a trimis pe vicepremierul Igor Sechin si ministrul Apararii, Anatoli Serdiukov, la Bishkek.
Bakiev, ilustru invatacel al lui Lukasenko, ar fi spus: inteleg ca sunteti ingrijorati de prezenta americanilor in Asia Centrala- in acest caz, americanii vor avea o baza iar voi doua, in Kirgizstan.
Rusii au capatat asadar o baza militara in schimbul banilor lor, insa s-ar putea sa nu le serveasca la mare lucru- este asezata in regiunea Osh, macinata de saracie, trafic de droguri, tensiuni etnice. Extremistii de aici au toate motivele acum sa priveasca spre baza ruseasca in incercarea lor de a pune mana pe arme.