Cum să facem Republica Moldova o democraţie funcţională?
Ca democraţie în tranziţie, ţara noastră are nevoie să-şi perfecţioneze continuu legislaţia şi să avanseze în procesul de construcţie a statului prin consolidarea instituţiilor democratice şi perfecţionarea procedurilor de formare a puterii de stat, care trebuie să fie una reprezentativă şi funcţională.
Se ştie că toate guvernările din 1990 şi până în prezent au căutat să menţină modelul hipercentralizat, autoritar de exercitare a puterii de stat. Acestea au emis legi şi au creat instituţii care să fortifice aşa-numita “verticală a puterii”, să menţină sub controlul politic al grupurilor de interese cele trei puteri în stat: legislativă, executivă şi judecătorească. De aici şi slăbiciunea sistemului politic al ţării, şi penetrarea puternică a instituţiilor statului de grupările de tip mafiot şi elementele oligarhice, precum şi extinderea fenomenului corupţiei. De aici şi blocajul în dezvoltarea liberei iniţiative economice şi în atragerea investiţiilor străine. Drept urmare, s-a produs paralizarea instituţiilor statului de drept. Controlul unor domenii întregi din economia naţională, exercitat de reţelele de tip mafiot organizate în partide, care îşi plasau exponenţii în funcţiile-cheie ale statului, a devenit o realitate tristă.
Este adevărat că Parlamentul care a activat între anii 2005-2009, graţie iniţiativelor legislative elaborate de deputaţii Partidului Popular Creştin Democrat a reuşit să adopte un şir de legi ce vizează reforma politică şi instituţională, obţinând astfel mai multe progrese. Legislaţia privind independenţa justiţiei, cea electorală, cea referitoare la libertatea întrunirilor şi la partidele politice, cea privind rolul Curţii de Conturi, legislaţia în domeniul audiovizualului, cea privind activitatea serviciilor secrete etc. a fost îmbunătăţită în mod substanţial. Şi totuşi, progresele obţinute sunt calificate, pe bună dreptate, de către instituţiile europene ca fiind limitate.
Iată de ce consider că efortul viitorului Parlament trebuie să se concentreze, în mod prioritar, asupra continuării reformei constituţionale şi legislative. Reforma constituţională, iniţiată în anul 2000 şi nedusă până la bun sfârşit, trebuie să vizeze reechilibrarea competenţelor Preşedintelui republicii, ale Preşedintelui Parlamentului şi ale Primului Ministru. Aşa cum legislatorii din Parlamentul care îşi încheie acum mandatul au adoptat prin consens o declaraţie privind integrarea europeană, care să ghideze strategia de activitate a forului legiuitor, tot astfel primul pas pe care ar trebui să-l facă toate fracţiunile parlamentare imediat după alegerile din 5 aprilie 2009 este să cadă de acord asupra unui document comun prin care să se angajeze să promoveze în mod solidar reforma constituţională. Acest document trebuie adoptat şi semnat de grupurile politice din următorul legislativ încă înainte de eventuala formare a unei majorităţi post electorale şi înainte de alegerea organelor de conducere ale Parlamentului, a noului Preşedinte al ţării şi a viitorului Guvern.
Aş aminti că Republica Moldova este singura ţară din spaţiul CSI care a adoptat modelul constituţional de republică parlamentară, fapt ce limitează riscurile instaurării unei dictaturi după modelul rusesc sau asiatic. Modelul care trebuie urmat de ţara noastră este, în primul rând, cel al Estoniei şi Letoniei, alături de alte democraţii parlamentare.
Aici rolul partenerilor noştri europeni, care ar putea încuraja o astfel de iniţiativă, ar avea un impact benefic asupra consolidării voinţei politice a deputaţilor în vederea realizării acestor transformări democratice fundamentale pentru Republica Moldova.
Dacă vrem să construim o democraţie funcţională şi nu suntem prizonierii unor jocuri politicianiste degradante, care urmăresc exercitarea puterii în beneficiul clanurilor de factură criminală şi a elementelor corupte din vârfurile instituţiilor statului, să renunţăm în mod solidar la prevederile constituţionale şi legale care subminează democraţia, şi fac imposibilă manifestarea libertăţii cetăţeanului, unul din principiile fundamentale ale statului de drept.
Iurie Roşca. 16 februarie 2009
Se ştie că toate guvernările din 1990 şi până în prezent au căutat să menţină modelul hipercentralizat, autoritar de exercitare a puterii de stat. Acestea au emis legi şi au creat instituţii care să fortifice aşa-numita “verticală a puterii”, să menţină sub controlul politic al grupurilor de interese cele trei puteri în stat: legislativă, executivă şi judecătorească. De aici şi slăbiciunea sistemului politic al ţării, şi penetrarea puternică a instituţiilor statului de grupările de tip mafiot şi elementele oligarhice, precum şi extinderea fenomenului corupţiei. De aici şi blocajul în dezvoltarea liberei iniţiative economice şi în atragerea investiţiilor străine. Drept urmare, s-a produs paralizarea instituţiilor statului de drept. Controlul unor domenii întregi din economia naţională, exercitat de reţelele de tip mafiot organizate în partide, care îşi plasau exponenţii în funcţiile-cheie ale statului, a devenit o realitate tristă.
Este adevărat că Parlamentul care a activat între anii 2005-2009, graţie iniţiativelor legislative elaborate de deputaţii Partidului Popular Creştin Democrat a reuşit să adopte un şir de legi ce vizează reforma politică şi instituţională, obţinând astfel mai multe progrese. Legislaţia privind independenţa justiţiei, cea electorală, cea referitoare la libertatea întrunirilor şi la partidele politice, cea privind rolul Curţii de Conturi, legislaţia în domeniul audiovizualului, cea privind activitatea serviciilor secrete etc. a fost îmbunătăţită în mod substanţial. Şi totuşi, progresele obţinute sunt calificate, pe bună dreptate, de către instituţiile europene ca fiind limitate.
Iată de ce consider că efortul viitorului Parlament trebuie să se concentreze, în mod prioritar, asupra continuării reformei constituţionale şi legislative. Reforma constituţională, iniţiată în anul 2000 şi nedusă până la bun sfârşit, trebuie să vizeze reechilibrarea competenţelor Preşedintelui republicii, ale Preşedintelui Parlamentului şi ale Primului Ministru. Aşa cum legislatorii din Parlamentul care îşi încheie acum mandatul au adoptat prin consens o declaraţie privind integrarea europeană, care să ghideze strategia de activitate a forului legiuitor, tot astfel primul pas pe care ar trebui să-l facă toate fracţiunile parlamentare imediat după alegerile din 5 aprilie 2009 este să cadă de acord asupra unui document comun prin care să se angajeze să promoveze în mod solidar reforma constituţională. Acest document trebuie adoptat şi semnat de grupurile politice din următorul legislativ încă înainte de eventuala formare a unei majorităţi post electorale şi înainte de alegerea organelor de conducere ale Parlamentului, a noului Preşedinte al ţării şi a viitorului Guvern.
Aş aminti că Republica Moldova este singura ţară din spaţiul CSI care a adoptat modelul constituţional de republică parlamentară, fapt ce limitează riscurile instaurării unei dictaturi după modelul rusesc sau asiatic. Modelul care trebuie urmat de ţara noastră este, în primul rând, cel al Estoniei şi Letoniei, alături de alte democraţii parlamentare.
Aici rolul partenerilor noştri europeni, care ar putea încuraja o astfel de iniţiativă, ar avea un impact benefic asupra consolidării voinţei politice a deputaţilor în vederea realizării acestor transformări democratice fundamentale pentru Republica Moldova.
Dacă vrem să construim o democraţie funcţională şi nu suntem prizonierii unor jocuri politicianiste degradante, care urmăresc exercitarea puterii în beneficiul clanurilor de factură criminală şi a elementelor corupte din vârfurile instituţiilor statului, să renunţăm în mod solidar la prevederile constituţionale şi legale care subminează democraţia, şi fac imposibilă manifestarea libertăţii cetăţeanului, unul din principiile fundamentale ale statului de drept.
Iurie Roşca. 16 februarie 2009