Cine se teme de cuvântul "român"?
"Postul M1 a transmis în direct funeraliile, cutremurătoare, ale lui Grigore Vieru. Şi alte posturi de televiziune au transmis marţi seara reportaje ample, răscolitoare, de la înmormântarea Poetului. Toată populaţia R. Moldova a putut urmări pe micile ecrane imagini ce surprind o durere sinceră a mii de oameni care l-au petrecut pe ultimul drum pe scriitorul cu nimb de sfinţenie.
Totuşi, au fost în timpul ceremoniei înlăcrimate din Cimitirul Central de pe strada Armenească momente pe care televiziunile nu le-au arătat publicului, din considerente ideologice, sau poate doar din motive tehnice. Un astfel de episod l-a avut ca protagonist pe preşedintele Parlamentului, Marian Lupu. El a rostit cuvintele „Grigore Vieru a fost şi va rămâne un simbol de coeziune civică, de coeziune socială, este acel nume care ne face pe noi toţi, indiferent de convingeri, indiferent de apartenenţă etnică, de limbă vorbită, de confesiune religioasă, să înţelegem şi să nu uităm niciodată că suntem”... Aici vocea Lui Marian Lupu s-a întrerupt...
Se părea că preşedintele Parlamentului aştepta ca cineva să-i „sufle” următorul cuvânt. Acest cuvânt s-a auzit limpede, răspicat, din mulţime: „români”. Miile de oameni din cimitir aşteptau ca şeful executivului să pronunţe în sfârşit sintagma „suntem români”. Dar el a evitat-o. A înghiţit nodul care i se ridicase în gât şi şi-a continuat discursul: „să nu uităm că suntem oameni”. În loc de „români” a spus „oameni”. La televizor nu s-a auzit că zeci de glasuri au pronunţat clar, rugător, simplu, „români”. Dar noi, cei aflaţi acolo, am auzit, şi de aceea ţinem să consemnăm faptul măcar în ziar, ca să nu fie trecut cu vederea, să nu fie uitat. Marian Lupu încă se teme de cuvântul „român”, dar republica pe care, chipurile, o conduce, are sute de mii de cetăţeni care nu au frică de acest substantiv şi au plâns la moartea lui Grigore Vieru tocmai pentru că el a slujit limba română, denumindu-şi testamentul atât de semnificativ: „Limba română este oastea noastră naţională”.
La capătul acestor notiţe aduse din cimitir vreau să-l întreb pe cel care a fost „moderatorul” mitingului de doliu, dl Gheorghe Duca, ce are în vedere domnia sa când afirmă că Premiul nominal „Grigore Vieru”, proaspăt instituit de Academia de Ştiinţe a R. Moldova, va fi acordat „în fiece an pentru cele mai valoroase cercetări în domeniul limbii şi literaturii”? Despre care limbă şi despre care literatură e vorba în decizia respectivă a AŞM? Sau premiul „Grigore Vieru” va fi decernat pentru cercetări în domeniul tuturor limbilor şi literaturilor de pe glob? Ori poate, totuşi, academicienii se referă anume la limba şi la literatura română? Spuneţi clar ce aveţi în vedere, domnilor savanţi şi domnilor politicieni, nu mai faceţi atâtea eforturi ca să ocoliţi cuvântul „român”, pentru că, oricum, nu veţi reuşi."
Totuşi, au fost în timpul ceremoniei înlăcrimate din Cimitirul Central de pe strada Armenească momente pe care televiziunile nu le-au arătat publicului, din considerente ideologice, sau poate doar din motive tehnice. Un astfel de episod l-a avut ca protagonist pe preşedintele Parlamentului, Marian Lupu. El a rostit cuvintele „Grigore Vieru a fost şi va rămâne un simbol de coeziune civică, de coeziune socială, este acel nume care ne face pe noi toţi, indiferent de convingeri, indiferent de apartenenţă etnică, de limbă vorbită, de confesiune religioasă, să înţelegem şi să nu uităm niciodată că suntem”... Aici vocea Lui Marian Lupu s-a întrerupt...
Se părea că preşedintele Parlamentului aştepta ca cineva să-i „sufle” următorul cuvânt. Acest cuvânt s-a auzit limpede, răspicat, din mulţime: „români”. Miile de oameni din cimitir aşteptau ca şeful executivului să pronunţe în sfârşit sintagma „suntem români”. Dar el a evitat-o. A înghiţit nodul care i se ridicase în gât şi şi-a continuat discursul: „să nu uităm că suntem oameni”. În loc de „români” a spus „oameni”. La televizor nu s-a auzit că zeci de glasuri au pronunţat clar, rugător, simplu, „români”. Dar noi, cei aflaţi acolo, am auzit, şi de aceea ţinem să consemnăm faptul măcar în ziar, ca să nu fie trecut cu vederea, să nu fie uitat. Marian Lupu încă se teme de cuvântul „român”, dar republica pe care, chipurile, o conduce, are sute de mii de cetăţeni care nu au frică de acest substantiv şi au plâns la moartea lui Grigore Vieru tocmai pentru că el a slujit limba română, denumindu-şi testamentul atât de semnificativ: „Limba română este oastea noastră naţională”.
La capătul acestor notiţe aduse din cimitir vreau să-l întreb pe cel care a fost „moderatorul” mitingului de doliu, dl Gheorghe Duca, ce are în vedere domnia sa când afirmă că Premiul nominal „Grigore Vieru”, proaspăt instituit de Academia de Ştiinţe a R. Moldova, va fi acordat „în fiece an pentru cele mai valoroase cercetări în domeniul limbii şi literaturii”? Despre care limbă şi despre care literatură e vorba în decizia respectivă a AŞM? Sau premiul „Grigore Vieru” va fi decernat pentru cercetări în domeniul tuturor limbilor şi literaturilor de pe glob? Ori poate, totuşi, academicienii se referă anume la limba şi la literatura română? Spuneţi clar ce aveţi în vedere, domnilor savanţi şi domnilor politicieni, nu mai faceţi atâtea eforturi ca să ocoliţi cuvântul „român”, pentru că, oricum, nu veţi reuşi."