Sărăcia-imunitate pentru criza economică globală
De ceva timp mass-media internaţională se află într-o efervescenţă totală, peste tot se vorbeşte încontinuu despre criza economică ce-a acaparat asemenea unei caracatiţie imense majoritatea ţărilor, chiar şi pe celea cu economia stabilă şi bine puse pe picioare. Întreaga lumea e în alertă. Panică peste tot. Americanii, obişnuiţi cu tradiţionalul lor comfort şi statutul de lideri pe întreg mapamond, acum se văd neputincioşi, se întreabă la ce va duce această criză financiară, ce vor face fără susţinerea băncilor sub tutela cărora se află ani la rînd. Occidentul zace şi el sub imensul semn de întrebare provocat de această criză, oamenii sunt dezorientaţi, neliniştiţi. Concetăţenii noştri, rudele noastre de peste hotare dau zilnic telefoane, îşi fa griji dacă a ajuns criza şi la noi, încearcă să ne protejeze cumva, ne îndeamnă să facem economii, să schimbăm rezervele valutare ce le avem, să facem aşa ca să nu rămînem în pierdere…
Pe cînd în Moldova e linişte şi pace totală…Moldovenii îşi caută liniştiţi de treburile, de gospodăriile lor, prind accidental aceste noutăţi trîmbiţate zilnic la radio şi TV despre această criză blestamată şi-şi zic în sinea lor “sărmanii americani, bieţii europeni”, bucurîndu-se totodată că nu i-a ajuns şi pe dînşii. Cînd au început şi ei un pic să se alarmeze, a căzut tocmai “la ţanc” declaraţia lui Talmaci precum că “criza financiară îi va afecta pe toţi, dar nu şi pe moldoveni”, apoi aşa zisă “imunitate ce-o avem faţă de criza din Occident” şi atîta i-a trebuit moldoveanului ca să-şi vadă de nevoile sale, fiind sigur că se află sub protecţia statului său ce nu-l va duce cu nici un preţ la ananghie. Sărmanii oameni, s-au obişnuit pînă într-atît cu sărăcia, cu criza continuuă şi fără de sfîrşit sub care suntem deja ani la rînd, încît nu-i mai sperie nimic. Mă întreb şi eu, poate să fie oare mai rău decît este acum?…
Suntem un popor atît de uşor manipulabil. Economia noastră agaţă pe un fir foarte fragil, depinde în mare parte de salariile concetăţenilor noştri ce muncesc la greu peste hotare, pe cînd noi suntem duşi de nas şi asiguraţi “că totul va fi bine”. Inteligentă soluţie. Dacă ţările cu economie stabilă au eşuat şi au cedat în faţa acestei crize, apoi Moldova(care se află într-o criză permanentă) ar trebui să fie în gardă şi să simtă nevoia de protejare şi mai acut.
Mă sperie gîndul că Moldova ar putea fi mai săracă decît este. De fapt nu cred că există superlativul la sărăcia care stăpîneşte acum întreaga Moldovă. Cu paşi latenţi şi întîrziaţi, se observă mici schimbări spre bine, schimbări realizate doar prin banii ce vin de peste hotare. Şi totuşi, aceştea sunt insuficienţi pentru a scoate societatea noastră din această hibernare. Cresc preţurile, salariile rămîn aceeaşi…Mă uit la consătenii mei şi nu înţeleg de unde atîtea resurse de răbdare şi stoicism, cum poţi să rezişti cu un salariu de agricultor nu mai mare de 50 euro în condiţiile economice de astăzi? Lumea tace. Lumea e obişnuită cu sărăcia. Chiar am impresia că uneori e mulţumită cu situaţia de astăzi. Sau, cel puţin, nici nu-şi imaginează( şi nici nu cred) că există loc şi pentru mai bine. În cel mai adevărat mod, sărăcia ne-a pregătit, ne-a făcut rezistenţi, criza nu ne mai preocupă, ne-am obişnuit cu ea, avem, precum zicea şi Talmaci “imunitate” la orice fenomen dezastruos din exterior.
Bucuraţi-Vă!!!
Pe cînd în Moldova e linişte şi pace totală…Moldovenii îşi caută liniştiţi de treburile, de gospodăriile lor, prind accidental aceste noutăţi trîmbiţate zilnic la radio şi TV despre această criză blestamată şi-şi zic în sinea lor “sărmanii americani, bieţii europeni”, bucurîndu-se totodată că nu i-a ajuns şi pe dînşii. Cînd au început şi ei un pic să se alarmeze, a căzut tocmai “la ţanc” declaraţia lui Talmaci precum că “criza financiară îi va afecta pe toţi, dar nu şi pe moldoveni”, apoi aşa zisă “imunitate ce-o avem faţă de criza din Occident” şi atîta i-a trebuit moldoveanului ca să-şi vadă de nevoile sale, fiind sigur că se află sub protecţia statului său ce nu-l va duce cu nici un preţ la ananghie. Sărmanii oameni, s-au obişnuit pînă într-atît cu sărăcia, cu criza continuuă şi fără de sfîrşit sub care suntem deja ani la rînd, încît nu-i mai sperie nimic. Mă întreb şi eu, poate să fie oare mai rău decît este acum?…
Suntem un popor atît de uşor manipulabil. Economia noastră agaţă pe un fir foarte fragil, depinde în mare parte de salariile concetăţenilor noştri ce muncesc la greu peste hotare, pe cînd noi suntem duşi de nas şi asiguraţi “că totul va fi bine”. Inteligentă soluţie. Dacă ţările cu economie stabilă au eşuat şi au cedat în faţa acestei crize, apoi Moldova(care se află într-o criză permanentă) ar trebui să fie în gardă şi să simtă nevoia de protejare şi mai acut.
Mă sperie gîndul că Moldova ar putea fi mai săracă decît este. De fapt nu cred că există superlativul la sărăcia care stăpîneşte acum întreaga Moldovă. Cu paşi latenţi şi întîrziaţi, se observă mici schimbări spre bine, schimbări realizate doar prin banii ce vin de peste hotare. Şi totuşi, aceştea sunt insuficienţi pentru a scoate societatea noastră din această hibernare. Cresc preţurile, salariile rămîn aceeaşi…Mă uit la consătenii mei şi nu înţeleg de unde atîtea resurse de răbdare şi stoicism, cum poţi să rezişti cu un salariu de agricultor nu mai mare de 50 euro în condiţiile economice de astăzi? Lumea tace. Lumea e obişnuită cu sărăcia. Chiar am impresia că uneori e mulţumită cu situaţia de astăzi. Sau, cel puţin, nici nu-şi imaginează( şi nici nu cred) că există loc şi pentru mai bine. În cel mai adevărat mod, sărăcia ne-a pregătit, ne-a făcut rezistenţi, criza nu ne mai preocupă, ne-am obişnuit cu ea, avem, precum zicea şi Talmaci “imunitate” la orice fenomen dezastruos din exterior.
Bucuraţi-Vă!!!