Romania, un stat creat de moldoveni
Alexandru Ioan Cuza (Alexandru Ioan I) - (n. 20 martie 1820, Bârlad, judeţul Vaslui, Moldova - d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), a fost fondatorul României moderne, domnitorul care a înfăptuit Unirea, primul domn al României (1859 - 1866)
La 5 ianuarie, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza, ofiţer al armatei moldovene, este ales domn al Moldovei. Apoi la 24 ianuarie, la Bucureşti sub influenţa maselor adunate în Curtea Veche şi anterior a aportului delegaţiei care urma să prezinte sultanului rezultatul alegerilor din Moldova, tot el este ales domn al Ţării Româneşti. Astfel românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de a avea două ţări cu doi domnitori, două conduceri, două parlamente, profitând de absenţa precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, au ales deliberat şi calculat pe unul şi acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care va efectua, de fapt, unirea efectivă a Principatelor Române; acest eveniment a fost posibil datorită interpretării discreţionare a prevederilor Convenţiei de la Paris(1858), care nu stipula că cele două persoane desemnate Domn să fie distincte.
Acest relativ tânăr militar de carieră, pe care mulţi l-au subestimat la începuturi, s-a dovedit a fi un talentat conducător, politician, diplomat, vizionar, executant remarcabil al unor proiecte şi vise seculare ale românilor.
Imediat, încep a se crea în principalele centre ale ţării instituţii de cultură generală şi instituţii de învăţământ mediu, urmând ca în anul următor, 1860, să se creeze primele instituţii de învăţământ superior.
La 5 ianuarie, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza, ofiţer al armatei moldovene, este ales domn al Moldovei. Apoi la 24 ianuarie, la Bucureşti sub influenţa maselor adunate în Curtea Veche şi anterior a aportului delegaţiei care urma să prezinte sultanului rezultatul alegerilor din Moldova, tot el este ales domn al Ţării Româneşti. Astfel românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de a avea două ţări cu doi domnitori, două conduceri, două parlamente, profitând de absenţa precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie persoane diferite, au ales deliberat şi calculat pe unul şi acelaşi domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care va efectua, de fapt, unirea efectivă a Principatelor Române; acest eveniment a fost posibil datorită interpretării discreţionare a prevederilor Convenţiei de la Paris(1858), care nu stipula că cele două persoane desemnate Domn să fie distincte.
Acest relativ tânăr militar de carieră, pe care mulţi l-au subestimat la începuturi, s-a dovedit a fi un talentat conducător, politician, diplomat, vizionar, executant remarcabil al unor proiecte şi vise seculare ale românilor.
Imediat, încep a se crea în principalele centre ale ţării instituţii de cultură generală şi instituţii de învăţământ mediu, urmând ca în anul următor, 1860, să se creeze primele instituţii de învăţământ superior.