Basarabia - PĂMÂNT ROMÂNESC
Plai românesc, parte de Rasarit a Tarii Moldovei, a lui Stefan cel Mare, a strabunilor si urmasilor sai, Basarabia a fost anexata puterii rusesti în mod abuziv, la început de secol XIX. Mutând hotarul, împotriva celor firesti dela Nistrul învolburat, strajerul pazitor de veacuri al tuturor navalirilor, si a vitregiilor timpurilor, la Prutul linistit, purtator de datini si traditii românesti, s-a facut nu numai o mare nedreptate, ea este ca o taietura adânca si dureroasa în trupul viu al natiunii române.
În jocul diplomatic al Marilor Puterii, Tarile Române erau sub controlul Portii otomane dar aveau un asa-zis protectorat rusesc în fata ei. În timpul razboiului din 1806 - 1812 dintre Rusia si Imperiul Otoman, la întrevederea din 1808 de la Erfurt, Napoleon I Bonaparte a sprijinit ideea tarului Alexandru I (1801-1825) de a ocupa Tarile Române. Datorita unor complicatii diplomatice si a rezistentei Portii Otomane l-au determinat pe tar sa se margineasca doar la Moldova , pâna la Siret, iar apoi numai pâna la Prut .
În tratativele de pace de la Bucuresti din 1812, purtate prin intermediul bogatului negustor Manuc-Bei, dragomanul Dumitrache Moruzi a fost cumparat cu bani grei de catre rusi tainuind sultanului o scrisoare a lui Napoleon care informa poarta despre începutul campaniei sale împotriva Rusiei. Prin pacea de la Bucuresti din 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost anexat de Rusia sub denumirea de Basarabia.
Mentionam ca tarile române au devenit vecine prin Nistru cu rusii abia în 1792 în timpul domniei împaratesei Ecaterina a II-a (1763-1796) sotia lui Petru al III-lea. Dupa ce îsi asasineaza sotul, ea conduce destinele Rusiei si anexeaza de la Polonia Lituania iar de la Turci Crimeea, întinzându-si stapânirea pâna la Nistru.
Traversând un secol, Basarabia înstrainata, cu statut de „gubernie” în cadrul Imperiului Romanovilor, confruntata cu mari incercari de deznationalizare si colonizare cu populatie slava, a stat lânga trupul mamei s'a întristat, a suferit s-a bucurat, a admirat, si a sprijinit asa cum s-a putut, Unirea Principatelor Române, Razboiul de Independenta, declararea României Regat, cu speranta nestramutata ca într-o zi se va întorce acasa.
Evenimentele I-ului razboi mondial, au fost intâmpinate de Basarabia cu dorinta arzatoare de a se reuni în fapt si în cuget cu trupul românesc. A fost prima din provincii care a inaugurat procesul maret de întregire nationala a statului român, astfel ca, in 25 Septembrie 1917, s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Tarii. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar presedinte ales Ioan Inculet.
Dupa 6 luni de pregatiri febrile, la 27 Martie 1918 orele 5 p.m. a avut loc Adunarea Sfatului Tarii. În sala au fost prezenti toti membrii cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, fauritorul României Mari. Într-un entuziasm general s-a declarat unirea Basarabiei cu tara mama.
A urmat o perioada interbelica când România în granitele ei firesti se bucura de respect si consideratie în Europa si în lumea toata.
Dar o alta lovitura, prin odiosul tratat Ribbentrop-Molotov, din Iunie 1940 Basarabia a fost din nou rapita. Îndura arestari, deportari, munci fortate, familii dezmembrate, biserici pustii, cimitire fara cruci.
Sfârsitul anilor '80, vesteste caderea comunismului, iar Basarabia devine independenta. Asa cum era firesc, puterea de la Bucuresti trebuia sa-si aduca fratii acasa. Multumindu-se cu actiuni sentimentale, Basarabia s-a trezit iar singura si parasita. Noi si vechi structuri de tip securisto-comuniste, pun stapânire pe ea.
În jocul diplomatic al Marilor Puterii, Tarile Române erau sub controlul Portii otomane dar aveau un asa-zis protectorat rusesc în fata ei. În timpul razboiului din 1806 - 1812 dintre Rusia si Imperiul Otoman, la întrevederea din 1808 de la Erfurt, Napoleon I Bonaparte a sprijinit ideea tarului Alexandru I (1801-1825) de a ocupa Tarile Române. Datorita unor complicatii diplomatice si a rezistentei Portii Otomane l-au determinat pe tar sa se margineasca doar la Moldova , pâna la Siret, iar apoi numai pâna la Prut .
În tratativele de pace de la Bucuresti din 1812, purtate prin intermediul bogatului negustor Manuc-Bei, dragomanul Dumitrache Moruzi a fost cumparat cu bani grei de catre rusi tainuind sultanului o scrisoare a lui Napoleon care informa poarta despre începutul campaniei sale împotriva Rusiei. Prin pacea de la Bucuresti din 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost anexat de Rusia sub denumirea de Basarabia.
Mentionam ca tarile române au devenit vecine prin Nistru cu rusii abia în 1792 în timpul domniei împaratesei Ecaterina a II-a (1763-1796) sotia lui Petru al III-lea. Dupa ce îsi asasineaza sotul, ea conduce destinele Rusiei si anexeaza de la Polonia Lituania iar de la Turci Crimeea, întinzându-si stapânirea pâna la Nistru.
Traversând un secol, Basarabia înstrainata, cu statut de „gubernie” în cadrul Imperiului Romanovilor, confruntata cu mari incercari de deznationalizare si colonizare cu populatie slava, a stat lânga trupul mamei s'a întristat, a suferit s-a bucurat, a admirat, si a sprijinit asa cum s-a putut, Unirea Principatelor Române, Razboiul de Independenta, declararea României Regat, cu speranta nestramutata ca într-o zi se va întorce acasa.
Evenimentele I-ului razboi mondial, au fost intâmpinate de Basarabia cu dorinta arzatoare de a se reuni în fapt si în cuget cu trupul românesc. A fost prima din provincii care a inaugurat procesul maret de întregire nationala a statului român, astfel ca, in 25 Septembrie 1917, s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Tarii. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar presedinte ales Ioan Inculet.
Dupa 6 luni de pregatiri febrile, la 27 Martie 1918 orele 5 p.m. a avut loc Adunarea Sfatului Tarii. În sala au fost prezenti toti membrii cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, fauritorul României Mari. Într-un entuziasm general s-a declarat unirea Basarabiei cu tara mama.
A urmat o perioada interbelica când România în granitele ei firesti se bucura de respect si consideratie în Europa si în lumea toata.
Dar o alta lovitura, prin odiosul tratat Ribbentrop-Molotov, din Iunie 1940 Basarabia a fost din nou rapita. Îndura arestari, deportari, munci fortate, familii dezmembrate, biserici pustii, cimitire fara cruci.
Sfârsitul anilor '80, vesteste caderea comunismului, iar Basarabia devine independenta. Asa cum era firesc, puterea de la Bucuresti trebuia sa-si aduca fratii acasa. Multumindu-se cu actiuni sentimentale, Basarabia s-a trezit iar singura si parasita. Noi si vechi structuri de tip securisto-comuniste, pun stapânire pe ea.