Revolta şi măcelul: ziua de 7 Aprilie, in viziunea, post-factum, a unui participant la proteste

«O versiune care mi se pare câtuşi de puţin argumentată şi tind să o consider cea mai aproape de adevăr, pe care, puţin probabil, să-l cunoaştem vreodată», zice Oleg Burcă, într-o opinie exprimată, pe 13.01.2010, pe marginea unui editorial al ZdG.

«Paşnicii» revoluţiei

Iniţial, se programa să fie o tipică, standardă şi plictisitoare revoluţie colorată. Cap de afiş urmau să fie cei patru lideri ai opoziţiei, pretextele fiind evidente: dictatura şi falsificarea alegerilor.

Deci, o echipă (din rândul protestatarilor) era a lor. Paşnică, organizată, dar hotărâtă…

Comuniştii erau conştienţi că nu vor putea evita aceste procese, regizate cu succes de nenumărate ori în alte ţări aflate în drum spre «democraţie». Să le interzici — confirmi dictatura, iar dacă le laşi — totul decurge după planul lor. Dacă e să ne amintim, după 7 aprilie, apăruseră pe net filmări ale unor exerciţii de teren, cu poliţişti şi «protestatari». Masele de oameni înaintau spre poliţişti, iar aceştia exersau să riposteze organizat. Deci, s-au făcut din timp pregătiri de acţiune.

«Paţanii» revoluţiei

Cel mai simplu lucru contra unei idei e compromiterea acesteia.

În acest scop, puterea şi-a angajat o echipă de «paţani». În ziua de 7 aprilie, mai mulţi oameni au văzut cum undeva, într-o parte de Parlament, din unul sau două camioane, coborau băieţei încruntaţi, cu capurile rase. Aceştia aveau rolul de a compromite protestul paşnic prin provocări şi acte de huliganism. Ei au apărut în fotografii şi secvenţe video cu transmiţătoare radio militare. Tot ei, ajutaţi de serviciile de specialitate, urmau să arboreze drapelele României pe cele două clădiri. Tatăl lui Ion Galaţchi, de altfel, este poliţist. Dragoş Musteaţă este colaborator SIS, l-am văzut, personal, «în treabă», de nenumărate ori, în zona Arcului, împreună cu alţi câţiva tipi de la SIS, care ca şi cum «pictau» pe acolo.

«Paraşutaţii» de la Tiraspol

Al treilea grup a fost paraşutat direct de la Tiraspol. Mascaţi în tricoloruri, anume ei strigau Unire, dar vorbeau între ei în rusă. Ăştia au şi fost cei mai agresivi. De ce? Pentru a compromite şi mai m

ult protestele şi chiar imaginea Chişinăului…

«Idioţii utili»

Al patrulea grup era format din «idioţi utili» (am fost şi eu unul dintre aceştia). Grupul 4 a avut în permanenţă un rol secundar, asigurând spectacolul prin numărul mare de participanţi, care aveau menirea să arate lumii întregi că Moldova e, într-adevăr, revoltată.

Grupul 2, după ce s-a asigurat de o prezenţă masivă a tinerilor, a purces la treabă — hârtii aruncate, sticle de plastic, forţări ale cordoanelor de poliţişti şi jocurile de-a prinsa prin faţa Parlamentului şi a Preşedinţiei… aici apare şi Grupul 3. Au urmat regretatele devastări …Arborarea drapelelor a fost un pretext pentru a întrerupe relaţiile diplomatice cu «Ţara agresoare».

Fatalitatea

Interesant e că, până la miez de noapte, nu au avut loc arestări. Astfel, puşcăriaşilor li s-a lăsat timp să-şi facă treaba şi să plece. În foarte scurt timp, pe la 24.00, situaţia s-a schimbat radical: forţele de «ordine» au trecut la ofensivă şi arestări, având permisiunea de a recurge la toate metodele posibile. Au bătut ca în păpuşoi în toţi. Dar, de fapt, cine mai rămăseseră? Grupurile 2 şi 3 şi-au făcut treaba şi au fost lăsaţi să plece, poate că mai erau câţiva rătăciţi din grupul 1, dar marea majoritate erau… «idioţii utili»… Toate au fost trecute pe contul lor.