Problema BugeaculuiSub numele de Bugeac este desemnat, indeobste, tinutul din nordul Deltei, aflat intre varsarea Prutului si limanul Nistrului.Acest teritoriu, numit si „partile tatarasti“, inainte de a intra sub autoritatea domnilor Moldovei, s-a aflat o perioada de timp sub dominatia nominala a Hoardei de Aur, iar dupa declinul hanilor de la Serai, a fost stapanit timp de peste o jumatate de secol de domnitorii munteni din familia Basarabilor, coboratori ai lui Basarab I – de unde si numirea, mai tarzie, de „Basarabia“, denumire care s-a extins, prin „bunavointa“ interesata a autoritatilor tariste, asupra intregii Moldove rasaritene, inglobata fortat la Imperiul Tarist prin Pacea de la Bucuresti din 16/28 mai 1812.El mai este cunoscut si sub numele de „Tinutul Bugeacului“, termen ce provine din turco-tatara si desemneaza regiunea de stepa brazdata de vai cu versanti povarniti, lipsita de ape curgatoare, din nordul Deltei. Conform parerii altor cercetatori, originea cuvantului Bugeac ar fi cumana: «Bucgac» («bucigac») = unghi («angulus»). La bulgari, sudul Basarabiei purta denumirea de «Onglu», adica «unghi», iar la unguri «Atelcuz».Indiferent de originea termenului, tinutul desemnat a fost anexat de Soliman Magnificul in uma campaniei din vara anului 1538 (indreptata impotriva domnitorului Petru Rares) si transformat, pentru 274 de ani (impreuna cu cetatea Tighina (Bender) si zona adiacenta), in provincie otomana: raiaua Tighinei (a Benderului, in turco-tatara).Prin Pacea ruso-otomana de la Bucuresti (16 mai 1812), Moldova de rasarit – parte componenta a principatului moldav, impreuna cu raialele Hotinului si Benderului (Tighinei), ultimele doua, posesiuni otomane, au intrat in componenta Imperiului Tarist, sub denumirea generica de Basarabia.In urma razboiului Crimeei, prin Tratatul de Pace care a pus capat acestei conflagratii europene (18/30 martie 1856), Principatele Romane ale Moldovei si Tarii Romanesti au fost scoase de sub protectoratul rusesc, ramanand, pe mai departe, sub suzeranitate otomana, dar cu frontierele garantate de marile puteri: Franta, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia si Regatul Sardiniei (mai tarziu, al Italiei). Totodata, Tratatul de la Paris a stabilit retrocedarea, catre Principatul Moldovei, a judetelor Cahul, Ismail si Bolgrad (Cetatea Alba), adica cea mai mare parte a fostului Bugeac. In felul acesta, pentru 22 de ani, prin vointa areopagului european, Imperiu Tarist a fost indepartat de la Gurile Dunarii.Congresul european de la Berlin (1/13 iunie-1/13 iulie 1878), convocat in vederea revizuirii Tratatului de Pace de la San Stefano, a recunoscut independenta Romaniei si drepturile acesteia asupra Dobrogei, dar a statuat reincorporarea celor trei judete basarabene (Cahul, Ismail si Bolgrad) la Imperiul Tarist. In felul acesta, Marile Puteri dadeau satisfactie diplomatiei tariste, care nu putea sa renunte la Gurile Dunarii, cele trei judete fiind „schimbate“ fortat de catre autoritatile de la Sankt-Petersburg cu Dobrogea, stravechi pamant romanesc dintre Dunare si Mare. Aparent, schimbul era favorabil Romaniei deoarece Dobrogea, ca suprafata si resurse ale solului si subsolului, era net superioara celor trei judete sud-basarabene. Maniera in care s-a facut „schimbul“ („diktat“ al areopagului european – de fapt, al lui Otto von Bismark – la cererea expresa a Sankt-Petersburgului) a deranjat profund autoritatile de la Bucuresti (indeosebi pe marii boieri moldavi care detineau intinse proprietati funciare in Bugeac), inducand, totodata, un puternic curent de opinie anti-rus in randul opiniei publice romanesti. Astfel, noul stat roman a fost obligat sa imparta stapanirea Gurilor Dunarii cu Imperiul Tarist.In anii care au urmat, autoritatile tariste au accelerat procesul de deznationalizare a romanilor, prin deportari in Siberia, rusificarea numelor si indeosebi, prin colonizari de rusi sau elemente alogene, dar rusofone (rusi, ucraineni, germani, baltici, evrei etc.).La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tarii de la Chisinau a hotarat, cu majoritate de voturi, Unirea intregii Basarabii cu Romania, deci implicit, si a Bugeacului. Timp de 22 de ani, acest tinut s-a aflat sub administratie romaneasca.Rusia sovietica nu a renuntat insa la ideea reocuparii Basarabiei, si indeosebi a Gurilor Dunarii. Pregatirea reanexarii spatiului pruto-nistrean a fost marcata de diversiunea initiata si desfasurata in septembrie 1924 de Comintern (in care un rol important l-au avut serviciile speciale sovietice, indeosebi C.E.K.A.), cu ajutorul unor bande inarmate care, sub pretextul eliberarii popoarelor din aceasta provincie de sub „jugul boierilor si ciocoilor romani“, au incercat sa declanseze o rascoala armata a populatiei alogene rusofone. Diversiunea, soldata cu morti si raniti in randul granicerilor, politistilor si jandarmilor romani, dar si al populatiei si reprezentantilor autoritatilor civile, s-a manifestat cu violenta indeosebi in Bugeac, mai precis in localitatea Tatar-Bunar si imprejurimi. Ea a fost contracarata rapid de catre autoritatile romane, prin folosirea fortei armate.Dupa cum este stiut, in urma ultimatum-urilor din 26-27 iunie 1940 si a agresiunii militare a Armatei Rosii, atat Moldova dintre Prut si Nistru (Basarabia propriu-zisa), cu o suprafata de 44.500 kilometri patrati si o populatie de 3.200.000 de locuitori, cat si Bucovina de Nord, avand o suprafata de 6.000 kilometri patrati si 500.000 de locuitori au fost inglobate in Uniunea Sovietica. Prin acest rapt teritorial, si sudul Basarabiei (adica Bugeacul) a fost anexat, manu militari, la U.R.S.S.La 4 noiembrie 1940, printr-un decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., partea de sud a Basarabiei (Bugeacul, cu plasele Reni, Bolgrad si Ismail), a fost inclusa in componenta Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Au fost alipite astfel la Ucraina, in afara de partea de nord a Bucovinei, raioanele Codama, Balta si Pesciana din fosta R.S.S. Moldoveneasca (situate in stanga Nistrului), judetele Hotin si Cetatea Alba (Akkerman), la care se adauga si plasa Chilia a judetului Ismail din Basarabia.Prin aceste cesiuni teritoriale, nou creata R. S. S. Moldoveneasca nu mai avea acces la Gurile Dunarii si nici nu mai beneficia de iesirea la Marea Neagra.In acel moment, in teritoriile cedate Ucrainei, situatia etnica se prezenta in felul urmator: * in judetul Cetatea Alba (Akkerman): romani moldoveni – 18%, ucraineni – 20%; * in judetul Hotin: romani moldoveni – 35%, ucraineni – 41,6%; * in judetul Ismail: romani moldoveni – 31%, ucraineni – 4,7%.Agresiunea militara sovietica a determinat Romania sa se alature Germaniei hitleriste si a obligat autoritatile politico-militare romanesti sa participe la campania militara impotriva Uniunii Sovietice, declansata in data de 22 iunie 1941. Pana la 26 iulie 1941, armatele romane si germane au reusit sa elibereze Basarabia si Bucovina de Nord, care au reintrat, astfel, in componenta statului roman.In urma infrangerilor suferite pe frontul de rasarit si a reocuparii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre armatele sovietice, imediat dupa 23 august 1944 aceste teritorii au reintrat, de facto, in componenta Uniunii Sovietice. De fapt, Bucovina de Nord, tinuturile Herta si Hotin, impreuna cu partea de sud a Basarabiei (plasele Reni, Bolgrad si Ismail), au fost trecute sub jurisdictia R.S.S. Ucrainene in baza mai vechiului decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., din 4 noiembrie 1940.Situatia a fost recunoscuta, de jure, de catre anglo-americani si de francezi si stipulata in Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, care a consfiintit astfel raptul teritorial sovietic din vara anului 1940.Dupa disolutia U.R.S.S. din 1991, noul stat independent Ucraina a ramas beneficiara Pactului Ribbentrop-Molotov, stare de fapt recunoscuta, de iure, si de Romania prin Tratatul bilateral romano-ucrainean, semnat la Neptun la 2 iunie 1997 in urma cererii expresa a Comunitatii Europene, ca o conditie sine–qua-non a admiterii tarii noastre atat in N.A.T.O. cat si in Uniunea Europeana.Prof.univ.dr.Traian-Valentin PONCEAExtras din REPERE ISTORICO-GEOGRAFICE PRIVIND BUCOVINA, TINUTURILE HERTA SI HOTIN, BUGEACUL SI INSULA SERPILOR, lucrare in curs de aparitie.