Troica Speciala a condamnat la moarte peste 700 mii de persoane

Reprezentanti ai minoritatilor nationale din RASSM – victime inocente ale Marii Epurari din anii 1937—1938Odioasele Troici Speciale, organe extrajudiciare, instituite de NKVD-ul lui I. Stalin, doar in decursul perioadei august 1937 -octombrie 1938, au condamnat la moarte peste 700.000 de persoane. In RASS Moldoveneasca, atunci parte componenta a RSS Ucrainene, au fost executate cateva mii de persoane, depasindu-se in felul acesta, de cateva ori, cota stabilita de conducerea NKVD-ului de la Moscova.Fondurile, recent desecretizate, ale MAI contin cea mai mare parte al proceselor verbale ale Troicii Speciale din RASSM. In asa-zisa autonomie moldoveneasca, au fost condamnati la moarte, fara, barem, un simulacru de judecata, de rand cu reprezentantii populatiei titulare si mii de ucraineni, rusi, polonezi, evrei, bulgari, etnici germani, maghiari etc. Toate aceste victime, torturate cu bestialitate de anchetatorii NKVD, erau nevoite, in cele din urma, sa semneze autodenunturi — opera imaginatiei bolnave a unor oameni cu chip de fiara — si contineau capete de acuzare din cele mai neverosimile, in majoritatea absoluta a cazurilor, inventate de la inceput si pana la sfarsit.Pentru a demonstra acest lucru, vom invoca cateva cazuri. In sedinta din septembrie 1938 a Troicii Speciale, s-a decis executarea prin impuscare si confiscarea averii lui Tomasevsky Adolf N., de origine poloneza, nascut in 1907, in s. Fiodorovca, rl Valea Hotului, RASSM, fost «chiabur», in momentul arestarii colhoznic, caruia i s-a incriminat faptul ca ar fi fost membru al unei «organizatii contrarevolutionare insurectionale si de spionaj», in care fusese antrenat de catre «agentul polonez Dobrovolsky». In conformitate cu indicatiile acestuia, inculpatul ar fi colectat si transmis «date de importanta economica si politica». Lui Tomasevsky i se mai imputa ca ar fi participat activ la sedintele respectivei organizatii, in cadrul careia se discutau «modalitatile de lupta cu puterea sovietica si pregatirea unei insurectii militare». Procesul verbal continea mentiunea ca inculpatul si-ar fi recunoscut vina, iar verdictul Troicii a fost unul necrutator. (Arhiva MAI a Republicii Moldova (AMAI), Fond. 17, inv. 1, dosar.37, f. 1-2)Ucraineanul Pocitariuc Nicolai I., originar din Galitia, arestat la 15 martie 1938, fusese condamnat la moarte de Troica Speciala in sedinta din 9 octombrie 1938, in baza invinuirii ca ar fi fost membru activ al unei organizatii contrarevolutionare insurectionale si de spionaj, in care l-ar fi atras Endulski, care il «insarcinase sa intreprinda actiuni diversioniste la fabrica de spirt». Lui Pocitariuc i se mai incrimina ca i-ar fi atras in respectiva organizatie pe Ostrousko si Novacovski si savarsirea unor acte distrugatoare (Ibidem, f.2)Un alt membru al ipoteticei organizatii «terorist-insurectionale», Novacovski Evgheni Gr., ucrainean si el, din s. Popenchi, rl Rabnita, arestat la 31 iulie 1938, a fost condamnat la moarte in aceeasi sedinta a Troicii. Acesta, descendent dintr-o familie de preot, initial si el preot, inainte de a fi arestat exercita functia de chimist al fabricii de spirt. Si Novakovski, ca si ceilalti inculpati pe acest caz, si-a recunoscut vina, care rezida in promovarea de „activitati distructive» la intreprindere, fiind racolat de Pocitariuk in anul 1937; devenind membru activ al organizatiei, s-ar fi angajat sa promoveze activitati distructive si de racolare. Inculpatul ar mai fi recunoscut ca facuse in mijlocul populatiei agitatie antisovietica, ce avea drept scop subminarea si discreditarea politicii promovate de partid si puterea sovietica. Anchetatorii NKVD care masluiau dosarele in regim non-stop, inventand acuzatii, unele mai nastrusnice decat altele, au ajuns ca sa-i invinuiasca pe mai multi etnici ucraineni de spionaj in favoarea Romaniei.Troica Speciala din RASSM nu facea discernamant si-i trimitea la moarte prin impuscare si pe multi reprezentanti ai natiuni dominante. Rusii au platit, de asemenea, tribut greu de sange, inclusiv in fosta RASSM, unde ponderea lor procentuala in cadrul populatiei acestei pseudoformatiuni statale era una infima.