Daca vorbiti „moldoveneste”, de ce nu va multumiti cu „cetatenia moldoveneasca”?

Intrebarea fireasca si pe care o aud tot mai des in Romania este “De ce daca la Chisinau nu mai sunt comunistii la putere, AIE nu au curajul sa puna odata si odata limba romana in Constitutie? Vreti cetatenie, dar si moldoveni vreti sa ramaneti! Nu se poate! Daca vorbiti „moldoveneste”, de ce nu va multumiti cu „cetatenia moldoveneasca”?” Intrebare si nemultumire logica si fireasca… la Bucuresti. Nu insa si la Chisinau, se pare. Anul 2010 nu mai este 1990 cand etnicii rusi invatau pe un cap limba romana simtind ca vremurile se schimba. Acum fraiele sunt slobode, interesul etnicilor rusi a scazut vizibil, iar limba romana ramane „poreclita” pe mai departe in Articolul 13 din Constitutie „limba moldoveneasca cu grafie latina” (asa a fost botezata in Constitutia agrariana din 1994). In plus, dupa 2001, despre limba romana la Chisinau s-a vorbit tot mai putin. Ba mai mult, s-a incercat, pe toate caile posibile, implementarea notiunii de „limba moldoveneasca” in mentalul colectiv. In paralel, limba rusa a revenit la „moda”, chiar „cool”, si iar a inceput sa stea in capul mesei. Aici trebuie sa multumim in primul rand tovarasului Voronin & co(munistilor).Asadar, avem o dilema: cetatenia romana versus limba romana in Constitutie. Ce alegem? Se stie bine ca varza si capra se impaca pana la o vreme, adica pana se intalnesc. Asa e si cu aceasta problema.Astazi, dupa 20 de ani de asa – zisa independenta, se pare ca ne dam seama ca la Chisinau este nevoie, cum spunea un lingvist american, de un self esteam lingvistic si de o schimbare. Dar, unde e curajul sa producem aceasta schimbare? Cine, de fapt se teme de inlocuirea corecta a “limbii moldovenesti” in cea de limba romana in Constitutie? Cum sa asistam la o noua redresare daca ea nu vine nici din randurile politicienilor si nici a mass-media? Sa mai asteptam un nou 7 aprilie? Nu este, totusi, prea multa ezitare?Am scris de mai multe ori despre paradoxurile lingvistice si identitare din R. Moldova si constat ca in ultima perioada chestiunile aceasta au ajuns o adevarata dilema nu doar pentru politicieni si jurnalisti, ci si pentru oamenii de rand. Am ajuns sa nu mai stim cine suntem si ce vrem! Este evident ca politica antiromaneasca dusa de comunisti, cu precadere in ultimii ani, dar mai ales aversiunea lor fata de expresia “limba romana” a generat un haos si o confuzie totala in randurile populatie. In acest context, de ce AIE perpetuiaza aceasa mare minciuna? De ce sa ne temem de schimbare? Corectarea enormitatii din Constitutie nu ar fi oare „un semn de schimbare” in spiritul si in memoria celor care au iesit in strada si au protestat la 7 aprilie 2009? Ei nu au nevoie numai de monumente, ci si de mentinerea vie a spiritului lor!In loc de concluzieEram la o institutie din Chisinau. Un cetatean, de undeva de prin sudul republicii, la plata facturii intreaba: “Sa completez foaia in romana sau moldoveneasca ori cum se mai numeste, sau in rusa, cum e mai bine?”Asadar, cred ca oricat de mult s-ar stradui unii la Chisinau sa inlature din mentalul cetatenilor R. Moldova notiunea de limba romana, introducand-o pe cea moldoveneasca, sau cum spun unii mai “echidistanti” – limba de stat – nu au anse de reusita. Ei pot substitui cel mult formal si juridic aceasta notiune, nu insa si mental.Pentru bastinasul de la noi, pentru omul simplu, de pe strada, chiar si atunci cand o numeste „limba moldoveneasca”, limba pe care o vorbeste si in care scrie ramane aceeasi limba romana din ’90, pe care a cerut-o cu lacrimi in ochi si in genunchi, in Piata Marii Adunari Nationale. Asta trebuie sa spuna politicienii si de asta trebuie sa ii convinga pe cei neconvinsi! Dar politicienii si unii liderii de opinie influenti nu se prea inghesuiesc toti sa vorbeasca despre limba romana…Referendumul este si o sansa sa scapam „de boala dublurilor” cum o numea reputatul junalist Constantin Tanase cand spunea ca „se pare ca suferim de o boala grea – cea de a nu fi in rand cu lumea normala: avem doua limbi materne, doua mitropolii, doua uniuni ale scriitorilor, doua Craciunuri s.a.m.d.”Si sa ne decidem odata si odata ce vrem. Stau si eu si ma intreb, la fel ca si interlocutorul meu de mai sus: “Intr-adevar, daca vrem pe mai departe sa vorbim „moldoveneste”, atunci de ce nu ne multumim cu „cetatenia moldoveneasca”?”Stela Popa