Istoria continua sa sangereze la Cernauti

Treizeci de kilometri, 66 de ani si o istorie cusuta pe viu despart Romania de un oras pierdut undeva la granita dintre uitare, neputinta si frustrare. Astazi, doar clopotele manastirilor sucevene mai anesteziaza, din cand in cand, distanta pana la Cernauti. Dincolo de Vama Siret, peste intinderile Bucovinei, plutesc mii de fantome: 31 de litere ale unui alfabet aproape uitat, fagii tacuti din Codrii Cosminului, domnitorii vechii Moldove si niste secole sudate de crucile ruginite pe care stau, impotriva timpului si a timpurilor, nume romanesti.Cernautiul e un oras, o provincie si o rana. A fost, pe vremuri, o poezie si mai mult decat atat. I se spunea „mica Viena” si era al treilea oras (ca populatie) al Romaniei interbelice, dupa Bucuresti si Chisinau. O universitate, zece cinematografe, opt consulate straine, unsprezece banci, peste douazeci de biblioteci si douasprezece spitale strang, in cifre reci, povestea fascinanta a unuia dintre cele mai importante centre urbane din Romania monarhica.In orasul de astazi, capitala provinciei cu acelasi nume, istoria aceasta se rosteste soptit. Cernautiul a aniversat, in 2008, 600 de ani de la prima atestare documentara a asezarii, printr-un hrisov emis de Alexandru cel Bun. Fondatorul a fost uitat (oamenii locului ii zic Olexandr Dobryi), actul domnesc respira in prezent aerul unui muzeu din Moscova, iar in Romania despre Cernauti se mai vorbeste doar la extreme: cu patos si cu resemnare.“Acasa” se rosteste in soaptaLa treizeci de kilometri de Vama Siret, „mica Viena” e paradoxul perfect. Un oras strain, traindu-si viata pe malul Prutului, platind nesfarsitul tribut unei istorii-bisturiu. Si totusi, la Cernauti, vorbind romaneste, risti oricand sa fii inteles. Aproape 20% din populatia acestui oras cu 250.000 de locuitori are radacini romanesti.Recensamintele Kievului vor trage, oricand, cifra aceasta in jos: aici, romanii si moldovenii sunt atat de diferiti incat vor fi incadrati mereu in categorii etnice diferite. Atat de diferiti incat pana si Eminescu e la Cernauti un clasic in doua literaturi: cea romaneasca si cea moldoveneasca. Atunci cand, vreme de sase secole, stai la rascrucea marilor interese, reinterpretarile nu mai mira.