Bucovina istorica era, la data anexarii ei de catre Habsburgi, o parte constitutiva a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Tara Fagilor“, preluat ulterior de catre austrieci cu aceeasi semnificatie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima data intr-un document emis de cancelaria domneasca a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integranta din istoria principatului moldav, de la intemeierea tarii si pana la anexarea provinciei de catre Imperiul Habsburgic.Desi trupele austriece au ocupat Bucovina inca din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriaca la 7 mai 1775, printr-o conventie incheiata intre Imperiul Habsburgic si Sublima Poarta – sub a carei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea granitelor s-a perfectat prin Conventia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (intre 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administratie militara austriaca, fiind condusa de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Spleny (1774-1778) si Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).Intre anii 1786-1848, Bucovina a fost incorporata Galitiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Aceasta perioada este considerata de istoriografia romana drept cea mai nefasta din istoria Bucovinei, opinie impartasita si de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum si de unii istorici ucraineni contemporani.Dupa revolutia de la 1848-1849, imparatul Franz Joseph I a hotarat separarea Bucovinei de Galitia, recunoscandu-i autonomia prin Constitutia din 1849. In urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima Dieta a Bucovinei, iar un an mai tarziu imparatul a acordat Marelui Ducat al Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (rosu, albastru si auriu). Cu prilejul proclamarii monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat in componenta Cisleitaniei, depinzand direct de Viena, iar incepand din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicata la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei si Dalmatiei.La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituanta, convocata de Adunarea Nationala a Romanilor, sub presedintia lui Iancu Flondor, a hotarat desprinderea Bucovinei de Austria si Unirea cu Regatul Romaniei, lucru infaptuit la 28 noiembrie acelasi an, cand Consiliul National Roman din Bucovina a votat cu o majoritate impresionanta de voturi unirea acestui stravechi pamant romanesc (10.442 kmp) cu Romania, in granitele sale istorice, de la Nistru pana la Ceremus si Colacin.La 28 iunie 1940, in urma ultimatum-urilor sovietice si ca urmare a aplicarii in practica a prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), impreuna cu Tinutul Herta si Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.Eliberate de Armata Romana (iulie 1941-martie 1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Rosie si inglobate in cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, tinuturile Herta si Hotin, precum si Bugeacul, adica a partea de sud a Basarabiei, la care, in anul 1948 va fi adaugata si Insula Serpilor, vor fi incluse in componenta R.S.S. Ucrainene.In prezent, Bucovina de Nord constituie o provincie a Ucrainei cunoscuta sub numele de regiunea Cernauti, care cuprinde fostul judet Cernauti, parti importante din judetele Suceava si Radauti, judetul Hotin si Tinutul Herta. Suprafata totala a regiunii grupeaza 8.100 kmp (din care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populatie de 940.801 locuitori, din care romanii, datorita deportarilor, dislocarilor, refugierilor, executiilor sumare sau colonizarilor (prin imigrari) de elemente alogene, indeosebi ucrainene sau rusofone, reprezinta doar 20%.In sinteza, situatia Bucovinei a fost urmatoarea: * 1359-1775 (416 ani) ea a facut parte din Principatul Moldovei. * 1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominatia Habsburgilor. * 1918-1940 si 1941-1944, prin vointa nationala a majoritatii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu Romania. * 1940-1941 si 1944-1991 (aproape 48 ani), prin rapt, Bucovina de nord si tinutul Herta au fost anexate la U.R.S.S. * Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea Cernauti) impreuna cu sudul Basarabiei si Insula Serpilor (inglobate in regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei U.R.S.S.2. Evolutia demografica a Bucovinei2.1. Schimbarea structurii etnice a populatiei Bucovinei in perioada 1774-1918 Schimbarea structurii etnice a populatiei Bucovinei in perioada 1774-1918 se poate explica prin mai multe cauze, intre care cea mai importanta a constituit-o migratia – de fapt, atit emigrarile cat mai ales, imigrarile in Bucovina, precum si asimilarile, deci deznationalizarea elementului autohton romanesc.Ca o consecinta a razboiului ruso-turc dintre anii 1768-1774, densitate populatiei Bucovinei, la data anexarii ei de catre Austria era de circa 7 locuitori/kmp, fapt ce a determinat autoritatile de la Viena sa incurajeze imigratia elementelor germane, slovace, maghiare, poloneze si ruso-lipovenesti.Bogatiile Bucovinei au exercitat o atractie deosebita si asupra altor etnii, in special ruteni si evrei. Referitor la colonizarea rutenilor, s-a scris mult pe aceasta tema, formulandu-se o serie de teze fara substrat stiintific, dar cu puternica implicare politica si ideologica. Astfel, istoriografia sovietica si, mai nou, cea ucraineana, au batut moneta pe apartenenta intregii Moldove (prestatale) la Rusia kieveana, apoi la principatul Haliciului care, in viziunea pseudoistoricilor de la Moscova, respectiv, Kiev, s-ar fi intins pana la Dunarea de Jos. Aceiasi specialisti in falsificarea adevarului istoric sustin ca, atat Dragos Voda cat si Bogdan I, descalecand Moldova, ar fi gasit aici o populatie compacta ucraineana care in decurs de patru secole (1359-1774) ar fi fost romanizata, in timp ce ucrainenii din Galitia, aflati sub dominatie poloneza, s-ar fi polonizat.Mergand pe linia mistificarii istorice, s-a ajuns la afirmatia hilara dupa care Bucovina ar fi leaganul poporului ucrainean, in timp ce manastirile celebre de la Voronet, Arbore, Sucevita, Moldovita, cu frescele lor, ar fi opera ucrainenilor.Este evident ca existenta unui important segment de populatie slava (ruteana sau ucraineana) in Moldova de Nord nu poate fi negata, ea fiind prezenta aici inca din primele secole ale evului mediu, indeosebi dupa ce „Principatul Haliciului si-a pierdut independenta si a ajuns sub dominatia polonilor“.Atunci, „(… ) asuprirea exercitata de cuceritori asupra populatiei rutene devenise atat de insuportabila incat foarte multi ruteni si-au parasit patria si s-au stabilit in Bucovina. Aceasta emigratie din Galitia a continuat si in timpul cand Bucovina a ajuns sub stapanirea austriaca, fiind si mai mult favorizata prin faptul ca aici domina scutirea de recrutare, ceea ce ii facea pe multi oameni sa se aseze aici pentru totdeauna («ansassing zu machen»). Din acest timp a inceput populatia ruteana din Bucovina sa creasca rapid si neintrerupt“.Monografia Comandamentului Jandarmeriei (austriece) din Bucovina din care a fost preluat acest citat este o sursa de autoritate care nu poate fi negata. Problema rutenilor (inclusiv a hutulilor[1] sau hutanilor) trebuie studiata in contextul mai larg al evolutiei populatiei ucrainene si a spatiului ei de „roire“, din varii motive, incepand cu statul kievean (secolele X-XI), cnezatul Haliciului (secolul XII, prima jumatate a secolului al XIII-lea), raporturile acestor formatiuni politice cu regatul polonez, uniatia cu Roma (1596) etc.Referitor la procesul de asimilare a populatiei, acesta a fost biunivoc, el facandu-se atat prin asimilarea de catre romani a rutenilor, cat mai ales in sens invers, adica a romanilor de catre ruteni (ucraineni).In ceea ce priveste hotarele Bucovinei istorice, apartenenta ei la Principatul Moldovei si caracterul eminamente romanesc al locuitorilor sai, sunt realitati care nu pot fi negate decat de rauvoitori. Astfel, referitor la hotarele Bucovinei, mentionam faptul ca ele au fost dintotdeauna pe Ceremus, Colacin si Nistru. Intr-adevar, vechiul hotar dintre Moldova si regatul Poloniei a fost statornicit definitiv pe cursurile de apa amintite cu prilejul intelegerii dintre regele Poloniei si logofatul Tautu, reprezentantul domnitorului Moldovei, prilej cu care demnitarul moldovean a fost „daruit“ cu sase sate de catre craiul lesesc, fapt amintit si de Ion Neculce in cronica sa. Ca hotarul moldo-polon era pe Nistru rezulta si dintr-un document mai putin cunoscut, Conventia polono-otomana din 14 octombrie 1703, incheiata intre reprezentantii regatului Poloniei si cei ai Inaltei Porti, ultima in calitate de putere suzerana a Moldovei, in care partea polona declara ca: „Inter nos et Valachiam ipse Deum flumine Tyra dislimitavit“, adica „Intre noi si Valahia (Moldova, n.n.) insusi Dumnezeu a pus granita fluviul Nistru“.Compozitia etnica a provinciei indica faptul ca la data ocuparii Bucovinei de catre Habsburgi populatia era preponderent romaneasca, fapt recunoscut si de autoritatile austriece in monografia oficiala amintita anterior si publicata in anul 1899: „Dupa nationalitate, majoritatea locuitorilor (in anul 1775, n.n.) apartineau neamului romanesc («rumanischer Volksstamm»)“.Ulterior, datorita colonizarilor si imigrarilor amintite, ponderea romanilor a scazut sistematic: de la 68% (1786), la 34,4% (1910). In schimb, ponderea populatiei ucrainene a crescut prin imigratie (initial din Galitia, apoi din Rusia Tarista) datorita cauzelor enumerate mai sus, atingand maximum in anul 1880 (42,2%), dar scazand la 38,4% in 1910.Tot datorita imigrarilor a crescut considerabil si ponderea altor nationalitati. Intre acestia, se remarca ponderea evreilor, nesemnificativa in anul 1784 (526 persoane recenzate), dar care a ajuns la 47.700 in 1869. Ulterior, datorita pogromurilor si prigoanei la care erau supusi in Imperiul Tarist, acestia se vor refugia masiv in Galitia si Bucovina, unde numarul lor va ajunge la 102.899 in 1910 – adica 12,9 % din populatia totala a provinciei.Dintre celalte populatii, ponderi mai insemnate au inregistrat germani si polonezii. Germanii, aproape inexistenti inainte de 1775, ajung la 159.486 in anul 1900, in timp ce polonezii nu trec de 26.857 (acelasi an).Astfel, prin colonizari si imigrari masive, incurajate de Curtea de la Viena in cei 143 de ani de stapanire austriaca, populatia Bucovinei a devenit un veritabil mozaic etnic: romani, ruteni, germani, evrei, polonezi, unguri, slovaci, armeni etc.Evolutia populatiei Bucovinei si structura pe nationalitati intre anii 1786-1910Anul Total Romani Ruteni Altii Romani (in %) Ruteni (in %) Altii(in %)1786 135.494 91.823 31.691 12.000 67,8 23,4 8,81848 377.581 209.293 108.907 59.381 55,4 28,8 15,81869 511.364 207.000 186.000 11836 40,5 36,4 23,11880 568.453 190.005 239.960 138758 33,4 42,2 24,41890 642.495 208.301 268.367 165827 32,4 41,8 25,81900 730.195 229.018 297.798 203.37 31,4 40,8 27,81910 794.929 273.254 305.101 216.57 34,4 38,4 27,22.2. Bucovina intre 1918-1941 si 1941-1944Dupa 28 noiembrie 1918, Bucovina istorica a revenit Romaniei, indreptandu-se astfel raptul istoric din 1775.Conform recensamantului populatiei din 1930, efectuat de autoritatile romane dupa criterii stiintifice si prelucrat cu metode moderne (s-a avut in vedere nationalitate exprimata expres de cel recenzat, limba materna si religia careia ii apartinea), ponderea romanilor (din totalul de 853.009 locuitori) a ajuns la 379.691 locuitori, adica 44,5 %, urmati de ucraineni, ruteni si hutani (248.567 locuitori reprezentant 29,1% din populatia provinciei).Numarul evreilor, care in recensamintele dublei monarhii erau trecuti la germani (in Bucovina) sau la unguri (in Transilvania si Banat) a fost stabilit corect, pe baza indicelui religios, iar nu al „limbii uzuale“ sau „de conversatie“, stabilindu-se la 92.492 (10,8%), iar al germanilor si polonilor la 75.533 (8,9%), respectiv 30.580 (3,6%).Populatia Bucovinei dupa neam si dispunerea ei in mediul urban si rural, conform recensamantului din 1930Neamul Total % Urban % Rural %Bucovina 853.009 100,0 228.056 100,0 624.953 100,0Romani379.691 44,5 75.171 33,0 304.520 48,7Ruteni,ucraineni si hutani248.567 29,1 31.600 13,9 216.967 34,7Evrei92.492 10,8 68.349 30,0 24.143 3,9Germani75.533 8,9 33.481 14,7 42.052 6,7Poloni30.580 3,6 14.442 6,3 16.158 2,6Alte neamuri26.146 3,1 5.013 2,1 21.113 3,4