Moldovenii si osvoboditeli!

Moldovenii si istoria lor sau flori pentru Saghibulin care a folosit corect arma Constantin Tanase Presa opozitiei comuniste a reactionat foarte iritata la decizia guvernului de a marca pe 9 mai „65 de ani de la terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial” si Ziua Europei, dar nu, precum considera istoriografia rusa si sovietica, „Ziua Biruintei”, adica „65 de ani de la terminarea Marelui Razboi pentru Apararea Patriei”. Cineva scria ca o terminologie nebuloasa pentru stiinta e ca si o ceata deasa pentru corabii, in mare. Evident, in cazul dat nu e vorba numai de simple neclaritati si ambiguitati terminologice. E vorba de interpretarea istoriei, a unei istorii rescrisa dupa placul invingatorilor. O intrebare la care istoricii nu pot raspunde univoc e urmatoarea: noi, basarabenii, facem parte din invingatorii sau din invinsii celui de al Doilea Razboi Mondial? Atata timp cat nu se va raspunde sincer la respectiva intrebare, pentru noi, romanii basarabeni, acel Razboi nu s-a terminat: au amutit tunurile, dar razboiul nu s-a sfarsit, el continua, numai ca pe alte fronturi, cu alte arme si cu alte metode, insa cu aceiasi actori. Si nu e vorba ca noi nu dorim sa-l incheiem, altii nu doresc. Noi, din pacate, ne-am resemnat si ne-am impacat cu toate. Un regim criminal, cum a fost cel stalinist-comunist, venit peste noi cu tancurile si eliberatori beti, ne-a bagat frica in oase, ne-a distrus coloana vertebrala, ne-a lipsit de elementara demnitate umana si nationala. Cunoastem cu totii replica faimoasa „Mi vas osvobodili!” („Noi v-am eliberat!”). De fiecare data cand vreun basarabean mai curajos incerca sa manifeste demnitate nationala, i se reprosa prompt: „Mi vas osvobodili!”. Prin aceasta replica-avertisment nu doar ni se arata care e locul nostru in istorie, ci ni se sugera clar la ce drepturi si libertati avem dreptul sa pretindem. Dar la ce drepturi poate pretinde un popor care in acel Razboi, la un moment dat, s-a pomenit cu arma in mana impotriva viitorului Mare Invingator? Istoricii rusi si sovietici au trecut sub tacere istoria adevarata, cea care nu le convenea. Abia acum, dupa ce au fost desecretizate unele materiale din arhiva Ministerului de Interne, aflam, de exemplu, despre crimele cutremuratoare ale barbarilor care ne-au „eliberat”. Recent, in presa de la Chisinau a fost publicat un document de arhiva zguduitor. Este vorba despre o Informatie din august 1949, semnata de ministrul Securitatii de stat al RSSM, generalul-maior Mordovet, in care se recunosc crimele comise de „eliberatori” in timpul deportarilor din 5-6 iulie 1949. Stilul e coincis, militaresc, fara emotii. Citam: „In s. Raculesti, in timpul deportarii, soldatul Saghibulin l-a impuscat pe taranul Rosca. Concluzie: Soldatul Saghibulin a folosit corect arma”; „In satul Bravicea, in timpul controlului, a fost impuscat taranul Sarghi. Concluzie: arma a fost folosita corect”; „In satul Ciuciuleni, in urma tentativei de a fugi in padure, a fost impuscata fetita Bodrug, in varsta de 15 ani. Concluzie: Arma a fost folosita corect”. S.a.m.d. De regula, „eliberatorii” actionau in stare de ebrietate. Citam din aceeasi Informatie: „In Straseni, dupa terminarea unei operatii, soldatii („eliberatori”! - n.n.) Kuznetov si Oblezov s-au imbatat. Trecand pe langa casa lui Croitoru, in varsta de 85 de ani, acesta a iesit din casa, iar susnumitii l-au batut pana a murit”. Imaginati-va scena… Fiecare punct din Informatia lui Mordovet este un subiect de drama si un cap de acuzare totodata. Acestia au fost „eliberatorii” nostri, ai caror urmasi ne invata astazi ce limba vorbim, ce istorie avem, unde sa ne integram si unde nu, ce date istorice sa sarbatorim… Revenim la problema celui de al Doilea Razboi Mondial. Miercuri, un membru al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din RM a facut o dezvaluire socanta. Astfel, in ultimele trei luni ale celui de-al Doilea Razboi Mondial - februarie-mai 1945 - si-au pierdut viata 54.618 de basarabeni inrolati in armata sovietica in toamna anului 1944. Autoritatile sovietice i-au mobilizat pe basarabeni in pofida faptului ca acestia detineau cetatenia statului roman si ca existau conventii internationale care interziceau mobilizarile in teritoriile ocupate. Potrivit istoricului, curios este si faptul ca gagauzii si bulgarii nu au fost inrolati, ei au fost lasati in spatele frontului. „Basarabenii, continua istoricul, au fost impinsi pe prima linie a frontului si au fost folositi drept carne de tun, iar multi dintre ei, pur si simplu, s-au inecat in timpul fortarii raurilor in ofensiva spre Berlin; 32 la suta din ostasii basarabeni, cazuti pe front, au fost dati disparuti fara urma”. Iata concluzia: „A fost, probabil, un interes din partea autoritatilor sovietice si, in mod special, al NKVD-ului, KGB-ul de mai tarziu, de a nimici populatia de sex masculin din spatiul pruto-nistrean”. In final, in premiera, este data cifra reala a victimelor ocupatiei sovietice: 300.817 - 173.684 de basarabeni au decedat prin infometare, 74.515 prin deportare si 54.618 in razboi. …………………………………………………………………………..Asa arata istoria noastra cea adevarata. Noua insa ni se impune si astazi, dupa 65 de ani de la terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial, o alta istorie, scrisa de „eliberatori” si in care se reconfirma ca „soldatul Saghibulin a folosit corect arma”. Si daca a folosit-o corect, de ce sa nu-i inaltam si lui un monument, pe care sa scriem: „Din partea poporului moldovenesc recunoscator, ostasului sovietic eliberator Saghibulin, care a folosit corect arma”?! Iar pe 9 mai, nepotii celui impuscat sa depuna, piosi si plini de recunostinta, flori la picioarele lui Saghibulin pentru ca „a… folosit corect arma”. In fiecare sat sa ridicam cate un asemenea monument. Asta se vrea de la noi cu ocazia lui 9 mai 2010!