18 ani de la atacul rusesc. Noi nu suntem ca ei

18 ani de la agresiunile rebelilor cazaci si, implicit de la atacul armatei a 14-a ruse asupra fortelor de politie moldovenesti… A trecut multa vreme, dar armata e tot acolo si vinovatii tot nepedepsiti, ba si cu posturi de conducere (asta daca nu au murit intre timp).Eu eram mic pe atunci, aveam 5 ani. Nu am nici un fel de amintire legat de conflict, chiar daca tata impreuna cu un grup de prieteni si colegi de generatie au participat si ei in anumite moduri la ostilitati. Am avut si un unchi, maior de politie in Rascani, ucis in ’94, care a particpat plenar la operatiuni. Imaginea mea despre conflict mi-a fost creata prin concursul mai multor factori: mama si familia pe de o parte, media, pe de alta si ceea ce am mai citit eu pe unde am apucat.Ceea ce ramane insa sunt victimile si violarea unei bucati de popor roman. Tin la ai mei. Iar daca ai mei ar fi fost niste eschimosi, tot as tine la ei, pentru ca altii nu am. Atasament neconditionat! Stiti ce inseamna asta? E ca dragostea de familie. Nu ne-o alegem, dar o iubim. Nu inseamna altceva decat inseamna familia pentru un oricare alt fecior, dar totusi ne e cea mai scumpa. Nu ne sustine in tot ce vrem noi, dar totusi ne uscam fara sustinerea ei. Asa simt eu si in legatura cu tara de care apartin. E parte din mine. Iar cand apar niste neanderthali care folosesc forta bruta pentru a mi-i ucide pe ai mei, eu nu-i pot ierta. Niciodata. Noi nu suntem ca ei. Noi avem un alt fel de spirit. Noi suntem oameni liberi si curati. Noi nu atacam. Noi ne aparam cu tarie si constanta. Dezbinati formal, reimpartiti zonal, amenintati brutal.. noi nu cedam!29 de mii de participanti la conflictul cu rusii si cazacii nu e ceva de uitat. Azi au fost organizate ceremonii de onorare a victimelor. S-a vorbit despre cotropitori si dusmani ai unei statalitati nationale, a unei parti de Romanie, a unei parti de popor roman care atunci a ales, mai mult sau mai putin voluntar, “sa incerce marea cu degetul”. Roadele le culegem si acum, or jocul de-a independenta continua cu tot cu rusi in coaste. Nu ne mai slabesc ei din “imbratisarea frateasca” cu iz sadist… Poate ca pentru noi conceptul de vecinatate apropiata nu inseamna mare lucru, dar pentru rusi acesta spune mult prea multe pentru a nu tine de noi cu dintii, iar prin noi, in sah si vestul.Sunt mandru ca am ajuns sa traiesc zilele fericite in care sa aud guvernarea moldava vorbind despre sacrificiul nevoit la care mi-a fost supus poporul, iar asta doar din cauza si datorita abordarii barbare a esticilor de a obtine lucrurile care li se pare ca le apartin, sine qua non straine de ei.Noi vom tine capul sus pentru ca noi nu suntem ca ei…Sursa: Blogul lui Tudor Cojocaru