Presedintele Rusiei Dmitri Medvedev a semnat luna aceasta noua doctrina militara a tarii pana in anul 2020. Doctrina noua, documentul cadru pentru dezvoltarea fortelor armate ruse, o inlocuieste pe cea semnata de Vladimir Putin in anul 2000. Observatorii occidentali s-au concentrat pe doua aspecte – descrierea Aliantei Nord Atlantice drept o amenintare si folosirea in doctrina a limbajului intimidarii nucleare, scrie Europa Libera.Intr-un comentariu pentru Europa Libera, analistul militar Mikhail Tsypkin, profesor de securitate nationala la Universitatea Navala din Monterey, in Statele Unite, scrie ca aceste aspecte nu sunt cu totul noi. Cu adevarat interesante sunt discrepantele dintre textul doctrinei si reformele militare aflate in desfasurare sau dintre planurile de modernizare a arsenalului militar si starea reala a industriei militare ruse.Extinderea NATO – degradata de la „amenintare” la „pericol”Referirea la NATO ca la o sursa de amenintari pentru Rusia nu este nici noua, nici pe atat de directa dupa cum este prezentata de multe ori in comentariile occidentale, scrie Tsypkin. Doctrina din 2000 nu mentiona numele NATO, dar descria extinderea aliantelor militare in zonele invecinate Rusiei drept un pericol militar. Nici nu era nevoie sa se foloseasca numele NATO pentru a clarifica ce alianta era avuta in vedere.Noua doctrina face o distinctie intre „pericolul militar” si „amenintarea militara”. Prima denota o situatie internationala care poate, in anumite conditii, sa se transforme in a doua. Iar „amenintarea militara” este o situatie internationala care face posibil razboiul. Extinderea NATO este trecuta in capul listei de pericole militare, ceea ce inseamna ca se poate transforma intr-o amenintare. Asa incat extinderea NATO a fost de fapt degradata in noua doctrina de la o amenintare la un pericol, scrie Mikhail Tsypkin.El aminteste ca ingrijorarile legate de rolul armelor nucleare in noua doctrina au fost provocate de o declaratie facuta in octombrie trecut de catre Nikolai Patrusev, secretarul Consiliului de Securitate responsabil cu pregatirea noii doctrine. Patrusev spune ca documentul „nu va exclude atacuri nucleare preventive” in situatii „critice” pentru securitatea nationala a Rusiei chiar si in razboaie locale, de mici dimensiuni (un asemenea razboi a fost cel din august 2008 intre Rusia si Georgia). Doctrina militara rusa din 2000 stipula ca Rusia poate folosi prima armele nucleare numai in razboaie la scara mare (de fapt,in razboaie globale), in situatii critice pentru securitatea nationala rusa. Insa, cand a fost publicata noua doctrina, pasajul despre atacurile nucleare ale Rusiei nu face vreo referinta la marimea razboaielor, iar principala conditie pentru ca Rusia sa foloseasca prima armele atomice este legata de aparitia unei „amenintari la insasi existenta statului” rus. Asemenea prevederi sunt prevederi standard pentru orice tara cu arsenale atomice.