Cum am vazut eu Basarabia

Basarabia e un loc atipic, ciudat si plin de rusisme, incepand de la denumiri de strazi, localuri si terminand cu nume de persoane, te frapeaza numarul extrem de mare al persoanelor cu nume de rusi, iar rusii existenti desi poate nu-si spun rusi, ti se cam taie respiratia la cat de multa rusa se vorbeste, poate se vorbeste doar in orase, si poate o fi asa doar prin Chisinau (ca despre el e vorba), cine mai stie, dar te lua cu fiori cand te gandeai ca nu seamana defel cu ce ai auzit in tara, ca acolo ar fi de fapt o majoritate de romani si care nu se vedea, chestia asta iti da de prima data peste cap toate conceptiile de Romani si Basarabia.E foarte jenant chiar si sa vorbesti daca nu stii rusa, e o aventura sa intrebi o persoana pe strada pentru ca nu poti fi sigur daca acea persoana va sti sa-ti raspunda in romana, sunt sanse foarte mari sa nu stie (sau, sa nu vrea).La sate treburile se schimba drastic, se cunoaste o schimbare serioasa ai deja sentimentul ca ceva s-a schimbat pentru ca nu mai auzi ruseste la tot pasul.Lumea e aproape majoritar romana, satele (din cate am vazut) sunt foarte gospodarite si in general sunt mari, mult mai mari comparativ cu cele de la romani,(asa o fi fost politica) ca niste mici orase, scoli, discoteci, case de cultura, primarii, fabricute, spitale chiar, toate avand un tipar comun, MARI, impunatoare, (dar reci, seci), desi li se spun sate ele depasesc statul de sat cunoscut in RO, au facilitati pe care chiar unele orasele de la noi nu le au.Varstnicii au job-uri care si cum pot, cum au ramas prinsi in vechile sau noile structuri. Lumea insa (tinerii in special) isi vad viitorul doar in joburile din oras, majoritatea nici nu concep altceva decat un job de oras, Chisinaul fiind cel mai vizat si nu am idee cum si unde mai poate inghite atat un singur oras ptr ca nu e prea greu sa-ti gasesti un job.Mai exista o tendinta, aproape similara ca cea cu orasul si este munca in Rusia. Ce o fi facand pe acolo habar nu am, dar am inteles ca ceia ce fac romanii prin UE cam aceleasi chestii le fac si ei in Rusia.Cei care merg in Rusia se intorc parca si mai rusificati, se cunosc de la o posta pentru ca scapa si mai multe cuvinte rusesti decat cei ramasi, aproape ca nu pot vorbi fara sa scoata un cuvant rusesc intr-o fraza, le este imposibil sa nu faca asa ceva involuntar, “nu pricep” altfel.Lumea ramasa nu e inebunita dupa RO si nici dupa UE, dar se simte asa un regret, un “as vrea”, nespus insa din timiditate, rusinea si dezamagirea produsa de cei pe care tot ai aleg, le promit, si care nu o scot la capat cu dorinta lor.Simti dorinta asta si din intrebarile lor, cum e pe la voi si ce faceti voi pe acolo, intebari la care asculta interesati si ce ai pun pe ganduri, de multe ori ramanand si mai dezamagiti de situatia de acolo.Politica nu mai intereseaza pe multi de mult, ce lehamete e la noi dar ce lehamete e acolo, de cand au tot fost mintiti nu mai cred in nimic. Cu rusii ca vecini, sunt vecini buni iar cu altii chiar prieteni (mai rar dar exista), cu cei care nu se cunosc (rusi) nu prea vorbesc intre ei, e o mandrie ascunsa a fiecaruia, ca ura nu e, au mandria de a vorbi si de a li se raspunde in limba lor.E o mandrie ascunsa pentru ca moldovenii nu au socializat cu rusii prea mult, au fost obligati sa vorbeasca in rusa dar nu au acceptat-o in casa lor si in sinea lor, fiecare si-a vazut de propriul interes si obligatie dar la fiecare exista aceasta mandrie pe care nu a putut sa o scoata nimeni chiar fiind obligati sa vorbeasca rusa, tot ce a putut sa faca rusismul a fost sa-i reduca la tacere in public, dar in casa nu.Impotriva vecinului rus nu are nimic chiar daca nu stie romana, pentru el este doar sentimentul de vecin si limba rusa necesara pentru discutii, fara vreo conotatie specifica.Se chinuie la fel ca si cei de aici sa le ofere un viitor copiilor si fac orice pentru asta.In mod ciudat fata de adultii mai varstnici care pleaca in Rusia, cei ramasi nu vad viitorul copiilor in Rusia ci in RO, si iar un fapt ciudat, nu percep Romania ca tara de lor de bastina ce poate fi redobandita, s-a pierdut sau estompat cumva in timp sentimentul asta, ci o percep ca o libertate pierduta, de care doar unii au idee real cum ar fi din ce le-a spus poate strabunicul, sau au auzit pe la altii cum este, libertate de care insa spera si isi pun toate sperantele ca poate vor beneficia de ea macar copii lor.Basarabia e locul unde traiesc si vor trai pe mai departe cei varstnici, ei nu se vor stramuta si nici nu vor pleca de acolo, pentru ca acolo isi au radacinile, acolo e caminul, limba, viata lor si aia e TARA lor ce le-a mai ramas.Chiar daca au fost dezradacinati si poate multi si-au pierdut notiunea de Romanie ca tara si poate nici nu mai au valorie ce le vor si pretind altii, Basarabenii tot in limba romana vor plange, indiferent ca se va numi moldoveana de altii.