Alina Mungiu-Pippidi: Duhul si untul

Alina Mungiu-Pippidi: Duhul si untulRazboiul nu se duce la noi, azi, pentru spiritul occidental al culturii romane, o cauza pierduta. Ci intre doua tendinte cu totul neaose. Prima este nationalismul ortodox cultural, care s-a extins cu pretul dezvoltarii accentelor sale kitsch – incat s-a ajuns ca bolnavi mintal scapati de sub autoritatea terapeutului lor (si care nu isi iau medicamentele la vreme) sa tina conferinte publice, sa scrie carti care pot cel mult sa serveasca la diagnostic si sa profetizeze prin interviuri, asta cand nu vin cu propuneri de lege, cerand statului sa faca una sau alta. Ar fi comic, daca nu ar fi tragic, pentru ca aceiasi intelectuali care au tolerat tendinta asta nu mai stiu acum cum sa vare duhul inapoi in sticla. In democratie, si bolnavii au dreptul sa se exprime, dar ce fel de public e acela care nu deosebeste un parafrenic de un profet? Un public care a pierdut elementarele facultati de judecata critica, ce traieste permanent intr-o lume confuza si obscura, in care vezi gunoierul din spate si crezi ca e un arhanghel.A doua tendinta este occidentalismul de consum, ceea ce, in "Jurnalul de la Paltinis", Noica numea civilizatia untului. Cred ca nu mai e nici o indoiala ca avertismentele lui nu au servit la nimic si am sucombat mai cu totii acestei civilizatii – chiar Gabriel Liiceanu a facut elogiul BMW-ului si al cremelor de la Occitane. Eu inteleg perfect, ca mi-a luat ani de zile sa nu mai intru in Galeriile Lafayette chiar cand nu am nici o treaba acolo, pur si simplu fiindca nu am avut asa ceva pana la 20 de ani. http://www.romanialibera.ro/opinii-comentarii/a177141-duhul-si-untul.html