Despre monumente si "liberatori"

10 august 1883, corespondentul de la Chisinau al ziarului „Telegraful” concretiza ca dezvelirea monumentului comemorativ in onoarea tarului Aleksandr al II-lea este fixata pentru ziua de 28 august.„Rusii de aici voiesc a face cu aceasta ocaziune o manifestatie in contra elementului indigen. Naturalmente ca bietii romani, neavind gust a fi transportati in 24 [de] ceasuri la Sibiri, se vor abtine a-i contraria”1.Cuprins de inalte sentimente nationale romanesti, corespondentul de la Chisinau – necunoscindu-i deocamdata numele adevarat, semna cu pseudonimul Basarab – sfatuia pe conationalii sai: „Lucrul cel mai nimerit pentru aceasta data este a nu fi deloc prezenti la inaugurare, stralucind chiar prin absenta, si va costa mult”2.Intr-o alta corespondenta (din 21 septembrie 1883), Basarab mentiona ca preconizata inaugurare a monumentului lui Aleksandr al II-lea „nu s-a putut face” in august 1883 din cauza ca sculptorul Opekusin, printr-o imprejurarenefericita, „a stricat statuia” imparatului. Asa stind lucrurile, el anunta cititorii sai ca „serbarea ruseasca se va face in toamna viitoare”, adica in 1884.„In general, rusii n-au noroc la noi, [in] ceea ce priveste monumentele, mentiona corespondentul de la «Telegraful».Bustul poetului rus Puskin, care trebuia sa fie asezat pe o coloana de granit in Aleea teilor din Gradina Publica, n-a sosit inca din Petersburg. Se zice cum ca guvernul nu voieste ca coloana poetului Rusiei sa fie inaugurata inaintea monumentului repausatului tar. Asadar, bietul Puskin va astepta, nolens-volens, iar cu dinsul si rusii de pe aici”3.La 10 ianuarie 1884, la Chisinau a sosit, cu trenul de seara, statuia de bronz a „imparatului eliberator”.Corespondentul de la „Telegraful” face descrierea lucrarii:„Aleksandr al II-lea este reprezentat in marime de doua ori mai mare decit naturala, tinind in mina stinga proclamatiunea de rezbel pe care sint gravate cu litere de aur: 12 aprilie, data declaratiunii de rezbel Turciei, iar cu minastinga aratind Apusul”4. Se fixeaza o noua data a inaugurarii monumentului – 12 aprilie 1884. Cu ocazia implinirii a sapte ani de la inceputul razboiului ruso-otoman, la Chisinau se anunta o manifestare pompoasa, cu participarea oficialitatilor locale si a celor de la Odesa. Inaugurarea monumentului, in conceptiaautoritatilor, trebuia sa se transforme intr-o adevarata manifestatiune panslavista (sovina), fiind anuntata participarea lui Ivan Sergheevici Aksakov (1823-1886), publicist nationalist rus, unul din cei mai aprigi sustinatori – in epoca – ai ideilor panslaviste, antioccidentale5.Se anunta o noua data si pentru dezvelirea monumentului ridicat lui Aleksandr Puskin – 24 mai, ziua de nastere a poetului6.Se parea ca, de aceasta data, lucrurile se urnisera din loc. Dar nici in primavara anului 1884 ceremoniile de inaugurare a monumentului imperial si a celui „literar” nu au avut loc. La 30 aprilie 1884, statuia imparatului se gasea inca la gara si transportarea ei era planificata pentru ziua de vineri, 3 mai, sub supravegherea directa a sculptorului Opekusin, sosit la Chisinau. „Se crede ca in ziua de 12 mai vom fi martorii unei serbari pompoase”7, presupunea corespondentul de la „Telegraful”. Zapaceala care pusese stapinire pe autoritatile ruse pare a fi crestomatica. In ceea ce priveste bustul lui Puskin, corespondentul ziarului „Telegraful” (30 aprilie 1884) relata ca: „precum am auzit, inaugurarea sa in Aleea teilor se afla remisa la calendele grecesti”. Ministrul de Interne in exercitiu al Rusiei a luat aceasta decizie „pe cuvintul ca Aleksandr Sergheevici Puskin a fost exilat in Basarabia de catre tarul Nicolae (corect – Aleksandr I, imparat al Rusiei (1801-1825)) si ca este necuviincios a radica statuia tocmai acolo unde poetul a suferit pedeapsa meritata”8.Dintr-o alta corespondenta publicata in paginile ziarului „Telegraful”, la 20 mai 1884, aflam ca: „in ziua de 26 mai, care este aniversarea nasterii marelui poet rus A.S. Puskin, se va dezveli bustul sau, in aleea de tei din frumoasa noastra gradina publica...”9. Ziarul mentiona ca pregatirile sint in toi. „Orasul e plin de rusi care au sosit specialmente pentru a lua parte la aceasta serbare. Contele Musin-Puskin a venit din Petersburg; se zice ca acest mare curtezan se crede a fi ruda cu poetul”10.Inaugurarea monumentului comemorativ al imparatului Aleksandr al II-lea nu a avut loc nici in aprilie 1884. La fel nici bustul lui Puskin nu a fost dezvelit in mai 1884, cum se anuntase anterior.Abia in primavara anului urmator (1885) statuia imparatului a fost asezata pe soclu, dar si de aceasta data ghinion: porfira (hlamida, mantaua) ce-i atirna pe umeri era prea lunga, asa incit inscriptia de pe basorelieful din dos era acoperita. Initial, s-a propus sa fie scurtata coada porfirei, dar propunerea aceasta n-a fost aprobata de autoritati. Dupa discutii indelungate, s-a hotarit de a cobori statuia si a inalta soclul11. Dupa aceasta interventie arhitectonica, se planifica dezvelirea monumentului in septembrie 1885. In cele din urma, dupa aproape doi ani de peripetii, la 26 mai 1885, la Chisinau, a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului poetului A.S. Puskin. Presa rusa exclama cu patos: „Marea zi, care este inscrisa in analele istoriei, devine deci o era pentru Basarabia intreaga care, sarbatorind-o, precum a sarbatorit o asemenea zi Moscova si Petersburgul, probeaza prin aceasta in fata lumii ca cultura rusa (!), idealurile ruse (?!), poporul rus (!) si interesele sale (!) sint si vor fi ale ei. Cel putin in persoana reprezentantilor Basarabiei de frunte, unirea acestei tari cu Rusia este facutapentru vecinicie”12.Afirmatiile ofensatoare si obraznice ale corespondentului rus de la Chisinau la adresa populatiei bastinase l-a provocat pe corespondentul de la „Telegraful” sa declare cu o oarecare nota de indignare: „Sa se stie ca poporul roman din Basarabia n-a luat parte la serbarea inaugurarii statuii unui poetas rus necunoscut nimanui; sa se stie ca acest poetas fara idei, tradator al tovarasilor sai decembristi, lingusitor nerusinat al tarului Niculae, n-are nimic comun cu noi si cultura noastra, a romanilor din Basarabia. Numai tinerimea ciocoiasca, tinerimea din care se compun cadrele functionarilor nostri, numai ea da-toreste cel putin gratitudine culturii ruse. Poporul din Basarabia nu este atins de aceasta cultura bizara, al carei ideal pururea a fost cnutul, apoteozat intr-o poezie inedita de Ivan Turghenieff.Sa ne lase deci in pace ziaristii rusi, cu poetasul lor platit de politie, caci intre poporul rus si noi, basarabenii, un singur lucru e comun – suferinta, lantul robiei degradatoare, care egal ne stringe pe toti. Ce ne pasa de un oarecare Puskin sau Muskin! A fost poetul rusilor? Atunci de ce l-au exilat ei tocmai intr-o tara unde poporul indigen nu cunoaste limba in care a cintat el osanalele autocratului care-l biciuia?”13. Dezvelirea monumentului lui Alexandr Puskin a fost o serbare nu numai pentru autoritatile din Chisinau, ci si pentru intreg sudul Rusiei. La ceremonia de dezvelire a statuii a participat o multime de invitati: dr. A. Kociubinski, profesor la Universitatea din Odesa, prof. Iakovlev, de la Societatea de Istorie si Antichitati din Odesa, prof. Simanovsky, de la Societatea juridica, dnii Catargi, Dolinsky, baronul Stuart de la Societatea de Agricultura. Toate delegatiile au sosit la Chisinau aducind cununi de flori, legate cu panglici ce contineau inscriptii omagiale. Dupa tedeumul oficiat de arhiepiscopul rus al Basarabiei, a avut loc, dupa obiceiul rusesc, o panachida pentru repausarea sufletului marelui poet, apoi dezvelirea propriu-zisa a monumentului pe Aleea teilor din Gradina Publica din centrul Chisinaului14.Monumentul Puskin se compune dintr-un piedestal (soclu) facut din granit rosu, deasupra caruia se inalta o coloana, iar la virful ei este asezat bustul poetului, turnat din arama. Jos, pe coloana, sint scrise urmatoarele: „Puskin, 26 mai 1885”, iar in dos, cuvintele din poemul Catre Ovidiu, traduse din ruseste: „Cu lira nordica dind glas pustietatii, am ratacit aici...” 1820, 1821, 1822, 1823.La un an de la inaugurarea bustului lui Aleksandr Puskin si la trei ani de la dezvelirea la Iasi a statuii lui Stefan cel Mare, la 17 aprilie 1886, la Chisinau a avut loc ceremonia de sfintire a monumentului comemorativ al imparatuluiAleksandr al II-lea. Corespondentul de la Chisinau al ziarului „Telegraful” comunica la Bucuresti despre marea pompa cu care s-a serbat acest eveniment: „Armata a defilat in fata monumentului. S-au depus urmatoarele cununi: din partea nobilimii basarabene, din partea bulgarilor, din partea Zemstvoului, din partea regimentelor Minsk, Volinsk,Podolia; o cununa din portelan – din partea damelor, din partea ovreilor Sulurile legii, din partea taranimii basarabene emancipate la 1864, din partea judetelor Orhei si Hotin, din partea orasenilor din Cahul, din partea orasului Ismail – «comerciantii rusi». La inaugurare n-au asistat decit autoritatile locale. Guvernatorul Basarabiei, generalul-maior Konstantinovici, a inspectat armata, dupa un serviciu divin oficiat la catedrala de arhiepiscopul Serghiu. In fata monumentului, inaintea dezvaluirii statuii de bronz a repausatului tar, s-au rostit mai multe discursuri. Au vorbit dl Cotruta, presedintele Zemstvei guberniale, facind elogiul tarului-liberator, apoi a vorbit dl Vlastopulo, din partea comerciantilor si, in fine, seful nobilimii, dl Krupensky. Toate discursurile s-au facut in limba ruseasca. Seara, la teatru, o reprezentatiune de gala [a fost] data de o trupa romana”15.Intr-o depesa din 18 aprilie 1886, Basarab, corespondentul de la „Telegraful”, adauga alte citeva amanunte despre aceasta ceremonie: „Dezvelirea statuii s-a facut ieri, la orele 12 amiaza. Dupa serviciul divin, oficiat in persoana de catre arhiepiscopul Chisinaului si Hotinului, procesiunea, alcatuita dupa o anume programa, a plecat din biserica sprepiata unde se afla construit monumentul. In fata monumentului s-au oprit autoritatile civile si militare ale provinciei, in dos fura insirati elevii si elevele de prin scoale. Armata insirata in spalieri ocupa intreaga strada Aleksandrovskaia. Dincolo de grilajul Gradinii Publice au fost construite niste estrade ce fura ocupate de publicul distins al orasului. Dupa ce procesiunea s-a oprit inaintea monumentului, arhiepiscopul, inconjurat de cler, oficie o scurta liturghie, apoi primarul orasului, dl Smidt, dete jos pinza care acoperea monumentul. Arhiepiscopul stropi statuia cu aghiasma, asa ca de azi inainte ea se va considera ca loc sfint”16.Statuia imparatului, turnata in bronz, a fost asezata pe un piedestal de marmora galbena. Aceasta statuie, lucrata de sculptorul Opekusin, reprezenta pe tarul rus in uniforma de general, cu o manta militareasca aruncata pe umeri, in mina dreapta tarul tine un manuscris pe care sta scris: 12 aprilie 1877, ziua declararii razboiului pentru mintuirea slavilor desub jugul otoman. Jos, pe piedestal, sint sapate urmatoarele cuvinte: „tarului liberator, lui Aleksandr al II-lea, 19 februarie 1855-1 martie 1881”. „Inaintea rostirii discursurilor corul din Mitropolie cinta Vecinica pomenire, apoi guvernatorul Konstantinovici depuse o cununa de stejar. Dupa aceasta s-au rostit discursuri de ocaziune si, in fine, incepu defilarea armatei si a delegatiunilor. S-au depus o multime de cununi intre care cele mai frumoase au fost cununa azilului Bals, cununa Regimentului 24 de dragoni, cununa politiei, cununa damelor. Aceasta din urma a fost depusa dedna Rallea si baroneasa Stuart”17. Dupa ce s-a ispravit partea oficiala a serbarii, armata prezenta la defilare a mers la Piata Soborului, unde era intinsa o masa mare pentru 2.360 de persoane. Soldatii au mincatsi baut strigind „Ura!”. Consiliul comunal, compus din primarul si membrii: I. Semigradoff, Sinadino, Miciu-Niculaevici, Perepelita, Prjeslovsky si altii, a trimis o adresa la Livadia, in care au urat viata lunga si domnie fericitaactualului tar. Aceasta este odiseea celor doua monumente ridicate la Chisinau drept replica la dezvelirea la Iasi, la 5/17 iunie 1883, a statuii lui Stefan cel Mare. Bustul poetului rus Aleksandr Puskin este si astazi la Chisinau. In 1954 a fost mutat in centrul Gradinii publice. Monumentul „imparatului eliberator”, Aleksandr al II-lea, a fost devastat de catre soldatiibolsevici, in anii 1917-1918, iar apoi demolat. Asadar, citeva consideratii finale. Dezvelirea celor doua monumente la Chisinau – al poetului Aleksandr Puskin (26 mai 1885) si al „tarului eliberator” Aleksandr al II-lea (17aprilie 1886) – se prezinta ca o contramanifestatie a autoritatilor tariste la inaugurarea la Iasi, la 5/17 iunie 1883, a statuii lui Stefan cel Mare. Aceste actiuni ale autoritatilor ruse (civile si ecleziastice) erau chemate sa impiedice consolidarea in spatiul dintre Prut si Nistru a spiritului national romanesc si totodata sa sustina si sa fortifice spiritul rusesc in aceasta zona.Prin inaugurarea acestor monumente, autoritatile tariste inca o data si-au reafirmat pretentia de dominatie politica asupra teritoriului Basarabiei. Printr-o actiune de acest gen, „stapin” peste o jumatate din fosta mosie a lui Stefan cel Mare a devenit Aleksandr al II-lea, prezentat basarabenilor ca „tar eliberator”.Actiunile autoritatilor ruse sint o manifestare a politicii de deznationalizare si rusificare a populatiei bastinase din spatiul dintre Prut si Nistru, politica promovata intr-un mod diabolic pe intreaga perioada de dominatie tarista. Intr-una din corespondentele sale, Basarab intrevedea impactul insignifiant al unor asemenea actiuni asupra populatiei bastinase: „Multe a mai incercat Rusia spre rusificarea nenorocitei Basarabii si cu toate incercarile n-a izbutit a rapi de la poporul roman din aceasta parte a Romaniei limba sa, moravurile sale, fizionomia sa etnografica: azi se face suprema incercare de a ne rusifica prin monumente. Dar zadarnica-i va fi munca, caci milionul de romani din Basarabia va ramine tot asa de rece fata cu solemnitatile..., precum e rece bronzul si marmura din care aceste monumente sint facute”18.Timpul a confirmat cele scrise de autorul nostru. Doar peste citeva decenii de la inaugurarea pompoasa a acestor monumente, fatada ruseasca a Basarabiei s-a prabusit, lastarii autohtoni au rabufnit la suprafata si au demonstrat vigurozitatea lor. Prin munca, sudoarea, stradaniile si suferintele fiilor sai, Basarabia si-a recapatat fiinta nationala.Monumentul „tarului eliberator” a fost pingarit chiar de cei care, din anumite considerente, ar fi trebuit sa-l onoreze sau, cel putin, sa-i poarte respect. Dupa revenirea Basarabiei la Patria-mama (1918), spiritul lui Stefan cel Mare s-a intronat si in partea stinga a Prutului. La 29 aprilie 1928, cu ocazia implinirii a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu Romania, prin stradania fiilor sifiicelor sale, in centrul Chisinaului a fost dezvelita o impunatoare statuie inchinata marelui domn al Moldovei, Stefan cel Mare (sculptor – Alexandru Plamadeala, arhitect – Eugen Bernardazzi). Dupa parerea specialistilor, statuia de la Chisinau este cea mai reusita opera monumentala inchinata voievodului Stefan, chipul acestuia fiind surprins de autori intr-o pozitie ce-l caracterizeaza reusit ca aparator al tarii si ocrotitor al crestinatatii.Cele doua statui monumentale – de la Iasi (1883) si Chisinau (1928) – sint o vie marturie a faptului ca romanii de o parte si de alta a Prutului, in trecut, au facut aceeasi istorie, iar astazi traim in acelasi spatiu spiritual. Ramine salrefacem si pe cel politic.Note:1. Basarab, vol. I, p. 291.2. Ibidem.3. Ibidem, p. 292.4. Basarab, Scrisori din Basarabia. 1840-1890,vol. 2. Editie de Aristita si Tiberiu Avramescu,Chisinau, Editura „Stiinta”, 2001, p. 5.5. Ibidem, p. 5, 40.6. Ibidem.7. Ibidem, p. 13.8. Ibidem. Sintagma „la calendele grecesti”inseamna niciodata.9. Ibidem, p. 15.10. Ibidem.11. Ibidem, p. 64-65.12. Ibidem, p. 71.13. Ibidem, p. 71-72.14. Ibidem, p. 73; Gradina Publica dinChisinau a fost trasata in anul 1818, inmare graba, in cinstea vizitei in Basarabia decurind cucerita a tarului Alexandr I, care eranerabdator sa vada noua „perla” adaugata lacoroana marelui Imperiu.15. Basarab, op. cit., vol. 2, p. 141-142.16. Ibidem.17. Ibidem, p. 142-143.18. Ibidem, p. 5.Ion NEGREI