UNIȚI SUB TRICOLOR
Proiectul “Uniţi sub tricolor” a putut aduce primele zâmbete pe feţeleromânilor din liceul Lucian Blaga (Tiraspol). După ce în lunilenoiembrie şi decembrie ne-am ocupat de promovarea şi vânzarea CDurilorcu muzică hip-hop, în ianuarie şi februarie ne-am concentrat asupraachiziţionării şi transportării lucrurilor utile liceului.
Dacă eşti din Bucureşti şi măsori distanţa faţă de alte oraşe, poţiobserva că Tiraspolul se află mai aproape de capitală decât deTimişoara. Pentru că ne despart atâtea graniţe şi soldaţi, o deplasarela Tiraspol poate părea o acţiune foarte riscantă, mai ales când suntvehiculate diferite scenarii, având drept nucleu acel clasic “poatete-mpuşcă ăia p-acolo”. N-am vrut să trimitem lucrurile cumpărate fărăsă le dăruim personal, aşa că ne-am trezit la graniţa separatiştilortransnistreni vorbind în engleză. -Uer ar iu going, tu frendz? Ies, ies,frendz! Gut! Şi gata, ai fost primit în PMH (RMN/Transnistria).
În Tiraspol, lângă fabrica de coniacuri Kvint, cam singurul produs defabricaţie locală, ne-a aşteptat prietena noastră, doamna profesoarăRaisa Pădurean, cu care am intrat pentru prima oară în contact înurmă cu aproape 4 ani. Schimbările operate în zonă nu suntevidente, putem descoperi o regiune creată artificial pentru a serviintereselor ruseşti, în care românii sunt consideraţi oameni de mâna adoua şi sunt privaţi de drepturi elementare. Aici, în 1992, mulţi dintrecei mai viteji fii ai neamului nostru şi-au pierdut viaţa într-unrăzboi atât de aproape temporal dar atât de îndepărtat prin prismasărăciei informaţiilor pe care le cunoaştem despre el.
Liceul Lucian Blaga are drept patron spiritual pe Sfântul GrigoreTeologul. Cum pe 7 februarie, data în care este sărbătorit sfântul pestil vechi, se împlineau 19 ani de la înfiinţarea liceului şi 5 ani dela revenirea în şcoală după devastarea de către miliţiile transnistrene,colectivul liceului a decis aniversarea zilei printr-o serbare, la caream avut marea plăcere să luăm parte. Când zic colectiv, nu folosesctermenul pe care l-am auzit de atâtea ori în şcoală şi mai apoi în altemedii. La Tiraspol, necazurile i-au adus împreună pe profesori, părinţişi copii, ajutându-i să fie uniţi împotriva vicisitudinilor.
Intrând în liceu am putut admira picturile realizate de copii pentruconcursul de desen “Uniţi sub tricolor”. E foarte frumos sentimentul cadupă ce te plimbi într-un oraş sovietic, gri, foarte sărac şi rusificatcum e Tiraspolul, să intri şi să dai peste această insulă de românism,să vezi roşu-galben-albastru pe pereţi. Cele mai reuşite sunt picturilelui Andrei Cojocaru, micuţul pictor de la Tiraspol despre care colegiimei au scris în vizita din 2006. Nici situaţia lui Andrei nu s-aschimbat, trăieşte din pensia mizeră de invaliditate a mamei lui,împreună cu aceasta, într-o cămăruţă care pentru noi, cei din ţară,poate fi interpretată ca un hol, ce le serveşte şi de bucătărie şi deorice alt spaţiu de locuit. Este o minune că acest copil şi mama lui, înciuda tuturor necazurilor şi ofertelor de a învăţa cu bursă la liceeleruseşti, s-au păstrat români şi nu se vând aşa cum o fac mulţi laBucureşti pentru câţiva arginţi. Andrei este în clasa a noua, iar visullui cel mai mare e să poată să aibă o casă pentru el şi mama lui. Deşipentru acest talentat tânăr viitorul nu arată bine, picturile lui emanăoptimism şi speranţă.
La câteva camere depărtare de Andrei locuieşte colegul lui, Denis. Cu elam făcut cunoştinţă prima oară pe Internet când a comandat Cdul Uniţisub Tricolor. Avea un pseudonim care aminteşte un pic istoria:“TisaNistru”. Apoi la liceu mi-a făcut cunoştinţă cu câţiva dinprietenii lui, cu care a considerat că e absolut necesar să măîmbrăţişez: – Slavic, îmbrăţişează-l, e fratele tău. Şi ca un frate m-amsimţit eu la Tiraspol, întors acasă mult prea târziu, dar primit cudrag de familie.
Copiii de la Lucian Blaga sunt talentaţi nu doar la pictură. Peparcursul a două ore am putut asista la cântece, jocuri, dansuripopulare şi moderne, recitări de poezii şi multe altele. Din fondurilerezultate momentan în urma vânzării CDurilor Uniţi sub tricolor, precumşi din alte câteva donaţii, am putut să le oferim opt calculatoare, unlaptop, un proiector, două microscoape şio tablă. La acest gest aucontribuit peste o mie de români. cărora le mulţumim pe această cale.Bucuria colectivului din liceu nu este neaparat legată de cadourileaduse din România, ci şi de prezenţa noastră ca români de peste Prutacolo, în “ospeţie”, pentru că nu ne permitem să îi uităm, pentru căsuntem solidari cu ei prin vorbă, dar şi prin faptă.
http://www.youtube.com/watch?v=QyoVajz4FDQ
Cîţi români sunt în Transnistria? 32%.
Câţi români sunt în Republica Moldova? 78%.
Câţi români sunt în România? 89%.
Între toate aceste procente sunteţi şi voi, cei care citiţi acest text. Cât costă să-i ajuţi pe românii din Tiraspol? 10 lei pentru un CD “Uniţi sub tricolor”(mai sunt 450 disponibile). Sau poate un calculator, o carte sau o vorbăbună transmisă personal. Vă garantez că aduce o aşa mare bucurie însufletele copiilor din Tiraspol, încât nici un tanc din lume nu îi vaopri. Nici măcar securitatea transnistreană care s-a apucat săinterogheze şi să ameninţe cu repercursiuni participanţii la sărbătoare,pe motiv că “au dansat pentru români”.
Dacă eşti din Bucureşti şi măsori distanţa faţă de alte oraşe, poţiobserva că Tiraspolul se află mai aproape de capitală decât deTimişoara. Pentru că ne despart atâtea graniţe şi soldaţi, o deplasarela Tiraspol poate părea o acţiune foarte riscantă, mai ales când suntvehiculate diferite scenarii, având drept nucleu acel clasic “poatete-mpuşcă ăia p-acolo”. N-am vrut să trimitem lucrurile cumpărate fărăsă le dăruim personal, aşa că ne-am trezit la graniţa separatiştilortransnistreni vorbind în engleză. -Uer ar iu going, tu frendz? Ies, ies,frendz! Gut! Şi gata, ai fost primit în PMH (RMN/Transnistria).
În Tiraspol, lângă fabrica de coniacuri Kvint, cam singurul produs defabricaţie locală, ne-a aşteptat prietena noastră, doamna profesoarăRaisa Pădurean, cu care am intrat pentru prima oară în contact înurmă cu aproape 4 ani. Schimbările operate în zonă nu suntevidente, putem descoperi o regiune creată artificial pentru a serviintereselor ruseşti, în care românii sunt consideraţi oameni de mâna adoua şi sunt privaţi de drepturi elementare. Aici, în 1992, mulţi dintrecei mai viteji fii ai neamului nostru şi-au pierdut viaţa într-unrăzboi atât de aproape temporal dar atât de îndepărtat prin prismasărăciei informaţiilor pe care le cunoaştem despre el.
Liceul Lucian Blaga are drept patron spiritual pe Sfântul GrigoreTeologul. Cum pe 7 februarie, data în care este sărbătorit sfântul pestil vechi, se împlineau 19 ani de la înfiinţarea liceului şi 5 ani dela revenirea în şcoală după devastarea de către miliţiile transnistrene,colectivul liceului a decis aniversarea zilei printr-o serbare, la caream avut marea plăcere să luăm parte. Când zic colectiv, nu folosesctermenul pe care l-am auzit de atâtea ori în şcoală şi mai apoi în altemedii. La Tiraspol, necazurile i-au adus împreună pe profesori, părinţişi copii, ajutându-i să fie uniţi împotriva vicisitudinilor.
Intrând în liceu am putut admira picturile realizate de copii pentruconcursul de desen “Uniţi sub tricolor”. E foarte frumos sentimentul cadupă ce te plimbi într-un oraş sovietic, gri, foarte sărac şi rusificatcum e Tiraspolul, să intri şi să dai peste această insulă de românism,să vezi roşu-galben-albastru pe pereţi. Cele mai reuşite sunt picturilelui Andrei Cojocaru, micuţul pictor de la Tiraspol despre care colegiimei au scris în vizita din 2006. Nici situaţia lui Andrei nu s-aschimbat, trăieşte din pensia mizeră de invaliditate a mamei lui,împreună cu aceasta, într-o cămăruţă care pentru noi, cei din ţară,poate fi interpretată ca un hol, ce le serveşte şi de bucătărie şi deorice alt spaţiu de locuit. Este o minune că acest copil şi mama lui, înciuda tuturor necazurilor şi ofertelor de a învăţa cu bursă la liceeleruseşti, s-au păstrat români şi nu se vând aşa cum o fac mulţi laBucureşti pentru câţiva arginţi. Andrei este în clasa a noua, iar visullui cel mai mare e să poată să aibă o casă pentru el şi mama lui. Deşipentru acest talentat tânăr viitorul nu arată bine, picturile lui emanăoptimism şi speranţă.
La câteva camere depărtare de Andrei locuieşte colegul lui, Denis. Cu elam făcut cunoştinţă prima oară pe Internet când a comandat Cdul Uniţisub Tricolor. Avea un pseudonim care aminteşte un pic istoria:“TisaNistru”. Apoi la liceu mi-a făcut cunoştinţă cu câţiva dinprietenii lui, cu care a considerat că e absolut necesar să măîmbrăţişez: – Slavic, îmbrăţişează-l, e fratele tău. Şi ca un frate m-amsimţit eu la Tiraspol, întors acasă mult prea târziu, dar primit cudrag de familie.
Copiii de la Lucian Blaga sunt talentaţi nu doar la pictură. Peparcursul a două ore am putut asista la cântece, jocuri, dansuripopulare şi moderne, recitări de poezii şi multe altele. Din fondurilerezultate momentan în urma vânzării CDurilor Uniţi sub tricolor, precumşi din alte câteva donaţii, am putut să le oferim opt calculatoare, unlaptop, un proiector, două microscoape şio tablă. La acest gest aucontribuit peste o mie de români. cărora le mulţumim pe această cale.Bucuria colectivului din liceu nu este neaparat legată de cadourileaduse din România, ci şi de prezenţa noastră ca români de peste Prutacolo, în “ospeţie”, pentru că nu ne permitem să îi uităm, pentru căsuntem solidari cu ei prin vorbă, dar şi prin faptă.http://www.youtube.com/watch?v=QyoVajz4FDQ
Cîţi români sunt în Transnistria? 32%.
Câţi români sunt în Republica Moldova? 78%.
Câţi români sunt în România? 89%.
Între toate aceste procente sunteţi şi voi, cei care citiţi acest text. Cât costă să-i ajuţi pe românii din Tiraspol? 10 lei pentru un CD “Uniţi sub tricolor”(mai sunt 450 disponibile). Sau poate un calculator, o carte sau o vorbăbună transmisă personal. Vă garantez că aduce o aşa mare bucurie însufletele copiilor din Tiraspol, încât nici un tanc din lume nu îi vaopri. Nici măcar securitatea transnistreană care s-a apucat săinterogheze şi să ameninţe cu repercursiuni participanţii la sărbătoare,pe motiv că “au dansat pentru români”.