Tinem pumnii Maestrului Dinica!

-- In aceste zile, in aceste ore, Maestrul Gheorghe Di­ni­ca joaca cel mai dificil rol din indelungata, exceptionala sa cariera, ce nu se poate compa­ra ca excelenta a re­zul­tatelor, intre colegii sai de generatie decat, cred, cu a lui Victor Re­ben­giuc.In­ter­pretul de ne­uitat al lui Stanica Ratiu face parte din acea categorie rari­sima de actori care, indife­rent ce text rostesc, indiferent prin ce colt al scenei sau al ecra­nului ar trece, focalizeaza inte­gral interesul spectatorilor, eclipsand aproape tot ce e in jur. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca Dinica, imensul sau talent si imbatabila sa intuitie artistica, s-ar fi manifestat nu pe malurile Dambo­vitei, ci la Hollywood: pai nu s-ar fi scris roluri special pentru el, nu s-ar fi batut regizorii sa-l aiba in distributie? El a dat si da stralu­cire si unor partituri mai modeste, cum erau cele din filmele "de actualitate" de altadata sau din tele­novelele de azi. Pe unde a trecut si trece, lasa urme inconfundabile. L-am vazut, de pil­da, prin anii '70, in uluitorul spectacol al lui Esrig, "Nepotul lui Ra­meau", alaturi de Marin Moraru. Difi­cilului text filozo­fic al lui Diderot, Dinica ii da­dea, prin intonatii, prin mis­care scenica, o asemenea car­na­tie, incat spec­tatorii pareau ca urma­resc cu sufletul la gura un foarte bun policier.Si boema lui Dinica! Pe cati amici actori, regizori, ca­me­ramani, masinisti ori simpli comeseni nu i-am auzit repe­tandu-i poantele, replicile memo­rabile, unele intrate demult in legendele orale ale Bucurestiului, sau imitandu-i vocea reco­gnos­­cibila dintr-un milion de alte glasuri! S-ar putea scoate o carte cu ele, caci nu sunt cu nimic mai prejos decat sarcasmele lirice puse pe seama lui Petre Tutea.Asa ca, in acest ceas greu al existentei Dvs., va ti­nem pumnii, Maestre!