Americanii vorbesc despre R. Moldova la Bucuresti

Americanii vorbesc despre R. Moldova la BucurestiIntr-un interviu acordat la 22 octombrie 2009 presei de la Bucuresti, Joseph Biden, vice-presedintele SUA, se exprima in felul urmator: „Avem aceeasi dorinta ca tarile vecine Romaniei, inclusiv Moldova, sa continue procesul de democratizare si reformarea pietei libere si ne angajam sa sprijinim aceste eforturi". Faptul ca vicepresedintele american vorbeste la Bucuresti despre R. Moldova, fara ca intrebarea sa-i fi fost pusa explicit in interviul cu pricina, spune mai multe decat pare la prima vedere. Inseamna ca administratia americana a vrut, explicit, sa transmita acest mesaj si ca pe agenda oficialului american conexiunea Romania-R. Moldova devine din ce in ce mai evidenta. Autoritatile de la Chisinau au primit un semnal la care, cel mai probabil, se asteptau.Dar sa o luam cu inceputul. Discutia despre implicarea sau non-implicarea americana in regiune s-a declansat odata cu decizia administratiei Obama de a reevalua prezenta scutului antiracheta localizat, de catre Administratia Bush, in Polonia si Cehia, si care ar fi putut „matura" miscarile de trupe din regiune pe o suprafata care devenise inacceptabila pentru Moscova. Au aparut o serie de speculatii despre politica americana in regiune si modul in care Washingtonul va „reseta" relatia cu Moscova. Multe dintre ele sunt excesive, fie intr-o parte, fie in alta.Se schimba politica americana in regiune? Da si nu. Da, pentru ca este evident ca, cel putin fata de republicanii neoconservatorii al lui Bush, prestatia democratilor fata de Rusia intra in alt registru. Acest mesaj s-a transmis pentru prima data explicit cu ocazia vizitei lui Barack Obama la Moscova, unde presedintele democrat s-a dus direct, fara „statii" de tip Polonia sau tarile baltice. Mesajul diplomatic prin utilizarea acestor „statii" era ca relatia cu Rusia nu este mai sus decat relatia Washingtonului cu state din „noua Europa". Rusia era „la pachet". Obama nu a mai pastrat nici macar aparentele mergand direct la Moscova si trimitandu-l pe Biden, dupa vizita, intr-un „turne de consolare" in Georgia si Ucraina. Pe de alta parte, nu putem vorbi despre o schimbare radicala a politicii americane. Si asta pentru ca nu putem pleca de la ideea ca politica lui Bush in regiune este punctul zero al relatiei cu Rusia si tot ceea ce este dedesupt este cedare din partea americanilor. Aceasta interpretare ar fi, evident, abuziva, de aceea cuvinte ca „tradare", „adandon", „conspiratie" sunt excesive.Nu trebuie luata in serios nici exultia rusilor dupa decizia Administratiei Obama de a retrage scutul antiracheta. Ea vine si dintr-un soi de complex amestecat cu orgoliu. Rusia nu este, totusi, egala Americii! Moscova are impresia ca daca pentru ea SUA este prioritatea maxima de politica externa - si de aceea tot ceea ce face Rusia vizeaza pozitia Americii - la fel stau lucrurile si la Washington. Ceea ce e fals! Rusia nu reprezinta pentru America ceea ce America reprezinta pentru Rusia. Mizele principale ale americanilor astazi sunt Afganistanul si Iranul, iar UNA dintre mize este si „Marea Neagra", inclusiv Federatia Rusa.Care pot fi consecintele pe termen scurt si mediu ale asa-zisei „abandonarii" a scutului? In stiintele sociale exista ceea ce se numeste „teoria lui Thomas" si care spune asa: o situatie falsa, perceputa ca reala, devine reala prin consecinte. Se aplica si in acest caz. Respectiv, rusii vor avea in zona parghiile pe care le vor admite rasaritenii! Daca liderii estici vor pleca de la convingerea ca rusii sunt puternici sau li s-a dat mana libera in regiune, indiferent ca asta e adevarat sau fals, vor actiona in consecinta. Adica, vor face concesii, vor schimba accentele, vor deveni „pragmatici". Concluzia: rusii vor dobandi parghii politice si geopolitice pe care, initial, nu le aveau!Aici poate fi cuantificat castigul de etapa al Rusiei: in „geopolitica subiectiva", nu „obiectiva", pentru ca anuntul Washingtonului referitor la revizuirea scutului anti-racheta din Polonia si Cehia, oricat de nuantat a fost, risca sa confere avantaj Moscovei la acest nivel. Curios este ca nici americanii nu s-au straduit, initial, foarte mult sa inlature aceasta senzatie, inclusiv in Romania, unde, pe langa datele concrete si corecte oferite de ambasada, nu s-a insistat foarte mult pe clarificarea acestor aspecte. Dar turneul lui Joe Binden si a altor oficiali americani in regiune arata ca Washingtonul vrea sa transmita un mesaj explicit si corect.Dincolo de speculatii sau prezumtii, vecinatatea estica a UE este insa in joc si nimeni nu a parasit-o inca definitiv. Americanii nu au abandonat zona - Polonia va ramane un pivot crucial al strategiei americane, oficialii polonezii vorbind deja despre livrarea unei baterii de rachete anti-aeriene „Patriot" -, dar devine limpede ca o vor aborda altfel. Mai ales ca, deja, rusii au anuntat ca raspunsul lor la abandonarea temporara a scutului este renuntarea la rachetele din Kaliningrad, in nici un caz Iranul.Asistam acum si vom asista si de aici incolo la o serie de masuri si contra-masuri, reatii si contra-reactii, vizite si contra-vizite.Nu e intamplator ca, drept raspuns la mesajul lui Binden lansat celor trei state vizitate - „nimic [cu Rusia] despre voi fara voi!" -, oficialii rusi au lansat deja ideea ca, desi contractul cu Teheranul pentru sistemul anti-racheta S-300 nu a fost inca finalizat, marfa se afla in depozitul Ministerului Aparaii din Rusia, gata de livrare. Ceea ce ar fi inacceptabil pentru America, dar si pentru Israel. Pe langa turneul lui Joe lui Biden in Polonia, Romania si Cehia, este obligatoriu sa amintim aici prezenta tot mai intensa a adjunctului secretarului apararii, Alexander Vershbow, in Georgia si Ucraina, unde se va ocupa, cel mai probabil, de relatia militara dintre SUA si cele doua state „respinse" la Summitul NATO de la Bucuresti.Dar nu trebuie ignorata nici vizita fulger a presedintelui rus Medvedev in Serbia, in ziua in care Serbia sarbatorea 65 de ani la eliberarea Belgradului de sub ocupatia fascista. Dincolo de achizitii Garprom in regiune sau de imprumuturi asumate de catre rusi, este semnificativ altceva: crearea unui Centru umanitar mixt, in baza unui acord incheiat intre guvernul de la Belgrad si cel de la Moscova, care va fi o baza logistica pentru operatiuni de protectie si salvare in Serbia si in regiune. O asemenea initiativa poate deschide calea Moscovei pentru a-si construi primul centru logistic pentru scopuri militare in afara spatiului fostului URSS. Un element care trebuie urmarit de aici inainte.R. Moldova pare ca nu este, de cele mai multe ori, decat simplu observator al acestor evolutii. Ideea nu este tocmai justa. Evolutiile din ultima vreme au schimbat semnificativ datele problemei, Chisinaul transmitand, dupa 7 aprilie, un mesaj ferm Washingtonului. Adica acel tip de mesaj care nu mai poate fi ignorat de catre America, chiar daca aceasta parea, uneori, ca il trece cu vederea. Invocarea explicita la Bucuresti a R. Moldova de catre vice-presedintele american Joseph Binden confirma aceasta idee. Oficialul american nu vorbeste despre Ucraina, ci despre R. Moldova, nu despre parteneriatul Chisinau-Kiev, ci despre R. Moldova, „vecina Romaniei". (voceabasarabiei.net) http://www.jurnal.md/article/22236/