in drum spre… redobandirea ceta?eniei

De anul trecut imi doresc sa-mi redobindesc cetatenia romana. Abia anul acesta am decis ca merg… Asa intr-o dimineata de octombrie am pornit la drum…Dupa o noapte nedormita in autocar iata ca am ajuns si in autogara Obor din Bucuresti. Toata lumea se oferea sa fie taximetrist, toata lumea foarte draguta ca sa te jumuleasca de bani cit pot de mult. Mare noroc de pa capul meu si al Dinei de Dragos, pe care-l cunosc cu ajutorul acestui blog :) Mare minune mai e si Internetul asta…In fine, am ajuns la sediul Directiei Cetatenie din Bucuresti, pe strada Petofi Sandor, despre care am aflat ca a fost erou al revolutiei de la 1848 din Ungaria si Transilvania si e poetul national al poporului maghiar…La ora 5 dimineata nu erau decit vreo 4 persoane, abia pe la vreo 7-8 s-a umplut “garajul” de oameni, pina la urma eram vreo 150 de oameni. La 8:30 ne-am inscris intr-un registru. Pina la 12 am tot admirat-o pe doamna care lucreaza la consulat. Atit timp cit am fost acolo tot ruga sa fie culoar intre cele 2 riduri de oameni si tot striga lumea pe nume, care adormita, inghetata, nu intotdeauna isi auzea numele… Am inteles atunci ca tare-i greu sa lucrezi cu oamenii care vor cetatenie, se imbulzesc toti la usa, se calca pe picioare, striga unul la altul, explica legi, decizii, ordine…Asteptind si eu sa-mi vina rindul am asistat la niste polemici. A pornit discutia o doamna care locuieste in Tiraspol si a “turnat gaz pe foc” o blonda… fosta studenta in Oradea. A fost un fel de conferinta… s-a vorbit si de satele Moldovei, si de studentii basarabeni, si de batrinii din Moldova, si de cei care muncesc peste hotare, si de educatie… despre toate temele care sint mereu si mereu actuale.Toti ceilalti eram martorii acestor discutii, intervenind foarte rar. Ce m-a mirat foarte mult a fost ca erau si rusi printre noi, sau cel putin vorbitori de limba rusa, care au avut marea nerusinare sa vorbeasca in limba lor la consulat, unde venise sa-si redobindeasca cetatenia romana. In spatele meu era un tip dintre ei, care mi-a zis sa am rabdare, evident, in rusa, referindu-se la polemicile doamnelor. La celalalt colt al camerei erau inca vreo trei… dar din cei 160 inregistrati, oare citi o fi fost rusi?!Si totusi care o fi scopul acestei redobindiri? Business, calatorii, reintregirea familiei, studii, ma tem si sa scriu… patriotism?! O fi o tendinta de a fi (de a deveni) european… o tendinta de a fi in rind cu lumea…Si nu inteleg cum poti sa devii cetatean al Romaniei cind nu stii sa vorbesti in romana, habar nu ai de istoria ei, nu respecti cetatenii acestei tari?!Cind deja ne-am ales cu o “fituica”, nu stiam cum sa-mi exprim bucuria… in sfirsit. Un prieten a facut semnul crucii, zicind ca desi nu crede in Dumnezeu… ii multumeste.In urma noastra au ramas o multime de oameni… agitati, dezamagiti, tristi, inghetati, infometati… Iar noi am mers mai departe pe strazile Bucurestiului. Oras mare, aglomerat, galagios, strazi largi…Am mers mai intii in parcul Herestrau apoi la muzeul taranului roman. Cel mai mult m-a impresionat o sala unde erau expuse obiecte, statui, carti din “epoca de aur”, ma impresionase numai prin faptul ca nu vazusem asta in nici un muzeu pe care l-am vizitat pina acum. Nu am nostalgia timpului, din contra as vrea sa ramina pe veci aceasta “epoca” doar in muzee si carti de istorie…Am urcat din nou in autocar. In drum spre Suceava ma gindeam ce drum lung am parcurs… si inca o sa parcurg pentru a redobindi cetatenia… Abia e primul pas… * sursa: ludmilag.wordpress.com