Citeva ginduri despre romanismul basarabean

Am fost in Chisinau de 5 ori, in Tiraspol de 2 ori. In trecere, am vizitat si ceva zone rurale pe linga Orhei si Tighina.In plus, am cunoscut, in ultimii 3-4 ani, foarte multi basarabeni, de toate soiurile, deci vorbesc in relativa cunostinta de cauza, atit despre Basarabia cit si despre mentalitatea basarabenilor.Nu statuetele lui Lenin (care se vind in toate capitalele fost sovietice, inclusiv Lituania, Letonia…) sunt problema principala. Nici pe departe.Problemele pe care le vad eu sunt doua:1) Faptul ca in Basarabia nu a apucat sa se formeze si sa se sedimenteze o identitate nationala romaneasca (sa explic mai clar ce vreau sa spun: e clar pentru oricine ca Basarabia, inclusiv Bugeacul si nordul Bucovinei sunt teritorii romanesti din punct de vedere istoric. Totusi, notiunea de Romania/romani/romanesc in sensul in care o cunoastem noi azi, e o notiune relativ recenta, de secol XIX – nu degeaba a fost numit “secolul natiunilor” (unificarea Germaniei, a Italiei, dezvoltarea identitatii nationale a popoarele cuprinse in imperii multi-nationale). La noi, incepind cu Scoala Ardeleana, continuind cu generatia lui 1848 (Balcescu si toti ceilalti), elitele au promovat notiunea unei identitati unitare superioare.In aceasta perioada apare practic notiunea de “natiune romana”. Treptat, “noua identitate” a fost constientizata si adoptata la nivelul maselor.In timpul asta, Basarabia era o simpla gubernie ruseasca izolata complet de realitatile de la vest de Prut – rurala in majoritate, colonizata cu evrei, rusi, ucrainieni, bulgari, gagauzi s.a.m.d. Romanii basarabeni, in marea lor majoritate tarani, au ramas astfel blocati, din punct de vedere identitar, undeva la inceputul secolul XIX.Unirea de la 1918 a reprezentat recunoasterea unor adevaruri istorice si demografice de netagaduit insa ea a fost rezultatul vointei unei elite, mai degraba restrinse.Perioada interbelica a adus cu sine coagularea unei identitati romanesti in spatiul dintre Prut si Nistru, dar procesul asta nu a fost lipsit de obstacole. Evident, patrunderea acestor idei si notiuni noi s-a produs din nou, de sus in jos, primii care au preluat ideile romanismului fiind cunoscatorii de carte, invatatorii, taranii mai instariti, functionarii s.a.m.d, adica exact acele categorii sociale care aveau sa cada victime arestarilor abuzive si deportarilor.Pe linga epurarea “economica” si “ideologica”, sovieticii au desfasurat o foarte de succes epurare etnica. Lipsind Basarabia de elitele ei intelectuale, bolsevicii si-au asigurat un teren de manevra liber, pentru impunerea propriilor viziuni asupra realitatilor istorice.2) Mentalitatea de tip sovietic e o a doua mare problema aflata in fata romanismului basarabean. Notiunea de “homo sovieticus”, pusa in circulatie de sociologul A. Zinovyev denumeste persoana cu o serie de caracteristici foarte clar conturate:- lipsa interesului fata de productivitatea muncii (bancul: ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim, nu e exclusiv o inventie romaneasca)- lipsa de interes fata de bunurile publice, fata de proprietatea comuna- izolarea totala fata de realitatile culturale, sociale si politice universale (cauzata de cenzura, interdictia de a calatori, lipsa surselor de informare credibile)- acceptarea pasiva si supusa o tuturor deciziilor impuse de guvernantiIn Basarabia, perpetuarea acestei mentalitati, la nivelul generatiilor mai vechi a fost puternic favorizata de o realitate economica ce nu poate fi negata: Ei chiar au dus-o mai bine, “inainte”. Daca la noi, in anii ‘80 trebuia sa stai la coada pentru absolut orice, la ei produsele alimentare se gaseau la liber. La fel si unele bunuri, considerate de lux : icre negre, blanuri s.a.m.d. Mai mult chiar, lumea isi permitea sa cumpere aceste produse.Cei care ati prins inceputul anilor ‘90 va amintiti invazia de produse din Basarabia. Ei le aduceau, nu fiindca mureau de foame ci fiindca aveau surplus. Imi amintesc si acum fierbatoarele, sucul de rosii s.a.m.d, in conditiile in care la noi, in primele luni dupa revolutie, inca nu gaseai nimic.Schimbarea de regim a adus, insa, la ei o pauperizare extrema a cvasi totalitatii categoriilor sociale. De la tarani si pina la profesori toti au avut de pierdut, din punct de vedere economic, ca urmare a caderii imperiului sovietic.Nostalgia fata de regimul bolsevic si “binefacerile” acestuia s-a instalat puternic in sufletele multor basarabeni.Evident, pensionarii si taranii sunt mereu cele mai vulnerabile categorii.Ce se intimpla acum la Chisinau si in toata Basarabia de fapt este un proces de romanizare inceput de jos in sus. Acum cei care fac romanizarea nu mai sunt elitele ci pustanii cu acces la internet, grafferii, raperii, studentii, elevii de liceu s.a.m.d, asta fiindca elitele politice au ramas cumva blocate intr-o imobilitate care s-a observat pregnant pe 7 aprilie iar elitele culturale si-au erodat credibilitatea in nesfirsite certuri si rivalitati.Cam asta ar fi, foarte schematic, situatia romanismului din Basarabia, asa cum il vad eu, la ora actuala.