Geografii simbolice

„Din discutiile mele cu Gorbaciov am retinut ca principala sa preocupare era sa mentina integritatea teritoriala a Uniunii Sovietice… N-am putut decit sa exclam: Dar Tarile Baltice si Moldova nu apartin Uniunii Sovietice!..“ (Margaret Thatcher, Le Figaro, 29 august 1990)Frontiera euro-atlantica a ajuns la Prut si exista riscul sa ramina acolo, cel putin pentru inca o generatie. „Revolutiile colorate“ din regiune au insemnat ultimul proiect occidental coerent de mutare a frontierei inspre Est, dar consecintele nu au fost cele asteptate. Romania ramine tara de frontiera, ceea ce poate insemna si criza, dar si oportunitati. Eterna si fascinanta provocare a Romaniei postcomuniste ramine in continuare Republica Moldova.„Geografii simbolice“ sau de unde a pornit totulDrumul integrarii europene a fiecarui stat rasaritean este deja consacrat. Inainte de integrarea propriu-zisa in UE, toti rasaritenii au trecut prin „filtrul“ NATO. Dar, anterior, primul pas al demersului euroatlantic a fost plasarea constienta si asumata a fiecarei tari intr-o geografie simbolica europeana. „Sintem europeni!“, „Inapoi in Europa!“ – scandau aceste popoare in 1989. Asumarea unei „geografii simbolice“ a aratat ca ele stiau si de ce. Raspunsul fiecaruia a fost dupa posibilitati istorice si oportunitati geografice. Nemtii din Est si-au asumat „geografia simbolica“ a Germaniei occidentale, reunificarea din 3 octombrie 2009 fiind prima extindere a spatiului euro-atlantic; sau invers. Polonia, Ungaria si Cehoslovacia au fost si ele norocoase – mitul „Europei Centrale“ („A treia Europa“) a fost utilizat copios si eficace. Dupa care, cuminte, a iesit din scena. Romania si Bulgaria au avut probleme cu aceasta „geografie simbolica“, pe care au cautat-o in multe locuri – romanii chiar prin Europa Centrala! –, dar, pina la urma, s-au multumit cu europenitatea sud-estica si cu o identitate de tip negativ – „noi nu sintem balcanici“ –, atributul balcanitatii fiind plasat undeva in zona ambigua si singeroasa a fostei Iugoslavii. Balticii au fost cei mai radicali.„Geografia simbolica“ la care au apelat a fost intervalul interbelic, pe care l-au accesat urgent si fara rest. Preambulul Constitutiei estone, de pilda, vorbeste, senin, despre „dreptul imprescriptibil la autodeterminare al natiunii proclamate in… 24 februarie 1918“! Cit despre fundamentele legitimitatii noii Constitutii, ele sint plasate tot acolo: „poporul estonian a adoptat, pe baza primului articol din Constitutia intrata in vigoare in 1938, si prin Referendumul din 29 iunie 1992, urmatoarea Constitutie“. Letonia nici macar nu s-a sinchisit sa scrie un text nou. In mai 1990, Consiliul Suprem al tarii a trecut o rezolutie, declarind ca independenta Letoniei, recunoscuta international in 1920, era de jure inca in vigoare si a proclamat suprematia legii letone asupra legii sovietice. Constitutia Republicii Letone a devenit, asadar, cea din 15 februarie 1922, la care au fost adaugate o serie de amendamente in 2002. Resorturile legitimitatii Lituaniei sint aceleasi. Adoptata prin referendum, la 25 octombrie 1992 si amendata la 30 martie 2003, Constitutia pune in prim-plan „natiunea lituaniana“ si invoca statul lituanian constituit „cu secole in urma“, „lupta seculara pentru independenta si libertate“, „apararea spiritului national, a limbii natale, a alfabetului si a traditiilor“.Urmatoarele pe lista estica euro-atlantica s-au considerat a fi Ucraina si Republica Moldova.„Ucraina nu e Rusia“. Dar ce e?Aici lucrurile au fost mai complicate. „Geografia simbolica“ a Ucrainei este ambigua si include, in proportii aproape echivalente, Estul si Vestul. Geopolitic vorbind, Ucraina este cetateanul turmentat din geniala piesa a lui Caragiale. Urmarindu-i traseul sinuos din 1990 incoace, ne-o putem lesne imagina formulind memorabila intrebare: „Eu cu cine votez?“. Ambiguitatea, incoerenta si confuzia sint cele care i-au marcat, sistematic, parcursul. „Ajutat“ masiv din Est, Kievul nu a reusit sa-si gestioneze convingator crizele interne. Insa asa cum personajul Scrisorii pierdute este cel care provoaca intriga piesei, dar si aplanarea conflictului, la fel si Ucraina ar putea sa aiba scrisoarea misterioasa cu cheia solutionarii problemelor regiunii. Cel putin pe asta s-a bazat tratamentul aplicat Kievului din anii ’90 pina astazi. Strategia pe zona a devenit, tacit, „Ukraine first approach“ –, iar logica din spatele discursului era ca, odata captata Ucraina in spatiul euro-atlantic, nu doar Rusia era blocata ca putere imperiala spre Vest, dar si batalia pentru Republica Moldova sau Belarus devenea, automat, cistigata.Numai ca evaluarile din cancelarii s-au lovit dur de complexitatile din teren. Ucraina nu e Rusia – asa suna titlul cartii fostului presedinte Kucima. Dar atunci, ce e? Si la ce Ucraina ne referim, pina la urma? Nu stim.La brat cu Ucraina sau politica externa de la televizorInfluentele asupra Chisinaului sint esentiale. Si asta pentru ca Republica Moldova, cel putin in ultimii noua ani, si-a gindit si ea parcursul european, in realitate, in termenii „Ukraine first approach“. In traducere, asta a insemnat, fie si tacit, plasarea sperantelor Chisinaului in pachetul Ucraina – Republica Moldova. Mai pe sleau spus, un soi de politica externa la televizor: ne uitam cum merg lucrurile la Kiev si tinem pumnii „portocaliilor“ sau „baietilor buni“ de acolo, asteptindu-i sa cistige si sa ne absoarba si pe noi la sinul cald al Europei. Dar daca nu va intra? Daca Ucraina, niciodata previzibila, se indeparteaza de proiectul politic declarat? Ce ii va mai ramine atunci Chisinaului?Astazi a devenit limpede ce ii mai ramine de facut: sa schimbe, metaforic, regiunea. Eforturile de integrare europeana axate masiv spre pachetul „Ucraina-Republica Moldova“ mai sint viabile doar pe hirtie. Dupa 29 iulie 2009, Chisinaul trebuie sa inchida televizorul, incercind sa repare eroarea de a rata optiunea „pachetului Balcanii de Vest“, doar pentru motivul ca a propus-o Bucurestiul (primul partener economic european al Republicii Moldova). Drumul spre Europa nu trece prin Est, ci prin Vest. Chiar daca, o buna bucata de vreme, Chisinaul s-a facut ca nu vede ce este acolo…Statutul geocultural al BasarabieiSi aici revenim la problema „geografiei simbolice“ a Republicii Moldova, cea care va marca viitorul parcurs al acestui stat ajuns la virsta majoratului. Una dintre ideile de forta ale Chisinaului, la inceputul anilor ’90, a fost ca stinga Prutului nu este un spatiu slav, nici istoric, nici etno-spiritual, nici lingvistic, in ciuda unei apartenente fortate la entitati politice de aceasta coloratura. In ciuda existentei unor minoritati slave sau slavizate, elementul predominant este cel latin, ilustrat in primul rind prin limba. Moldova nu este Ucraina sau Belarus, cu care, in termeni culturali, are in comun mai degraba trecutul, respectiv, apartenenta la URSS. „Europenismul“ tinarului stat are la baza in primul rind aceasta zestre identitara.Dar tipul acesta de discurs a intrat in recul in timpul „regimului Voronin“. La aproape 18 de ani de la declararea Independentei, unii lideri politici se codeau sa rosteasca numele limbii pe care o vorbesc, perpetuind formularea ridicola de „limba de stat“. Obsesia multiculturalismului, marota preferata a PCRM, respectiv obsesia cu minoritarii rusi sau rusofonii din republica, in ciuda diferentelor insemnate de pondere, sugera iarasi acelasi trend. In realitate, solutia pentru minoritari este indirecta: realizarea in Moldova a „efectului baltic“, respectiv implicarea minoritatilor rusofone in proiectul majoritar de integrare euroatlantica, devenit credibil si ispititor pentru ei. Dar pentru ca un asemenea proiect sa fie eficient, este nevoie, precum la baltici, de existenta unei majoritati cu identitate limpede. Si tocmai aceasta majoritate este pulverizata in Republica Moldova de vinovata lipsa de asumare a unei identitati etno-lingvistice. Problema nu este nici (numai) personala, nici (numai) de partid. A incerca sa fentezi astazi raspunsul la unele intrebari cruciale pentru prezentul si viitorul Republicii Moldova este, dincolo de escrocherie culturala, un risc (geo)politic major – unul care se poate deconta negativ pentru viitorul unui spatiu european prin destin, dar care risca sa fie „slavizat“ prin decizie politica.Din aceasta perspectiva, contradictiile Moldovei au fost endemice, si obsesia ei de a fi un „caz exceptional“ – ineficienta. In realitate, singurele mecanisme prin care se poate plasa intr-o geografie simbolica europeana tin de limba, religie, traditii istorice, mentalitati. Adica tot ceea ce o leaga de vecina ei euroatlantica. Din acest punct de vedere, parteneriatul asumat cu Romania nu mai tine de optiuni personale, ci de optiuni strategice. A clama o limba deja europeana, existenta unei Biserici care se subordoneaza unei Patriarhii europene (Mitropolia Basarabiei) etc. inseamna a iesi din geografia simbolica neeuropeana, sovietica sau rusa, care te duce, mai degraba, in zona „strainatatii apropiate“ sau intr-o ambigua zona gri, decit in „vecinatatea europeana“ eficace.Pregateste cineva sedinta comuna de guvern Romania – Republica Moldova?Alegerile din 29 iulie au fost preambulul unui nou proiect (geo)politic pentru Republica Moldova, care s-a miscat prea mult intre mimarea interesului fata de UE si umilintele incasate – masochist sau nu – din partea Moscovei. Schimbarea politica trebuie sa genereze o noua viziune, un nou proiect, obligatoriu in contextul crizei mondiale. O viziune care trebuie sa scoata Republica Moldova din seria necistigatoare a „Parteneriatului Estic“, dar sa o extraga cu el cu tot, adica nu negindu-l, ci completindu-l, printr-un parteneriat special cu un stat al UE, pe care, datorita genealogiei sale, numai Republica Moldova are sansa sa-l realizeze. Solutia ce ar individualiza Chisinaul in drumul spre UE ar putea suna asa: „Parteneriat Estic“ plus „parteneriat special cu Romania“. Doar asa poate spera vecinul estic al Europei ca va reusi sa compenseze „oboseala extinderii“ care s-a instalat insidios si agresiv in institutiile europene. Caci iluzia intr-un parcurs „normal“ va mai sacrifica o generatie dincolo de Prut.Contextul postelectoral devine, din aceasta perspectiva, un veritabil test pentru ambele capitale. Gesturile ulterioare vor masura nemilos distanta dintre vorbe si fapte, la nivelul elitelor politice de pe ambele maluri ale Prutului.Autor: Dan Dungaciu