Povestea Nobelului ascuns de Ceausescu

Povestea Nobelului ascuns de CeausescuProfesorul Ioan Moraru este singurul roman laureat cu Premiul Nobel pentru Pace care a trait pana la sfarsitul vietii in Romania. Si, probabil, si singurul laureat in jurul caruia nimeni nu a facut tam-tam. In 1985, alaturi de alti oameni de stiinta din toata lumea, Moraru a primit distinctia pentru activitatea organizatiei Medicii Lumii pentru Prevenirea Razboiului Nuclear (International Physicians for the Prevention of Nuclear War), al carei membru a fost. Visul lui Nicolae Ceausescu de a obtine el insusi distinctia a ingropat insa succesul medicului, caruia nici macar nu i s-a permis sa iasa din tara pentru a-si tine discursul la decernare. Organizatia fondata de Ioan Moraru, alaturi de ceilalti savanti straini, in urma Conferintelor de la Boston, din 1981, si Cambridge, din 1982, a fost premiata pentru analiza amanuntita, stiintifica a consecintelor unui razboi nuclear. Un demers pentru pace in miezul Razboiului Rece. Tot pe asta miza si Ceausescu, in toate mitingurile pentru pace, „la indemnul conducatorului iubit”. Ani de zile, profesorului Moraru i s-a refuzat deschiderea unei filiale a organizatiei pe care o fondase si care viza sa participe la conferinte internationale. Recunoasterea performantelor sale au venit dupa caderea regimului, cand a fost primit, post-mortem, in Academia Romana. Nobel omagiat la Darlos Pe 20 decembrie 1989, cu doua zile inainte de izbucnirea Revolutiei, Ioan Moraru se stingea din viata la Bucuresti. Nu a apucat sa vada caderea regimului care i-a „in gropat” realizarea din 1985. Multi s-au asteptat totusi ca, odata cu prabusirea regimului, numele lui Ioan Moraru sa intre in legenda, iar bruma de frustrare ce razbate de fiecare data din dezbateri in care se pomeneste de „americani de origine romana” sau de „germani nascuti in Romania” premiati sa mai dispara. Ioan Moraru pare a fi insa, pentru multi, un erou necunoscut. Respectul care i se cuvenea i-a fost oferit mai degraba in mica localitate rurala din Sibiu, Darlos, unde omul de stiinta s-a nascut, in 1927, si unde se si afla mormantul sau. Aici, Scoala de Arte si Meserii din comuna ii poarta numele si bustul sau sta marturie a realizarilor sale, inca din 1993. Profesorii scolii au incercat, atat cat au putut, sa recreeze aici ceva din imaginea si activitatea lui Ioan Moraru. „N-avem multe documente, dar din cate avem am putut face o imagine a omului de stiinta”, spune Gabriel Trif, profesor de istorie si directorul institutiei de invatamant. Ioan Moraru revenea des in sat, spune profesorul, ca „orice om nascut la tara”. Aici mai traieste unul dintre fratii sai. Monografia satului, scrisa de preotul Achim Sarasan, din Medias, il include pe Ioan Moraru si-i creioneaza un portret. Din documente obtinute de la sora acestuia, Sofia, si dupa discutii purtate cu alti membri ai familiei ramasi in viata, parintele a descoperit ca savantului i s-a refuzat san sa de a se bucura de Premiul Nobel. Monografia include, drept dovada, si o fotografie din 1985, cu profesorul alaturi de medalia Nobel, dupa ce Ioan Moraru a reusit sa se alature celor doi presedinti ai Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Bernard Lown, din SUA, si Eugen Chazov, din URSS, care au fost prezenti la ceremonia de decernare. Discursurile celor doi straini au fost consemnate in arhiva Premiilor Nobel. Al lui Ioan Moraru lipseste. Conducerea comunista i-a pus piedici pentru viza de iesire si nu a mentionat in presa perfor manta sa. A fost insa felicitat de personalitatidinlumeastiintifica prin telegrame care au fost pastrate de sora acestuia, Sofia. „Ce i s-a intamplat are legatura cu ce era in Romania lui Ceausescu de atunci”, spune profesorul Gabriel Trif. Iar dupa '90, a lovit ignoranta peste ceea ce Ceausescu deja savarsise, spune cadrul didactic. „Eu sunt profesor de istorie si nu am vazut numele lui Ioan Moraru in niciun manual alternativ, cum l-am vazut, de exemplu pe al Andreei Esca”. Ioan Morarua primit Premiul Nobel pentru Pace in 1985, dar, intrucat Nicolae Ceausescu credea ca aceasta distinctiei se cuvine, performanta medicului roman a fost tinuta sub tacere DUPA REVOLUTIE Recunoastere post-mortem In 1988, academicianul Ioan Moraru s-a imbolnavit. A murit un an mai tarziu, pe 20 decembrie, si a fost ingropat pe 22, de Ziua Revolutiei, in prezenta familiei si a catorva apropiati, in satul natal. In lucrarea parintelui Sarasan este cuprins un memoriu datat 30 ianuarie 1990 si adresat Academiei Romane de catre Institutul „Victor Babes”, al carui director a fost Ioan Moraru: „Sub vechiul regim, meritele fostului nostru director nu au fost apreciate de autoritati decat ocazional. O eventuala numire a Prof. Dr. Doc. Ioan Moraru drept membru post-mortem al Academiei ar face sa se repare o nedreptate. Daca imprejurarile politice vitrege nu i-au permis sa se bucure in viata de o asemenea recunoastere, nadajduim ca acum, in conditiile Romaniei libere si cu adevarat democratice, titlul ce i se cuvine il va aureola post-mortem”. Familia laureatului cu Nobel i-a povestit parintelui Sarasan ca, inainte de a muri, Moraru stia ce se intampla la Timisoara si a spus: „Nu voi trai eliberarea, dar traiesc inceputul ei”. http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871067/Povestea-Nobelului-ascuns-de-Ceausescu/