Kazahstan — lectia de romanism

Moldovenii si romanii din Kazahstan nu sunt despartiti de un Prut, nici de un zid Schengen. Ajunsi in aceste tinuturi cu forta, dusi cu vagoanele in perioada deportarilor staliniste sau la destelinirea stepelor kazahe la mijlocul secolului trecut, fostii basarabeni s-au unit intr-o organizatie care se numeste «Asociatia romanilor si moldovenilor din Kazahstan».Fiind in numar de peste 20000 de rataciti printre cei 16 milioane de cetateni kazahi, basarabenii din acest tinut au platit din plin tributul deznationalizarii. Nu ca ar fi fost deromanizati de cei circa 67 la suta de cetateni de etnie kazaha. Limba kazaha e poate mai uitata in aceasta tara decat romana. Limba care este de facto la putere pe cei circa 3 milioane de kilometri patrati (Kazahstanul e a noua tara din lume dupa dimensiunile teritoriale) se numeste rusa, fiind limba materna doar pentru 20 la suta din cetateni.La noi 4 aprilie, la ei 4 decembrieFiind la Almaty, incercam sa urmaresc stirile in fiecare zi. Era foarte greu. Desigur, nu pentru ca nu as intelege kazaha, nici pentru ca majoritatea buletinelor de stiri sunt transmise in limba rusa, ci pentru ca in fiecare reportaj rasuna de la 5 la 9 ori cuvantul «PARTIDUL». Desi in Kazahstan sunt inregistrate cateva partide politice, Partidul OTAN, condus de Nazarbayev, ia de 20 de ani majoritatea absoluta la alegeri. La 4 decembrie 2005, Nursultan Nazarbaev a fost reales la postul de presedinte de stat cu peste 90% din voturi. «Credeti ca e posibil asa ceva? Credeti ca e real?» ma intreba Assan, unul dintre interlocutorii mei kazahi, care nu a vrut pentru nimic in lume sa isi spuna si numele de familie. In istoria lor recenta, kazahii au cunoscut, de asemenea, cazuri de represiuni, cand politia a inabusit in sange protestele.Cautand romanii la Astana, am regasit mai degraba stilul unui stat politienesc pe care l-am cunoscut si la Chisinau. La Almaty este o Casa a Nationalitatilor, unde si romanii au un birou si un numar de telefon. Pentru ca telefonul nu a raspuns mai multe zile in sir, am fost nevoita sa pornesc in cautarea acestui edificiu. L-am gasit in partea de sus a orasului, mai aproape de crestele muntilor care inlantuiesc Alamty. Casa Nationalitatilor seamana cu cea de la Chisinau, dar mai mult cu Parlamentul si Presedintia de la noi. La momentul aflarii mele acolo, era in schele, cu tot interiorul evacuat si cu un gard inalt care ingradea activitatile de reparatie de ochii trecatorilor. Efortul meu de a fotografia cladirea era sa se soldeze cu un arest. «Nu se poate sa intrati, nici sa fotografiati, nici sa intrebati. A-a, sunteti jurnalista? Pai, cu atat mai mult nu aveti dreptul sa fotografiati fara acordul partidului.» Seara am vazut un reportaj la «Habar TV» (echivalentul Teleradio de la noi) despre o dezbatere organizata de jurnalistii kazahi. Am ascultat atenta, poate e ceva despre transparenta sau despre accesul la informatie. Era, de fapt, o dezbatere in limba rusa despre posibilitatea jurnalistilor kazahi de a crea emisiuni in limba materna. Evenimentul s-a desfasurat sub auspiciile OTAN (a nu se confunda cu varianta engleza a NATO).Plecati de la Chisinau la Guvernul kazah«Presa nu isi manifesta independenta in nici un fel. E si pentru ca toate institutiile media primesc subventii de la stat, cine ar vrea sa le piarda, in conditiile lipsei unei piete mediatice libere?» s-a intrebat retoric Igor Gutan, consultant pentru Guvernul cazah.Igor a lucrat o vreme si pentru Guvernul de la Chisinau. «Cunosc circa 70 de tineri care au plecat in ultimii ani din cadrul Guvernului de la Chisinau. Nu e doar problema acestor tineri, caci foarte multi dintre ei acorda acum servicii de consultanta pentru Guvernele Kirghiziei, Turciei, Albaniei. E problema Republicii Moldova, care a facut tot ce a putut ca tinerii cu abilitati si cunostinte sa ocoleasca autoritatile centrale. Cand pleaca oamenii care stiu ce au de facut, Guvernul intra in criza de idei», a conchis Igor Gutan.Moldova pe locul rusiniiActualmente el coordoneaza 3 directii de reforme in cadrul executivului de la Astana, care tin de licentiere, organe de control si mediu de afaceri. El apreciaza mediul de afaceri din Kazahstan si din alte state asiatice ca unul mai avansat decat cel din Moldova. «Am vazut titluri de stiri privind avansarea Moldovei in clasamentul Bancii Mondiale «Doing Business». In baza acestui top, Moldova detine locul 94. E un loc al rusinii. Chiar daca a avansat cu cateva pozitii, ascensiunea Moldovei nu poate fi comparata cu cea a Kirgizstanului, care a sarit in doar doi ani cu 80 de pozitii in sus». Nu poti sa te mandresti cu un pas de melc, atunci cand altii fac un pas de dinozaur, avea sa conchida Igor. In cariera sa el si alti tineri din Moldova incearca sa faca pasi mari. Muncind in cooperare cu diverse structuri externe la Astana, incearca sa compare succesele Asiei cu cele ale R.Moldova si asteapta cu nerabdare ca noul Guvern de la Chisinau sa faca primii pasi.Succesele Guvernului kazah sunt vizibile si comparabile. In ultimii ani au fost investite in promovarea micului business circa 20 miliarde de dolari, un contabil primeste, in medie, un salariu de circa 2000 de dolari pe luna. In timp ce salariile bugetarilor sunt totusi mai mici, si platile sociale sunt destul de mici. Pe strazile oraselor kazahe nu sunt vazuti cersetori, si tinerii nu emigreaza, iar copiii nu sunt lasati singuri.Printre ei, cele cateva zeci de mii de romani, care isi simt uneori mai protejata ziua de maine decat aici, aproape de casa. «Desi sunt foarte dispersati geografic, romanii din Kazahstan incearca sa tina legaturi. M-au invitat si pe mine la festivitati organizate de ei», mi-a declarat Steliana Nedera, care detine acum functia de adjunct al sefului misiunii PNUD de la Astana.Basarabenii din acest stat se bucura enorm de orice legatura cu romanii de acasa. Din pacate, doar autoritatile romane le acorda un sprijin vizibil. Tinerii romani din Kazahstan sunt admisi pe gratis la universitati din Romania, se fac schimburi culturale si educative cu ajutorul guvernului roman. R. Moldova se pare insa ca a urmat o politica consecventa de ignorare a «elementelor» provenite din deportari. Trenurile cu deportati si cele cu tineri trimisi la destelinirea stepelor kazahe au fost principalele evenimente care au facut ca moldovenii sa ajunga pe locul 15 printre etniile care populeaza acest imens teritoriu. Acum ei sunt mult mai putini, poate mult mai putini decat romanii care isi au mormintele in aceasta zona. Asociatia moldo-romana din Kazahstan cauta si astazi date cu privire la circa 1000 de prizonieri care au fost omorati in lagarele de concentrare kazahe.Tricoloruri in asteptarea lui VoroninGuvernul Romaniei a ridicat un monument romanilor pierduti in Kazahstan, ceremonie la care a fost prezent si presedintele (la acea vreme) Ion Iliescu. Presedintele Voronin a fost si el de cateva ori in Kazahstan. Dar se pare ca nu s-a interesat de soarta conationalilor sai, fie pentru ca acestia se numesc romani, fie pentru ca se numesc deportati. Cert este ca ultima vizita la Astana a acestuia urma sa aiba loc in februarie 2009. Autoritatile kazahe au un obicei interesant de a intampina presedintii altor state. Cu cateva zile inainte de venirea acestora, pe autostrada care leaga Aeroportul de capitala sunt instalate drapelele acelei tari intr-un sir continuu. Drapelele tricolore ale Moldovei au falfait pret de cateva zile in asteptarea lui Voronin, dar acesta nu a mai venit. Fie ca aranjase deja cu Nazarbaev prin corespondenta inchiderea afacerii Ascom din Kazahstan, fie ca la Chisinau aparusera de urgenta alte scenarii care trebuiau duse la capat.Astfel, multi dintre moldovenii din Kazahstan, aflati departe de realitatile de la Chisinau, atunci cand sunt intrebati cine e presedintele acestui stat, spun: «Brejnev». E pentru ca Brejnev si-a inceput cariera politica la Chisinau si a ascensionat foarte rapid in Kazahstan, si pentru ca el este autorul unuia dintre cele mai stupide procedee de exod moldovenesc, intitulat «Telina». Miile de tineri din Moldova care au fost dusi la destelinirea nesfarsitelor stepe kazahe s-au pomenit ei insisi dezradacinati pentru totdeauna de familie si de neam. E o tragedie personala, cantata de ei in cantece la petrecerile de Ziua Independentei. Dar cantecele lor nu se mai aud la Chisinau, caci ne despart vreo 7 state si doua mari.