Comunistii platesc muzica, Opozitia trebuie sa schimbe partitura!

de Dan DUNGACIU"O minciuna repetata de o mie de ori ramane o minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar"(Paul Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei Publice in timpul regimului nazist)Campania electorala din RM ofera, deocamdata, mai multe incertitudini decat certitudini. Certe sunt doar agenda electorala si faptul ca ea a fost fixata de catre comunisti. Incerte sunt raspunsurile pe care actorii electorali principali le dau in fata acestei provocari. Comunistii au platit muzica, iar Opozitia nu mai poate schimba atmosfera campaniei. Sansa ei este sa cante mai tare si pe alta partitura.Moscova muta... si PCRM castiga!Succesul PCRM de a fixa agenda electorala este incontestabil, iar ajutorul „fratesc de la Moscova” a fost decisiv. Totul se misca in jurul lui 7 aprilie si al viziunii comuniste despre evenimentele de atunci. Mesajul e „sa ne aparam patria” si culmineaza cu ideea dupa care, odata ajunsa la putere, Opozitia ar pulveriza statalitatea si independenta RM (chestiune de-a dreptul comica: o „statalitate” somptuoasa de 650 de ani poate fi pulverizata, iata, de o simpla schimbare de regim!). Se vorbeste pana la satietate despre „romanizatie” si „implicarea Bucurestiului” in treburile RM - exact despre ceea ce informau diplomatii rusi Europa dupa evenimentele tragice de la 7 aprilie! Declaratiile publice, filmele difuzate si intreg spiritul de campanie al PCRM sugereaza cu claritate asa ceva. Este o strategie precisa, urmata cinic si fara scrupule, in pofida evidentelor. Nu exista dialog politic, ci doar o sufocare a adversarului prin intensitatea mesajului si a repetarii lui obsesive. Viziunea e maniheica: „noi, cei buni” versus „ei, cei rai”. „Cei rai” sunt in interiorul statului (Opozitia), dar mai ales in afara lui (Romania si finanta occidentala - niciodata Estul!).Radicalizarea societatii este evidenta in aceste conditii si cei care vorbesc despre ea au dreptate. Doar ca, in realitate, vinovati pentru amplificarea acestui spirit sunt tocmai cei care au impus in societate stilul razboinic si maniheic al actualei campanii electorale. Nimic nu a fost intamplator. Comunistii aveau o singura sansa de a deturna discutia de la doua lucruri despre care nu vroiau cu nici un chip sa se vorbeasca - atrocitatile din 7 aprilie si „performantele” socio-economice dupa opt ani de guvernare. Sansa s-a numit „deturnarea discursului si radicalizarea societatii” si ei au apelat la ea fara sa clipeasca.Prima capcana: evitarea provocariiOpozitia nu s-a dezmeticit imediat, iar riscul caderii in capcana a fost major. Pe de o parte, exista optiunea unui raspuns de tip „rezonabil”, care sa evite temele fixate obsesiv de comunisti pe agenda publica: statalitate, pericol, identitate. Un asemenea discurs ar fi fost unul de formula „europeana”, bazat pe strategii de crestere economica, pe investitii, pe analiza esecurilor guvernarii comuniste si a promisiunilor neonorate. Ispita a existat la un moment dat si nu a fost de fiecare data eliminata, mai ales ca functionarii europeni de la Chisinau chiar asta pareau sa astepte de la Opozitie. In realitate, accentul masiv pe un asemenea discurs ar fi fost si este o grava eroare strategica. Nu poti perora despre „sexul ingerilor” cand ceilalti scot amenintator armele din teaca. Unei asemenea campanii de „sloganuri politice”, cu inalt grad de emotionalitate, nu i se raspunde cu doctrine ultrasofisticate si, in realitate, imposibil de inteles pentru electorat.A doua capcana: acceptarea provocariiA doua eroare posibila a Opozitiei ar fi fost - si pericolul ramane! - cea a intrarii in jocul adversarului. Caci unei asemenea campanii nu se raspunde, electoral vorbind, nici prin dezvinovatiri. A face numai asta inseamna a intra in jocul celui care a fixat regulile si a ramane, de fiecare data, in rol secund. Situatia a fost bine ilustrata, de pilda, de ponderea in spatiul public si influenta celor doua filme dedicate evenimentelor din 7 aprilie, respectiv, „Atac asupra Moldovei” si „In apararea R. Moldova”. Primul este girat guvernamental, cel de-al doilea - de un partid de opozitie. Este evident ca impactul public al primului film este incontestabil mai mare si nu doar din pricina institutiilor media pe care comunistii le au in subordine. Explicatia principala este ca: a fost primul! Cel de-al doilea este doar o reactie, un raspuns, o scuza. Aici nu conteaza veridicitatea mesajului, cat haloul emotional. Daca primul film ar fi fost cel girat de Opozitie, atunci impactul lui ar fi compensat cu mult deficitul de instrumente media pe care cele trei partide le au. Episodul ramane o lectie pentru Opozitie.Radicalizarea societatiiConcluzia electorala este una singura. Unui discurs radicalizat si emotional nu-i raspunzi nici cu programe politice sofisticate, nici cu riposte si reactii imediate. Raspunzi indirect, prin mesaje pozitive, dar in acelasi ton. Stilul si intensitatea trebuie sa fie aceleasi, doar esenta mesajului diferita. Ce rezulta de aici? Faptul ca alegerea tintelor electorale este cruciala. O campanie bazata pe modificarea perceptiilor sau a convingerilor prin argumente rationale este absurda in acest caz. Fiecare parte implicata in campania politica - daca intelege ceva din ea - va tinti, cu precadere, aducerea la urne a electoratului dur, pe de-o parte, si a celui „latent”, pe de alta. „Electoratul latent” este o categorie speciala a „electoratului nehotarat”. Este cel ce are opinii politice, dar caruia, pentru a se deplasa la vot si a vota cu tine, ii lipseste un impuls emotional. Pe care trebuie sa il transmiti! In niciun caz rational, caci optiunea exista deja si e perceputa, doar ca nu e suficient de coerenta si motivanta pentru a genera votul explicit. Acest „public latent” este decisiv si a incerca sa faci campanie in alta parte este risipa de efort si resurse. De aceea comunistii se si orienteaza masiv spre „patriotii moldoveni” din administratia publica, accentuand discursul „identitatii moldovenesti”, dar si spre minoritarii rusofoni, inlocuind discursul moldovenist (etno-identitar) cu cel „polietnic”. Iar Opozitiei i-ar fi mult mai usor sa aduca in siajul sau electoral votantii altor partide necomuniste sau anticomuniste - „electorat latent” - decat sa incerce sa aduca la urne un public indecis, indiferent sau ostil ei.Disparitia centrului politicO alta consecinta a acestei atmosfere sociale este restrangerea centrului politic. Lucrurile functioneaza invers proportional: cu cat sporeste radicalizarea societatii, cu atat scade ponderea acestui spatiu - daca „centru” numim partidele „rezonabile”, care vor pace sociala, practica o campanie electorala bazata mai degraba pe ratiune, decat pe emotie, fara atacuri emotionale sau radicalisme de limbaj. Un asemenea „centru” politic este victima sigura a unei atmosfere electorale precum cea din stanga Prutului. Exista un asemenea „centru” in RM? Si da, si nu. Unii il incearca, dar rezultatul electoral nu va fi in niciun caz „un proiect de succes”. Altii il mimeaza. Caci PD-ul lui Marian Lupu-Dumitru Diacov nu este „centrist”, in acceptiunea data mai sus. In realitate, sloganul „sa oprim razboiul politic” nu are nimic de-a face cu asta. Componenta centrala a mesajului este tot emotionala, respectiv vizeaza un „electorat latent”, care se afla insa mai aproape de cel comunist, decat de cel anticomunist. Este un electorat exasperat de tensiunile sociale reale si potentiale, care insa nu a avut obiectii majore la „regimul Voronin”, ci, eventual, la persoana din fruntea lui.