1218

Miza Basarabia

Etichete Basarabia, crestini, noua revolutie, Republica Romaneasca Moldova, revolutia twitter, revolutie, Romania (2), twitter Moldova, viitor fara comunistiDe la ultimele evenimente din Chisinau, opinia publica din Romania inca discuta viu despre soarta comunismului in Basarabia si despre miscarile populare inabusite, deocamdata, de regimul lui Voronin. Desi subiectul a fost tratat mult mai putin decat s-ar fi cuvenit intr-o asemenea problema nationala, economica si strategica, interesul ziaristilor de la noi si de aiurea este astazi din nou suscitat de victoria opozitiei, care a reusit sa boicoteze alegerea presedintelui comunist de catre Parlament, declansand astfel alegerile anticipate. Legiunea rosie de la Chisinau pare sa fi primit o grea lovitura si se vorbeste din ce in ce mai insistent despre zorii unei oranduiri democratice in peticul de pamant romanesc numit arbitrar Republica Moldova. Dar dincolo de lucrurile aparent evidente, “miza Basarabia”, asa cum o voi numi in randurile ce urmeaza, este mult mai mare si mai complicata.In primul rand trebuie vazut cine si ce interes are ca in statul vecin comunismul sa cada. Desigur, in primul rand insisi locuitorii Basarabiei si, alaturi de ei, toti cei care iubesc libertatea si asteapta cu nerabdare moartea hidrei rosii care traieste inca, in forma ei aproape bruta, in acest colt de lume. Basarabenii si toti patriotii romani isi doresc disparitia unui sistem instaurat cu tancurile sovietice, care a adus, in peste cinci decenii, moarte, mizerie, umilinta, saracie, lacrimi. Pe de alta parte insa, este interesul Europei occidentale si al Statelor Unite ca Republica Moldova sa iasa de sub influenta Rusiei, statornicita la Chisinau prin guvernarea comunista, pentru a fi inglobata in UE, slujind intereselor asa-zisei lumi libere. Interesul este destul de ridicat prin pozitia strategic ocupata de Basarabia, dar cu toate acestea puternicii lumii nu au reactionat decat de fatada la tulburarile din preajma alegerilor, ba chiar au condamnat pozitia ceva mai ferma de sustinere a basarabenilor exprimata de presedintele Romaniei, Traian Basescu. Lucrul este cu atat mai greu de inteles, cu cat in alte cazuri, de la caderea Cortinei de Fier pana la incercarea doar partial esuata de schimbare de regim politic in Ucraina, sustinerea euro-americana a fost puternica. Nici la Washington, nici la Buxelles, nu exista nici un motiv de bucurie daca Voronin si ai lui raman in functii, dar, cu toate acestea, la nivel oficial ni se ofera aceleasi declarati rasuflate despre respectarea legalitatii si lipsa incorectitudinilor majore in procesul electoral. Exista doua posibile explicatii. Prima ar porni de la premisa ca Basescu nu se apuca sa faca nici o declaratie de capul lui, iar puterile lumii sustin procesul de rasturnare a comunismului, folosindu-se de presedintele Romaniei ca varf de lance si aruncand prin declaratiile prudente praf in ochii Rusiei. O alta, care mi se pare in momentul de fata mai plauzibila, este ca, desi vor ca Voronin sa cada – nu pentru ca sunt anticomunisti sau cred in libertate, ci pentru a inlatura un sustinator al Rusiei – se tem de efectele colaterale pe care le-ar putea avea schimbarea. Concret, opozitia de la Chisinau si-a manifestat slabiciunea in nenumarate randuri, iar consecventa ei de acum ar putea fi rezultatul unui sprijin sau unor presiuni externe. Pe de alta parte insa, in Basarabia atitudinea anticomunista a unei parti insemnate a tinerilor, a intelectualitatii si a oamenilor de rand coincide aproape in proportie de suta la suta cu un puternic sentiment romanesc. O Basarabie libera de comunism ar fi terenul propice pentru incercarea de a pune in practica nazuinta de unire ce exista de ambele parti ale Prutului. Si atunci acea “unire doar in cadrul Uniunii Europene” despre care vorbesc uneori politicienii de la Bucuresti ar putea fi contracarata de dorinta unei solutii mai directe si, in cele din urma, mai firesti, a realipirii Basarabiei la Romania. Or aceasta variant nu pare a fi privita cu ochi buni de Occident si voi incerca sa explic un pic mai jos de ce.JosPrima parte a procesului ce trebuie sa aiba loc se vede clar si, in privinta ei, este posibil ca peste putin timp toata lumea sa cada de acord. Voronin si clica lui trebuie inlaturati. Acest lucru are sanse mari sa se realizeze, atat prin vointa politica a celor care, dupa cum am spus, par a fi sprijiniti in ascuns de Occident, cat si prin sustinerea populara pe care o dobandeste miscarea anticomunista, sustinere sporita de abuzurile ce ies din ce in ce mai des la iveala dinspre Basarabia. Socotesc ca, pentru a se face dreptate, presedintele comunist de la Chisinau ar trebui judecat in Romania pentru inalta tradare. Desigur, este o viziune idealista, posibil de infaptuit doar in Romania reintregita. Cert este ca, intr-un fel sau altul, regimul lui Voronin se apropie de sfarsit. Dar marea miza incepe abia dupa acest moment.Cand, in 1989, a cazut Ceausescu, cineva a alergat intr-un suflet la un calugar din Moldova, incercat intru Hristos, parintele Paisie de la Sihla, pentru a-i da vestea. Spre uimirea interlocutorului, Batranul nu s-a bucurat ci a spus: “iadul de acum incepe. S-a taiat capul sarpelui, iar veninul se va raspandi in tot corpul”. La 20 de ani de la evenimente, profetia se dovedeste cat se poate de adevarata. Libertatea de expresie si de circulatie dobandite nu par a fi folosit prea mult unui popor care se vede astazi sfasiat intre interesele unor cercuri de oligarhi din interior si influenta externa, care impreuna au adus tara intr-o mizerie morala, cu valori inversate, atunci cand nu lipsesc cu desavarsire si un statut de robie europeana care, sub masca unui oarecare progres material, o scufunda intr-un marasm economic din care iesirea e din ce in ce mai grea. Sub opresiune se crease o anumita coeziune a rezistentei. Acum Romania e dezbinata si ruinata, aflandu-se probabil in punctul cel mai de jos din intreaga ei istorie si supravietuind ca stat doar in baza unor jocuri politice, in timp ce vigoarea natiunii este secatuita. Intrarea in Uniunea Europeana este privita de unii ca sansa de revigorare. Insa constructia politico-economica condusa de la Bruxelles si Strassbourg se dovedeste la randul ei subreda si corupta. Primirea Romaniei se datoreaza exclusiv intereselor politice si pozitiei strategice, dar, prin politici si atitudini, Uniunea nu arata ca ar dori altceva decat o colonizare teritoriala, politica si culturala. Cu alte cuvinte, suntem sclavi la alt stapan, ale carui scopuri devin din ce in ce mai transparente. Politicile europene duc la uniformizare si colectivizare, cu legi impuse de institutii pe care nimeni nu le poate controla si care nu tin cont in nici un fel de specificul natiunilor participante la constructia comuna. Totul merge spre sporirea rolului unui stat supranational, care se amesteca incet-incet si in viata intima a supusilor sai si astfel isi dezvaluie fata de comunism/colectivism cu spoiala democratica. In mod paradoxal, coruptia care domneste in toate straturile societatii romanesti se transforma involuntar intr-o sansa de a pastra o ramasita de independenta. Dornici sa-si mentina privilegiile, coruptii locali eludeaza sforile trase de la Bruxelles, atat cat pot. Uneori aceasta atitudine ia chiar fata unui nationalism, desigur fals si mincinos. Insa un efect colateral e tocmai faptul ca anumite structuri administrative incetinesc procesul de subjugare si control total dinspre Bruxelles. Desigur, aceasta stare de fapt nu poate dura mult, mai ales ca imperiile cladite pe coruptie se prabusesc, mai devreme sau mai tarziu, fie din cauza unor greseli ale celor din spatele lor, fie pentru a face loc altor corupti, mai puternici. Lucrurile stau ca in cazul micilor infractori din perioada comunista, care, in ciuda interdictiei, isi dezvoltau mici afaceri clandestine, care stateau astfel la baza unei economii private subterane si se sustrageau – cum puteau si nu din motive nobile – regimului opresiv.In acest context, o analiza de ansamblu ne va arata ca, pe termen lung, Rusia, Romania si implicit Basarabia au un interes comun. Rusia, redevenita sub Putin o putere, ramane unicul bastion solid care rezista invaziei comerciale, economice si culturale a aliantei intre Statele Unite si o Europa subordonata in mare masura Washingtonului. Daca pe termen scurt Rusia pare sa fie interesata in a-si pastra influenta in zonele cucerite, pe termen lung un aliat liber e oricand de preferat unui supus in mintea caruia mocneste permanent razvratirea. Vorbind despre relatiile dintre Rusia si Ucraina, Soljenitan spunea: “Nu prin imensitatea teritoriului, nici prin numarul popoarelor supuse trebuie sa demonstram ca suntem o mare natiune, ci prin maretia faptelor noastre. Si prin adancimea araturii pamantului ce ne va ramane dupa ce il vom da inapoi pe al celor care nu vor sa traiasca laolalta cu noi.” Iar acestea sunt spuse, repet, despre ucrainieni, care au format candva un singur popor cu rusii, popor pe care Soljenitan spera sa-l vada reunit, dar numai dupa ce Ucraina va trece prin experienta despartirii dupa care tanjeste. Cu atat mai mult aceste cuvinte se aplica unora care n-au fost niciodata una cu rusii si al caror pamant a fost smuls cu forta de la tara vecina. Caderea comunismului in Basarabia si, ca o consecinta, pierderea supunerii Chisinaului fata de Moscova, pot fi, pe termen lung, un mare castig pentru Rusia. Dar si pentru Romania. Pentru ca, eliberati de jugul comunist, asociat celui rusesc, cei din Basarabia, redescoperindu-si in libertate afinitatile si punctele comune cu vecinul de la rasarit, pot deveni puntea unei apropieri libere intre Romania si Rusia. Astfel tara noastra ar putea sa se echilibreze pe sine si sa joace un rol major in echilibrul politic al zonei. Credinta comuna ne leaga de Rusia, dar tendintele ei expansioniste ne despart. Daca acestea din urma vor fi inlaturate, iar Basarabia va deveni parte a Romaniei, putem vorbi despre zorii unei noi aliante. Tara noastra, in Uniunea Europeana sau in afara ei, va avea automat o pozitie mai puternica si mai putin supusa capriciilor politice venite dintr-o parte sau alta. Basarabia ne-ar putea indeparta de robia unui colectivism european, cu conditia sa scape la randul ei de colectivismul sovietic. De aceea, pentru un nationalist roman, realipirea Basarabiei la patria-muma este de dorit, dar nu in orice conditii. Sa nu ne bucuram prematur auzind despre unire, daca singurul ei rezultat este inghitirea Basarabiei, alaturi de Romania, de catre colosul multinational si antinational. Apropierea tarii noastre de Rusia poate reprezenta marea noastra sansa si o alternativa valoroasa pentru popoarele europene. Aceasta este, cred, miza Basarabia.Sursa: http://paulslayer.blogspot.com/http://twittermd.wordpress.com/2009/06/14/miza-basarabia/
0