Lectia trecutului pentru viitoarele generatii ale Moldovei

http://sis.md/md/newslst/1211/1/3661/Lectia trecutului pentru viitoarele generatii ale MoldoveiSoarta interlocutorului meu, Nicolae Goriunov, este foarte strins intrepatrunsa cu amintirile celui de-al II-lea razboi mondial. La doar 13 ani de viata, Nicolae Goriunov si-a inscris numele in istoria Marelui Razboi pentru Apararea Patriei. Combinind jocurile unui copil cu transmiterea informatiilor necesare pentru lichidarea inamicului, Nicolae Goriunov a fost de fapt baiatul care si-a asumat regulile razboiului la cea mai frageda virsta. Ulterior, din rindurile partizanilor, eroul nostru a trecut pe tarimul serviciului de informatii externe. Era un ofiter ideal pe un „front invizibil”: cunostea citeva limbi straine, era patriot si foarte increzator in idealurile prosperarii poporului sau. In cei 63 de ani lucrati in structurile de forta, Nicolae Goriunov a participat la o serie de operatiuni de succes, in special la deconspirarea agentilor straini, reprezentanti ai mai multor servicii speciale. In cartea sa de vizita este specificat clar: veteran de onoare al Serviciului de Informatii si Securitate al Republicii Moldova. Astazi Nicolae Goriunov declara cu certitudine ca ofiterii serviciului de informatii externe nu au un termen limita la deschiderea tainei meseriei lor, iar „razboiul” pe care il duc zi de zi nu se poate termina vreodata. Domnule Goriunov, ce a insemnat pentru Dvs. personal Marele Razboi pentru Apararea Patriei?Pentru mine personal razboiul a inceput cind aveam numai 13 ani. Era parca astazi: am aniversat 13 ani si s-a anuntat ca a inceput razboiul. La momentul respectiv familiei mele i s-a propus sa fim evacuati, dar, deoarece orasele Pscov si Narvi erau deja ocupate de nemti, noi am fost nevoiti sa raminem in spatele frontului, fiind repartizati in detasamente de partizani. Nu am reusit sa parasim bine imprejurimile, ca pe 9 iulie a si avut loc prima ciocnire armata, iar noi am fost nevoiti sa opunem rezistenta. Anume de aici a inceput viata mea de partizan, care de altfel a durat pina in luna august anul 1944, cind in Estonia au venit trupele regulate ale armatei sovietice pentru a o elibera. Ati avut in acest timp un indrumator care va marcat „profesional”?Desigur. Este vorba despre conducatorul de detasament pe numele Kulaghin, bastinas de origine, un activist cu o mare experienta de viata. De fapt el a fost organizatorul unuia din detasamentele de partizani din preajma iazurilor de la Pscov, din care faceam parte si eu. Deoarece posedam foarte bine limbile germana si estoniana, misiunea mea consta in monitorizarea detasamentelor armatei germane, adunind date operative si expediindu-le spre „Pamintul mare”. Totodata, era necesar sa „contactez” cu celelalte detasamente de partizani din regiunea de Vest.Comandantul detasamentului, cu lacrimi in ochi, si-a scos de pe haina ordinul „Steaua rosie” si mi l-a inmanat solemnUna dintre operatiunile in care mi-a revenit un rol-cheie a fost retinerea si dezarmarea unui calau local, care a tradat un detasament intreg de partizani si a trecut de partea politiei germane. Din acest detasament, din pacate, a facut parte tatal meu si fratele meu mai mare. Drept consecinta, fratele meu a fost arestat si dus in lagarele de concentrare, din care a reusit sa evadeze. Iar tata a ajuns in lagarele de concentrare germane de pe teritoriul Frantei si a fost eliberat abia in anul 1945 dupa interventia fortelor armate eliberatorii franceze. Asa ca pentru mine, retinerea acestui tradator a avut o semnificatie „speciala” (personala).Povestiti-ne, cum s-a intimplat ? Sarcina mea era sa ma apropii intr-un tirziu in noapte la casa calaului. In acel sat era o femeie care vindea tuica, iar eu, conform legendei, trebuia sa vin si sa spun: „partizanul a venit dupa tuica”. La aceste cuvinte a aparut calaul pe care il vinam noi. Imediat dupa aceasta el a fost dezarmat si transportat in spatele frontului, tradatorul fiind o persoana foarte periculoasa si, totodata, foarte importanta pentru conducerea frontului. Pentru aceasta operatiune de succes, comandantul detasamentului si-a scos de pe haina ordinul „Steaua rosie” si mi l-a inmanat, in fata tuturor in semn de recunostinta, curaj si profesionalism de care am dat dovada la o virsta atit de frageda. Citi ani ati avut pe atunci ?14 ani. A fost una din cele mai responsabile operatiuni din viata mea. Restul misiunilor erau axate in special pe colectarea informatiilor despre dislocarea trupelor germane in regiunea noastra. Impreuna cu camarazii mei, toti deghizati in cersetori, cutreieram satele pentru a aduna aceste informatii de pret. Acum nici nu-mi vine sa cred ca am indeplinit astfel de misiuni, am gustat de toate: frig, foame, am suferit contuzii, rani de foc.Dar cum arata razboiul in ochii unui copil?De fapt munca mea in serviciile de informatii externe a inceput inca de la virsta de 12 ani. Eu transmiteam datele colectate granicerilor din regiune prin intermediul pescarilor. Iarna – patinind pe iaz, iar vara - cu undita, mascat in pescar. Si nimeni nu va depistat niciodata?Nu, pescuitul era o indeletnicire foarte des practicata in locurile cele. Iar plicul cu informatia necesara de transmis era cusut in pardoseala fufaicii sau hainei, lucru despre care stiam doar eu. Asa ca pot spune ca de mic nu eram un copil simplu, eram „partizan”. Cind s-a sfirsit razboiul, viata mea a luat o alta directie. Asta pentru ca imediat dupa razboi am fost incadrat in subdiviziunile specializate in contracararea si lichidarea elementelor subversive ramase de pe timpul razboiului. Dupa aceasta au urmat 3 ani de slujba la granita. Acolo am participat la mai multe operatiuni importante. Urmatoarea treapta a fost transferul meu in asa-numita „Directie 2N” . Noaptea Invierii ai lunii aprilie 1956 era nopatea in care am lichidat ultima grupare organizata de infractori.Paradoxal, dar pe timp de pace eu simteam ca ma aflam in continuare la razboiRar cind infractiunile nu au fost contracarate. Imi amintesc ca am participat la desconspirarea ofiterilor serviciului de informatii externe al Marii Britanii (MI-6) si ai SUA (CIA). Pot spune ca gruparile lor erau extrem de bine organizate, pina si electricitate se gasea in ascunzisurile subterane in care erau dislocati. Totul s-a inceput cind am plecat la cules ciuperci impreuna cu un coleg de-al meu. Era o zi ploioasa. La un moment dat prietenul meu a simtit ca a fost electrocutat. Acest fapt ne-a trezit suspiciuni, ceea ce ne-a determinat sa analizam zona. Dupa careva cercetari, in preajma am depistat un cablu, care, pe de o parte era agatat de un stilp de inalta tensiune, iar celalat capat al sau mergea sub pamint. Atunci am inteles ca sub pamint exista ceva. Intrarea in ascunzis era camuflata sub un brad. Era o zemleanca in care am gasit toate cele necesare pentru agentii straini. Spre exemplu, imi amintesc ca erau amplasate paturi, vesela, lengerie, haine, produse alimentare.Pentru a realiza cu succes operatiunea, noi am creat o ambuscada in care am plasat citiva oameni. Dupa ceva timp, s-a apropiat o persoana suspecta. Depistind urmele ambuscadei, acesta a deschis focul asupra ofiterilor nostri, iar in urma schimbului de focuri, cel dintii si-a pierdut viata. Deoarece nu a putut fi indetificata din start, s-a luat decizia de a face un anunt public precum ca a fost gasit corpul neinsufletit al unui barbat si nu se cunoaste identitatea acestuia. Persoana a fost transportata la morga. Eu am fost deghizat in persoanl medical si aveam misiunea de a urmari reactiile vizitatorilor. Din cei citiva vizitatori, doar o singura doamna a lacrimat. Era clar ca l-a recunoscut. In timpul filajului, s-a stabilit ca numele femeii era Iuta, nume care corespundea cu gravura de pe verigheta decedatului. Erau sot si sotie. Dupa o investigatie mai amanuntita a fost deconspirata una din cele mai largi rezidenturi ai serviciului englez de informatii externe, precum si o retea impunatoare de agenti straini. Stimate domnule Goriunov, Ziua de 9 mai este un emotionant prilej de comemorare a acelora care au marturisit, la ceas de grea cumpana, vointa lor nestramutata de a indeplini datoria sacra de aparatori ai tarii. Cu totii ne inclinam fruntile cu piosenie in memoria acelora care, ramanand cel mai adesea anonimi si modesti, dar fara pic de ezitare, in fata primejdiei, s-au jertfit pe „campul de lupta” pentru libertate si victorie. Care este mesajul Dvs. pentru cititorii nostri in preajma sarbatorii care se apropie?Fiecare neam trebuie sa-si cunoasca si cinsteasca eroii. A fost un conflict cu adevarat mondial, deoarece a cuprins intr-o forma sau alta toata planeta. Rememorarea tuturor acestor aspecte ale lumii de astazi din perspectiva lectiilor tragice ale celui de –al II – lea razboi mondial ar fi in primul rind o dovada de intelepciune. Taria sufleteasca, demnitatea si camaraderia ostaseasca, dovedite in acea perioada, constituie astazi exemple care trebuie urmate de generatiile tinere de ofiteri ce isi servesc tara noastra, Republica Moldova. Iar veteranilor Marelui Razboi pentru Apararea Patriei din Moldova, celor care sunt adevarate modele de onoare, credinta si jertfa le doresc multa sanatate si, desigur, PACE.