Spitalul de Urgenta. Blocul trei, etajul trei. Cel putin doua persoane care au participat la protestele din 7 aprilie, iar ulterior au fost batute cu bestialitate de oamenii legii se afla in sectia Neurochirurgie. Deputata Valentina Cusnir (54 de ani) si studentul Denis Roscot (19 ani) au ajuns pe paturile spitalului dupa ce politistii le-au aplicat mai multe lovituri la cap.Acum ambii fac tratamente de comotie cerebrala, dar si de alte traume. Valentina Cusnir, bunaoara, mai are si o fractura la mana stanga, dar si corpul in vanatai. Din cauza durerilor, Denis nu isi ridica capul de pe perna. In plus ii este fracturat si nasul. 24 de ore din 24, tanarul, student la Universitatea Tehnica, este supravegheat de politisti.— In ce conditii si de cine ati fost batuta?— In seara acelor proteste violente, pe 7 aprilie, aveam in ospetie niste prieteni de la Calarasi. Iesisem sa ii conduc si sa cumpar paine. In fata Guvernului, observasem ca tinerii care protestau s-au impartit in doua grupuri. Unii erau in preajma Arcului de Triumf. Ei au aprins un rug. Altii se aflau in preajma Guvernului. Aveau un covor. Probabil, cineva l-a adus din Parlament. Am observat ca s-au intins jos. Cred ca erau obositi. Eu ma intorceam spre casa. In intampinare mi-a venit seful Directiei generale politie ordine publica din cadrul MAI, Petru Corduneanu, si un alt politist, pe nume Rusu. Erau impreuna. In acel moment, eu traversam str. Puskin si ma indreptam spre Piata Marii Adunari Nationale. Corduneanu imi spune: «Esti femeie in varsta, de ce ai scos acesti tineri in Piata?». Cu o zi inainte mi-a spus aceleasi cuvinte, ca si cum vroia sa remarce ca eu as fi printre organizatorii protestelor violente. Am incercat sa ii explic ca nu port nicio vina. Rusu spunea: «Toti veti sta la inchisoare!». «Ba e timpul vostru si al dictatorului Voronin sa ajungeti dupa gratii», le-am dat replica in acel moment. Atunci ne-am indreptat in directii diferite. Intre timp, spre mine venea un student. M-am oprit si am discutat cu el. Eram la vreo 70 de metri de ceilalti tineri. Am observat cum un grup de vreo patru persoane, dintre tinerii de langa Arc, au mers spre un chiosc si au inceput sa bata cu picioarele in peretii lui.— Ce a urmat?— Intre timp, din partea Guvernului s-a indreptat un grup de oameni ai legii. Acestia m-au intrebat de ce nu sunt langa tineri. Am explicat ca nu am ce cauta acolo. Am vazut cum oamenii legii s-au napustit asupra tinerilor si i-au pus la pamant, le-au pus catuse si ii bateau cu picioarele. De notat este ca acesti oamenii ai legii nu erau in uniforme. Pur si simplu, ii cunosc la fata ca sunt politisti. In continuare, acestia s-au napustit asupra grupului de tineri care stateau in preajma rugului. In acelasi timp, langa chiosc s-au auzit cateva impuscaturi. Imediat dupa aceasta a urmat o tirada intreaga de focuri de arma.— Dupa ce politistii au atacat tinerii, ce ati facut dvs.?— Am decis sa merg acasa. Am trecut prin spatele Guvernului. In fata mea a aparut Rusu. M-a apucat de mana dreapta si mi-a sucit-o. Il intrebam de ce face aceasta. S-a mai apropiat un politist, pe care nu l-am recunoscut. Acesta mi-a sucit mana si mai tare si m-a apucat de par. Ma durea ingrozitor. Intre timp s-a mai apropiat unul. M-au tarat pe asfalt vreo 200 de metri. Strigam si intrebam de ce ma tarasc. Le-am spus ca merg cu ei, daca e cazul. Dar de ce au procedat asa? Nu m-as fi opus sa ii insotesc. In scurt timp, mi-am pierdut cunostinta. M-au lasat langa un trotuar de pe str. A. Puskin, undeva, in spatele Guvernului. Cand mi-am revenit, am auzit impuscaturi in regiunea Parlamentului. Probabil, dupa ce m-au tarat pe asfalt, s-au deplasat incolo. Eu am mers spre str. 31 august 1989. Zona era impanzita de oameni ai legii cu casti si scuturi. Am decis sa merg acasa. Pe str. Sfatul Tarii, erau parcate mai multe autoturisme care apartineau Armatei Nationale. M-am furisat printre acestea si asa am reusit sa ajung acasa.— Ce ati facut a doua zi?— A doua zi, am incercat sa recuperez toate lucrurile pe care le aveam in Parlament. Erau mai multe acte importante. De fapt, inca marti-seara am mers sa vad daca lucrurile mele sunt in siguranta. Pe data de 7, seara, am gasit usa de la biroul meu descuiata cu cheia. Nu era doborata la podea, asa cum era la alti deputati. Safeul meu era deschis. Au scos cate ceva de acolo. Vreau sa spun ca pe 6 aprilie, dimineata, imediat dupa alegeri, am mers la seful Aparatului Parlamentului si l-am rugat sa imi aduca niste cutii, ca sa imi strang lucrurile. Cutiile nu au fost nici pe 7 aprilie, seara. Acest lucru imi vorbeste despre faptul ca ei stiau situatia si vroiau ca lucrurile mele sa ramana in Parlament, sa fie distruse acolo. Asa cum spuneam, pe 7 aprilie, seara, lucrurile mele erau la loc. Am incuiat usa cu cheia, iar pe data de 8 aprilie am gasit usa biroului meu doborata. In schimb, toate lucrurile au ramas asa cum le-am lasat pe 7 aprilie seara. Cine a facut aceasta? In cladire nu au intrat decat trupele speciale. In fata Parlamentului aproape ca nu mai erau tineri. Acest lucru ma face sa cred ca tinerii nu au participat la devastarile din Parlament.— Credeti ca ati fost tinta unui plan?— Imi imaginez care era planul lor. Ei au vrut sa spuna ca sunt unul dintre organizatori si ca tinerii care au participat la protestele violente nu s-au atins de lucrurile mele pentru ca eu as fi fost cea care i-am pus la cale. In aceeasi zi, l-am intalnit in Parlament pe deputatul comunist Mocan. Nici el nu a evitat sa ma invinuiasca. Intre timp, acest deputat urmarea, fara sa reproseze, cum mai multe persoane incarcau bunurile ramase in Parlament.— Ce anume incarcau?— Covoare, tehnica, alte bunuri. Cred ca ar fi trebuit sa fie formata o comisie care sa duca evidenta bunurilor luate din Parlament. La fel, dupa acele proteste violente, ar fi trebuit sa fie chemati toti deputatii, ca sa constate ce anume a disparut din birourile lor.— Ce a mai disparut din Parlament?— Se spune ca s-au furat bani. Dar bani in Parlament nu erau. Deputatul Gheorghe Susarenco a mers dimineata sa isi ia salariul. I s-a spus ca nu sunt bani. Asta iarasi ne sugereaza ca totul era pregatit din timp. De fapt, luni-dimineata, am vazut mai multi deputati care, intalnindu-ma, plecau capul. Ei ieseau atunci din casa deputatilor. Ma gandeam: de ce o faceau anume atunci. Probabil, le era rusine sa dea ochii cu mine.— Ati intalnit si alti deputati comunisti?— Pe 9 aprilie am mers la Parlament ca sa-mi iau lucrurile care mai ramasesera acolo. Deputatul comunist Oleg Mantorov nu a evitat sa ma atace si sa ma numeasca cu cuvinte murdare. «Sfoloci», striga acesta cat il tinea gura. «Locul tau e la inchisoarea de la Cricova, nu in Parlament», ma agresa el. I-am spus ca acolo e locul lui. Am inteles ca as putea fi retinuta. Am luat ce am reusit sa iau si am mers acasa. Pentru ca ma durea ingrozitor capul, am chemat ambulanta si am mers la spital.— V-au fost aduse numeroase acuzatii ca ati fi una dintre organizatorii debandadei. Ati fost interogata sau chemata la politie?— Nu, nu am fost chemata. Dar am auzit aceste acuzatii la radio. Am auzit la radio ca deputatul Vladimir Turcan ar fi declarat ca eu, Vitalia Pavlicenco si Anatol Taranu am instigat tinerii sa intre in Parlament. E cea mai mare prostie pe care am auzit-o in legatura cu cele intamplate. Unde era Vladimir Turcan la acel moment? De ce nu a iesit in fata multimii ca sa incerce sa opreasca tinerii? Sau presedintele Parlamentului, de ce nu a deschis macar fereastra ca sa anunte ca este gata sa discute cu multimea?— Apropo, unde era presedintele Parlamentului pe 7 aprilie?— Nu l-am vazut nici pe Marian Lupu si nici pe Iurie Rosca. L-am intalnit doar pe consilierul lui Lupu. In acea zi, cineva urcase la etajul noua al cladirii si arunca in multime cu niste substante nocive. Impreuna cu deputatul Anatol Taranu, am incercat sa ajungem la etajul noua, ca sa-i oprim pe cei de sus. La etajul trei, insa, am fost opriti de acest consilier pe nume Besliu. El ne-a spus ca ne interzice, in numele presedintelui, sa urcam mai sus. Nu ne-a mai permis sa ajungem la scara, singura metoda de a ajunge sus. Aceasta ne-a dat de banuit ca Lupu stia si accepta ca cei de la etajul noua sa arunce in jos acele substante. Oficial, Lupu a declarat ca a urmarit totul din biroul sau, timp de trei ore. Cineva dintre tineri mi-a spus ca l-a surprins pe Lupu iesind pe usa din spate, insotit de paza de corp. Se adevereste ca Marian Lupu, intr-adevar, a fugit din Parlament.— Ati intalnit provocatori la proteste?— Printre studenti erau provocatori. Nu se deosebeau prea mult de ceilalti. Mi-am dat seama ca provocatorii aveau fetele astupate sau purtau ochelari. Multi vorbeau intr-o romana stalcita. Ca si cum ar fi invatat special anumite fraze.— Ce cunoasteti despre victime?— Am auzit de tanarul Valeriu Boboc. Dar, aflandu-ma aici la spital, am aflat ca este adevarata si moartea celor doi politisti si a tinerei asfixiate.— Ce ar trebui sa faca parintii copiilor care au disparut?— Cred ca nu doar parintii ar trebui sa intreprinda ceva. Toata societatea ar trebui sa intervina. Detin informatii ca acesti copii sunt violati cu bastonul. Ar trebui ca noi, deputatii care suntem in functie, sa organizam o comisie si, impreuna cu reprezentantii ambasadelor, sa mergem pe la comisariatele de politie si sa vedem ce se intampla acolo. Trebuie sa vedem ce se intampla in acest stat! Ei ii distrug si baga frica in tineri. Aflandu-ma in spital, am insistat sa vina un avocat parlamentar, cu care sa discut despre ce mi s-a intamplat. Pana in prezent, nu am niciun sunet de la acest Centru pentru drepturile omului. Niciun interes fata de ce se intampla cu mine. Daca astfel de lucruri se intampla cu un deputat, ce sa mai spunem despre un jurnalist, student sau elev?— Veti apela la justitie?— Cu siguranta, o voi face imediat ce reusesc.— Va simtiti in siguranta la Spitalul de Urgenta?— Tot in aceasta sectie este internat un tanar, Denis Roscot, care a participat la proteste. Baiatul este supravegheat in permanenta de oamenii legii. Intr-o noapte, aici a dat buzna seful lor. A spus ca este seful politiei criminale din sectorul Rascani. Pentru ca subalternii sai au ramas in afara sectiei, seful s-a enervat si a strigat aici ca ii impusca pe toti! Medicul ii spunea ca Spitalul nu e puscarie si ca ar trebui sa se linisteasca.— Cine va mai viziteaza la spital?— Prietenii si rudele sunt bogatia pe care o am. A fost si multa presa. Vine chiar si lume straina, care ma cauta. Am primit mesaje de peste hotare. Cei din Irlanda mi-au spus ca, atunci cand ajung in R. Moldova, imi vor aduce cel mai mare buchet de flori. Aceasta ma face sa fiu si mai responsabila.— Ce mesaje mai aveti de peste hotare?— Chiar in aceasta noapte (n.r. sambata spre duminica), mi-au telefonat si m-au anuntat ca intentioneaza sa pregateasca autocare ca sa se intoarca acasa. Cei de la Roma, imediat dupa alegeri, au inceput sa protesteze si de atunci se convoaca zilnic in cadrul unor actiuni de protest. Acolo, pe usa ambasadei, au fost afisate rezultatele alegerilor. Din cele peste o mie si patru sute de voturi, o buna parte le revin comunistilor. Este ridicol! Multi au mers sute de kilometri nu pentru a-si da votul pentru comunisti, ci pentru ca s-au saturat de aceasta dictatura comunista. PCRM a dat-o in bara cu excesul de zel in falsificarea scrutinului. Aici, pe loc, in R. Moldova, poate ca au reusit sa falsifice alegerile, dar acolo a fost ridicol sa intervina.— Cum a fost campania electorala?— Campania a fost obraznica. Dezbaterile au fost organizate de parca as fi participat la un concurs pentru a ocupa o functie de ministru. „Ce veti face in invatamant sau in stiinta?», erau intrebati concurentii electorali. Deputatii nu fac drumuri sau poduri, ei trebuie sa faca legi, care sa le asigure un trai mai bun cetatenilor. Deputatii nu trebuie sa imparta bugetul, asa cum a facut PCRM sau PPCD. Asta inseamna a folosi bugetul pentru obtinerea a cat mai multe voturi.— Ce va urma?— Intr-o tara normala, conducerea nu s-ar apara, ci ar iesi sa vorbeasca cu lumea. Atat timp cat noi, deputatii, mai suntem in functie, ar trebui sa ne adunam ca sa decidem ce e de facut in continuare. De ce sa decida soarta acestui stat doar cateva persoane precum Vladimir Voronin sau Marian Lupu? Chiar daca e tarziu, ar trebui sa avem o sedinta extraordinara a Parlamentului. Deputatii din viitorul Parlament nu au experienta necesara. Va lua ceva timp pana se va convoca ca sa sa isi faca structurile. Alte alegeri ar fi o solutie. Dar nu imediat. Ar trebui sa vedem ce s-a intamplat cu adevarat pana la si in timpul scrutinului din 5 aprilie. In aceasta situatie, e destul de complicat sa organizam alegeri noi. Din cate observ, se incearca convocarea noului Parlament in regim de urgenta. Cei de dreapta nu ar trebui sa accepte mandatele acum. Daca accepta, inseamna ca recunosc ca alegerile au fost corecte.— Ce repercusiuni vor avea aceste evenimente asupra societatii?— Societatea nu cunoaste adevarul. Se aude doar Antena C (cea comunista), Moldova 1 si NIT. Fratele meu imi spune ca, in satul meu de bastina, nu poate iesi din casa. Lumea il intreaba ce nu ii ajunge surorii sale. De ce as fi organizat evenimentele de la Chisinau? Cei din Irlanda vor sa imi aduca cel mai mare buchet de flori, satenii mei, in schimb, au spus ca nu ma primesc in sat. Aceasta din cauza informatiei pe care le-o prezinta PCRM pe canalele media pe care le detin ca in proprietate. Poate comunistilor le-ar conveni acum alegeri noi. Din cauza lipsei de informare, alegerile ar putea fi in favoarea lor.