Cotidianul: Reporter roman pe Planeta Malldova
Dupa ce am trecut de granita romaneasca, politistii moldoveni de frontiera se uita cu neincredere la masina noastra de presa si ne intreaba de patru ori daca avem invitatie de la cineva din “partea statului nostru” (invitatie de care, din punct de vedere legal, nu avem nevoie). Dupa aproape o ora de asteptare de cand le-am dat pasapoartele si actele masinii, timp in care speranta noastra de a trece de partea cealalta devenea din ce in ce mai palida, isi dau chipiele pe spate (au niste chipie spectaculoase, cu cozoroc foarte mare, in stil sovietic), vorbesc intre ei in ruseste si ne pun sa platim niste taxe, dupa care ne ureaza drum bun. Drumul de la granita la Chisinau este intr-adevar foarte bun, mult mai bun decat soselele noastre europene. Publicitate Este drept, insa, ca nu intalnim nici multe masini pe parcurs, ceea ce ne arata ca poate nu sunt asa uzate ca ale noastre. O data intrat in oras, nu realizezi imediat ca te afli in plina campanie electorala: afisele sunt plasate discret, doar in locuri special amenajate, nu ca in Romania, pe fiecare locusor al peretilor sau stalpilor. Mult mai vizibile sunt reclamele comerciale, care te anunta ca la complexul comercial Malldova “daruim 50% din pret”, in timp ce alt magazin anunta ca “toti promit reduceri, noi cadonam (sic) bani”. Un singur banner, micut si discret, al Aliantei Moldova Noastra – partid de opozitie, promite “salariu mediu de 500 de euro pentru medici si pedagogi”, in conditiile in care, in Republica Moldova, in prezent, salariul mediu este putin peste 100 de euro. Un afis face reclama capitalei: “Chisinau, oras al primenirilor”, iar altele te indeamna: “Iubeste-ti tara, iubeste-ti limba”. Aceste mesaje sunt plasate pe afisajele Primariei, condusa de unul din cei mai de seama reprezentanti ai opozitiei moldovenesti, Dorin Chirtoaca. Moldovencele au abordat deja tinuta de primavara: fuste scurte, cizme cu toc cui si cioc ascutit din care tocane mandre pe bulevardul Stefan cel Mare si Sfant. Daca au si putin sclipici in tinuta, cu atat mai bine pentru standardele moldovenesti, care aduc destul de mult cu ceea ce se purta in Romania postrevolutionara. Creatorii de moda preferati provin, fara indoiala, de pe malul Bosforului, dar frumusetea fetelor te mai face sa treci cu vederea unele greseli de stil. La barbati, “smecherii de Chisinau” pot fi depistati dupa geaca de piele neagra si pantofii ascutiti la varf, eventual lacuiti si ochelarii negri care le ascund privirile. Si ei invart cheia de la masina pe deget, la fel ca omologii lor bucuretteni. Vrem sa schimbam bani la o casa de schimb valutar, iar o doamna uscata cu un mot rosu permanent ne priveste circumspect de pe cealalta parte a ghiseului: “S-a inchis. Daca vreti, va schimb, dar cu 10% comision” spune dansa. Ne uitam si noi la fel de urat la ea, mormaim ceva in barba la adresa ospitalitatii moldovenesti si plecam mai departe. Gasim in cele din urma o casa de schimb unde un domn simpatic este de acord sa ne primeasca leii nostri romanesti pe leii lor moldovenesti. Alta provocare: vrem sa cumparam ziare, sa vedem ce mai scrie presa moldoveneasca. Faptul ca ne adresam cu “Buna ziua”, in limba romana, este de neiertat pentru doamna de la chiosc, care se pare ca nu a citit afisele primariei cu “iubeste-ti tara, iubeste-ti limba”. Ne spune ceva de bine in rusa si inchide rapid gemuletul prin care ar trebui sa serveasca clientii. Nedumeriti, mai asteptam putin in zona si vedem cum clientii care vorbesc rusa sunt serviti fara probleme. Repetam incercarea, de data aceasta printr-un alt coleg. Din nou: “Buna ziua” in limba romana, din nou “tranc!” cu gemuletul de la chiosc in nas. Nu-i nimic, plecam mai departe si gasim un chiosc si pentru vorbitorii de limba romana, unde suntem serviti fara probleme si putem sa ne cumparam ziare precum “Comunistul” sau “Moldova suverana”, care fac apologia regimului comunist, cel mai sigur si aducator de stabilitate in perioada de criza. Din ziarele opozitiei, precum “Timpul” sau “Jurnal de Chisinau” citim indemnuri care ne amintesc de campaniile electorale de pe la noi: “Daca ii votati pe como, eu va las si plec in Togo”, ne avertizeaza un negrisor imbracat in strai traditional razesesc, cu cusma pe o ureche. Un editorialist sustinator al opozitiei arata ca Moldova are de ales duminica intre “modelul Obama si modelul Mugabe”. Tanarul presedinte american este asociat cu Serafim Urechean, nu asa de tanarul candidat al opozitiei la presedintie, iar dictatorul zimbabwean este asemanat, desigur, cu actualul presedinte, Vladimir Voronin. Pe strada, lumea vorbeste aproape in proportie egaa in “moldoveneste” si in rusa. Chiar si pustii de liceu care pierd vremea pe strazi sunt impartiti in grupuri in functie de limba. Cum este seara si am facut 650 de kilometri de la Bucuresti, am vrea sa gasim un restaurant unde sa mancam, eventual ceva traditional. Restaurantul “Caruta” pare cel mai potrivit pentru ceea ce cautam noi, pana ne asezam la masa si vrem sa vedem meniul. Surpriza, este in rusa, si nimeni din personalul localului nu pare dornic sa vina sa ne explice despre ce este vorba, asa ca ne luam talpasita spre un restaurant vorbitor de limba moldoveneasca, intrebandu-ne de ce nu scriu clar la intrare ca nu vor banii nostri romanesti. Seara se incheie an cele din urma intr-un local simpatic de pe strada Puskin, unde amabilul chelner Eugen si borsul ucrainesc reusesc sa ne faca sa uitam de razboaiele limbii romane de peste zi. http://www.cotidianul.ro/reporter_roman_pe_planeta_malldova-79250.html