Trebuie sa nu-ti pese de democratie si sa nu pui pret pe moralitate, ca sa-l sprijini pe Voronin in alegeri. Cu venirea lui Voronin la putere, gestul cinic, promisiunea goala, falsul, badarania, minciuna, calomnia, batjocura, injuria, limbajul de mahala sunt legitimate ca firesti, “naturale” pentru un “politician puternic”. Prin succesul lui electoral, prin popularitatea sa a fost “omologat” in societatea noastra comportamentul necivilizat, banditesc, dispretul pentru convenientele si pluralismul democratic. De la bun inceput, Voronin a adoptat tonul de “comisar ametit”, de “sef de oloinita”, de “director de sovhoz” sau de “tata sever al natiunii”, nu si de lider democratic. Loialitatea, nu principialitatea, profesionalismul au devenit calitatile cele mai cautate in coridoarele puterii. La umbra lui Voronin, a inflorit “talentul” lui Rosca, pentru care reusita in politica se reduce la nimicirea tuturor concurentilor posibili; ei s-au simpatizat reciproc, si au colaborat mult inainte ca societatea sa fi aflat despre lucrul acesta. Desi a venit la putere pe cale democratica, Voronin nu-si dadea silinta sa ascunda ca democratia si democratii ii displac profund si nu-i poate suferi organic, numindu-i cu cele mai urate cuvinte pe care le avea la indemana. El blameaza partidele in corpore, fara a alege expresiile, fara a potrivi tonul, fara a tine cont de nuante. Dupa ce s-a inconjurat cu oameni loiali si a pus controlul pe “organele de forta”, Voronin a pornit sa-si asigure dominatia economica si politica. Prin tot felul de mijloace, cand cu “binisorul”, cand prin santaj si amenintari, clanul lui Voronin a pus mana mai pe toata economia RM, pe afacerile cele mai “apetisante”, asa ca astazi moldovenii au de platit zeci de milioane de euro la CEDO, si vor avea de platit mult mai mult, deoarece examinarea dosarelor privind incalcarea dreptului la proprietate abia a inceput. Persoanele mai “vizibile” care stateau in calea lui Voronin fie treceau de partea clanului, fie plecau “de buna voie”. Lui Serafim Urechean, care ocupa postul foarte important de primar al Chisinaului, i s-a propus, de exemplu, sa plece ambasador, iar atunci cand acesta a refuzat, au incercat sa-l sperie trimitind asupra primariei Centrul Anticoruptie ca, pana la urma, sa-i intenteze un proces ridicol, care putea fi incheiat intr-o luna, dar a durat 5 ani de zile. Evident, partidele de opozitie prezentau un pericol pentru scopurile clanului Voronin, de aceea, de la bun inceput el a intreprins actiuni care sa limiteze cat mai mult accesul opozitiei la mass-media de stat cu acoperire nationala. Astazi, aproape tot audiovizualul se afla in mana PCRM. Moldovenilor li se inoculeaza zi si noapte ideea ca nenorocirea e in prea multe partide, ca nu e nevoie decat de un singur partid, nu altul decat PCRM, ca moldovenii sa-si gaseasca in sfarsit fericirea. Sondajele demonstreaza ca propaganda antidemocratica da roade.Impresia e ca clanul se “implanteaza” in RM pe vecie. La aceasta idee ajungi si dupa ce vezi imensul si luxosul sediu al PCRM, de mai multe milioane de euro, construit in mod ilegal in inima Chisinaului, pe un teren al copiilor. Iti dai seama ca liderilor comunisti nu le pasa de justitie, ca sa nu mai vorbim de justitia divina si de modestie. Imperiul mediatic comunist care s-a instalat obraznic in fiecare casa e iarasi un semn de banditism de stat pe termen indefinit. Pana si banii din buget clanul ii distribuie dupa principiul loialitatii, pentru a-si consolida dominatia politica. Voronin nu se sinchiseste sa spuna ca nu le va da bani celor care nu au votat sau nu vor vota PCRM. Sediul Biroului National de Statistica, reparat cu banii unei institutii internationale, a fost “daruit” televiziunii NIT, care devine simbolul amenintator, sinistru al unei noi etape de spalare a creierilor. Euro TV, obtinut de Iurie Rosca prin cardasie cu Voronin, s-a transformat intr-un “caine” care latra neincetat la opozitie.Scopul clanului fiind dominatia, nu e de mirare ca traim azi intr-un stat politienesc. Diversiunea, ura, calomnia, frica, divizarea au devenit o politica de stat si nu mai socheaza pe nimeni faptul ca procurorii si politistii moldoveni privesc de dupa geamuri cum sunt atacati niste manifestanti… Inversunarea cu care astazi Voronin se cramponeaza de putere reflecta nu starea sa de spirit, caci pare obosit, epuizat, ci interesele clanului de a domina in continuare. Pentru clan pierderea alegerilor inseamna mai mult decat o simpla schimbare a puterii, care e normala si benefica intr-un stat democratic. De aceea, in loc sa ia o pauza, Voronin se agita, se zbuciuma „pe baricadele” electorale ca un apucat. Sau chiar crede el ca este de neinlocuit, ca moldoveni se vor pierde fara el, ca e singurul care ne poate conduce “spre viitorul luminos”, spre UE? De ce sa nu dea posibilitate sa vina oameni noi, mai energici, cu idei noi? Nu se gandeste el ca, oricum, odata si odata, daca nu azi, maine, va trebui sa cedeze scaunul cuiva? Si daca tine cu adevarat la RM, dupa cum declara, nu era in interesul RM, sa avem partide puternice cu lideri puternici, ca sa nu depindem de un singur om? Nu era normal sa se creeze o atmosfera de dialog, de competitie a ideilor, de afirmare a tinerilor politicieni in chiar propriul partid, care risca sa se dezintegreze la primul cutremur politic? Voronin este necesar clanului fiindca fara el PCRM nu va supravietui, dupa cum nici Voronin nu ar fi supravietuit pana acum fara clan.Desi este dispretuit atat de intelectualitatea romanofona, cat si de cea rusofona, liderul PCRM a izbutit sa intre in gratiile Kremlinului. De ce se compromite Rusia, oferindu-i lui Voronin bratul, pentru a-l trece peste puntea electorala? Si de ce nu reactioneaza Occidentul la ceea ce se intampla in RM?Avocatii rusi ai comunistilor moldoveni exagereaza in mod evident “pericolul” pe care il prezinta partidele de dreapta pentru statutul de neutralitate a RM, la care tine mult Rusia. In primul rand, pentru ca e foarte putin probabil ca vreunul din ele sa ia absoluta majoritate de voturi, iar, in al doilea rand, cu toata asemanarea lor, ele sunt diferite in ceea ce priveste componenta si, implicit, modul de abordare a problemelor care stau in fata RM. Pana la anularea neutralitatii RM e o cale destul de lunga, si aceasta nu poate fi parcursa fara un consens al principalelor forte politice, asa incat sa fie posibila modificarea Constitutiei. In afara de PL, celelalte partide de dreapta cu sanse de intrare in Parlament nu-si propun ca obiectiv postelectoral aderarea la NATO. Iar platforma electorala a AMN, de exemplu, contine unele puncte asemanatoare cu ale PCRM: “asumarea rolului de punte intre Vest si Est. Dezvoltarea stabila si pragmatica a parteneriatelor vitale pentru RM cu Rusia si SUA”. In afara de PL, obiectivul integrarii euroatlantice este urmarit de partenerul actualului partid de guvernamant, PPCD, dar faptul acesta nu pare sa-i deranjeze pe propagandistii moscoviti ai PCRM. Pentru ei neutralitatea pare sa fie un pretext formal de justificare a unei optiuni proPCRM predeterminate de alte motive, nedeclarate. Moscova intelege bine ca, intr-o alta conjunctura electorala, clanul se poate razgandi, poate sa renunte la neutralitate, dupa cum s-a razgandit in privinta orientarii dinspre Est spre Vest. Caci interesul clanului, repetam, sta nu in ideologie, ci in dominatie, in ramanerea cu orice pret la putere. http://www.jurnal.md/article/11930/