Interviu cu Dan Dungaciu, cercetator principal la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane, conferentiar la Universitatea din BucurestiMarti, la Libraria din Centru din Chisinau a fost lansata cartea “Cine suntem noi? Cronici de la Est la Vest” de Dan Dungaciu (ed. “Cartier”), care a acceptat sa acorde un interviu JURNALULUI de Chisinau. Dan Dungaciu este autor a zeci de studii si lucrari de specialitate, printre cele mai recente numindu-se: “Natiunea si provocarile (post)modernitatii (2004), “Moldova ante portas” (2005), “Romania si romanii din jurul ei” (2006),”Portrete si controverse” (2007). La lansarea din Chisinau au participat Valentin Gutu, redactor al editurii Cartier; Oleg Serebrian, conferentiar universitar, deputat; Vitalie Ciobanu, scriitor, redactor-sef al revistei "Contrafort"; Ion Hadarca, scriitor; Em. Galaicu-Paun, moderator, redactor-sef al editurii “Cartier”. - Cand ati venit pentru prima data in R. Moldova si de cate ori ati revenit?Prima oara am venit la Chisinau in anii ’90. Eram student la Sociologie in Bucuresti, incepusem un program de cercetare despre rezistenta la comunism. Am ajuns la tema rezistentei din Basarabia; era o tema necercetata, nediscutata. De atunci, vizitez Republica Moldova des, iar in 2008 am stat aici cateva luni bune. Contactele s-au extins, n-au fost numai academice, ci si personale. In timp, s-a mai adaugat ceva: o preocupare academica, sistematica, de peisajul geopolitic, sociologic din Republica Moldova, care a devenit si tema de curs.- Exista la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti un curs despre Republica Moldova?Predau la masterul despre studiile de securitate, si Republica Moldova este prezenta. Si mai tin un curs despre „sociologia vecinatatilor europene“, in care Republica Moldova devine o tema de studiu.- Cum credeti, Romania face destule lucruri in sustinerea R. Moldova?La care R. Moldova va referiti? La elitele guvernamentale sau la populatie?... Per total, cred ca nu, dar nu depinde totul doar de Romania. Problema nu trebuie pusa doar in carca Romaniei, fiindca si ea a avut in spatiul euroatlantic destul de multe dificultati si nu a putut face fata pe dimensiunea estica asa cum a facut-o pe dimensiunea vestica.Dupa 1989, institutiile din Romania, multe dintre ele, au in debara o intreaga biblioteca a proiectelor esuate in ceea ce priveste malul stang al Prutului. Un singur exemplu: Romania n-a creat un institut, macar, care sa se ocupe de relatiile cu Republica Moldova. Nu exista o singura institutie, in Romania, unde sa se poata citi presa din R. Moldova sau care sa colecteze tot ce s-a scris despre acest teritoriu. Apar, in medie, 5 pe an. Romania nu e in stare sa adune toate cartile care s-au scris despre Republica Moldova si sa faca un centru de studii. Bucurestiul are, asadar, vina lui. Totusi, nu doar partea romana e responsabila de situatia creata. Nici autoritatile moldovene nu au un program clar de dezvoltare a relatiilor cu Romania, dimpotriva – au program de inghetare a relatiilor cu Romania. In cel mai bun caz, dialogul se desfasoara anevoios sau stagneaza. Problemele sunt mai grave pentru Chisinau, care afiseaza pretentii integrationiste, dar care se doreste izolat de vecinul sau vestic, o tara euro-atlantica. E absurd!- Este insa o tara Republica Moldova?Politic, da. R. Moldova este un stat recunoscut la ONU, iar Bucurestiul l-a recunoscut primul. Sociologic si geopolitic, lucrurile sunt mai complicate. R. Moldova nu isi controleaza o parte din teritoriu, iar problemele identitare, cele care fundamenteaza statalitatea, sunt endemice. Dincolo de dimensiunile ei reduse, Republica Moldova ramane un caz destul de complicat si azi. Pentru un sociolog e si un caz foarte interesant – sociologii sunt in raport cu unele cazuri sociale precum un chirurg interesat de un caz grav de pe masa de operatii...Daca esti si roman de la Bucuresti, sau de oriunde ai fi, dincolo de dimensiunea academica apare, fatal, si implicarea afectiva.- “Cine suntem noi” este o carte afectiva?Oarecum. A existat si o doza de subiectivitate in materialele pe care le-am scris despre Republica Moldova, m-am implicat afectiv, desigur. Asta nu inseamna, neaparat, subiectivitate. Afectivitatea (implicarea) are si dimensiuni epistemologice, cred eu. Dincolo de toate, cartea este o interogatie si sper sa genereze dezbaterile de care este atata nevoie. Asa cum ne invata mitul lui Parsifal, o intrebare corect pusa poate aduce raspunsul cel bun; una prost pusa, niciodata.- Cum ar trebui sa decurga un dialog normal intre Romania si Republica Moldova? Daca avem in vedere integrarea europena a R. Moldova, cel mai eficace mod ar fi sedintele de guvern comune. Prin anii nouazeci, la Bucuresti sau la Budapesta, nu ne imaginam ca ar putea fi organizate sedinte comune de guvern intre Romania si Ungaria, dar iata ca ele au loc. Aceeasi practica ar putea exista intre Romania si Republica Moldova, state care au incomparabil mai multe in comun. Iar astfel de sedinte ar fi in primul rand in avantajul R. Moldova, pentru ca ar lega acest spatiu de cel al Uniunii Europene mai puternic, mult mai puternic decat este legat astazi.- Cum vedeti relatia cu Transnistria?Nu o vad! Astazi, ca viziune, stam cel mai prost posibil. Nu exista, in realitate, niciuna. Toate au fost abandonate sau respinse – viziunea legalista, strategia celor 3D, „pachetul de masuri” etc. - fie de guvernarea comunista, fie de Tiraspol. Acum vorbim de masuri de „construire a increderii” intre cele doua maluri, fara sa stim ce inseamna asta, de unde plecam si unde vrem sa ajungem. Strategia Chisinaului, astazi, nu exista. In ultimii ani, „strategia” de a dobandi Transnistria s-a facut tot mergand si cersind indurare la Putin, Voronin reluand pelerinajele la Moscova in 2007. In ciuda faptului ca Baroul Avocatilor din America a scris cel mai bun Raport despre Transnistria. In Raport se recomanda: dati in judecata Federatia Rusa! Exista un precedent, respectiv decizia de la CEDO din 2004, in procesul Ilascu versus Moldova si Federatia Rusa, in care Federatia Rusa este considerata stat agresor. Voronin n-a mers insa pe acest proiect, a continuat sa cerseasca mila Moscovei; credinta elitelor politice de la Chisinau este ca trebuie sa mergi la Putin, ca el iti poate rezolva problemele, ca el, doar el, iti poate da inapoi Transnistria. Asta e o naivitate si un provincialism geopolitic ridicol. In realitate, Moscova lucreaza cu sapte dosare pe masa, nu este intr-un dialog bilateral cu Chisinaul, in care sa accepte revendicarile cu privire la Transnistria. Federatia Rusa este tara cu cei mai multi vecini din lume. Niciodata nu lucreaza bilateral cu nimeni. Transnistria nu e intr-o logica bilaterala, este intr-o logica globala. Am impresia ca guvernarea comunista nu intelege asta, cum nu pricepe ca numai prin intrarea in Uniunea Europeana si in NATO poate sa ajunga sa discute in mod real cu Moscova chestiunea Transnistriei. - Este posibila integrarea europeana a R. Moldova fara Transnistria?Exista modelul cipriot. Deci, in principiu, un stat separat se poate integra in UE. Dar, dincolo de asta, Transnistria nu e atat o piatra de moara, ci mai degraba o scuza pentru nedemocratizarea Republicii Moldova, pentru neasumarea virtualitatilor si sanselor pe care le are R. Moldova in raport cu UE. R. Moldova nu si-a facut temele in acord cu Bruxelles-ul, si nu neaparat din cauza Transnistriei. De aici trebuie pornita orice discutie. - Cum vedeti dvs. procesul democratizarii in R. Moldova? Cum comentati faptul ca nu avem presa libera?Aici e o chestiune extrem de complicata. Presa libera nu inseamna sa existe un ziar sau doua in care sa poti scrie orice. Asta exista in R. Moldova, sunt cateva ziare in care poti sa publici orice. Problema e in ce masura aveti un spatiu public in R. Moldova, mai exact, un spatiu public liber. Intr-o democratie, un cetatean trebuie sa fie expus in mod egal la diferite mesaje. Dar, in R. Moldova, mesajele din spatiul public nu au deocamdata neutralitate in raport cu cetateanul, in sensul ca nu auzi o anumita teza, fie politica, fie culturala, in mod egal in diverse institutii media. Sau, altminteri spus, nu auzi in spatiul public orice teza sau nu auzi teza si antiteza in proportii egale. Ca si in alte tari, in R. Moldova spatiul public e structurat cu o preponderenta mare a televiziunilor (70-80 % din spatiul public), cu o preponderenta mai mica a radiourilor (vreo 17-18%), iar presei scrise ii revin 7-8% din spatiul public. Televiziunile detin monopolul mediatic, insa ele nu aduc subiecte din presa scrisa sau chiar de la radiouri in atentia publicului. Lipseste aceasta veriga de legatura. Asa ca televiziunile domina copios, iar publicul e unul informat mai ales de la televizor si predominanta mediatica e a televiziunilor de limba rusa, generand valori si comportamente care nu au legatura cu spatiul Uniunii Europene. Faptul ca cele mai importante personaje publice in R. Moldova sunt premierul si presedintele Rusiei, de aici vine. Dar daca vrei sa te duci in Uniunea Europeana, asa cum declari, cred ca ar trebui sa fii atent si la acest aspect, pentru ca ai nevoie de televiziuni din UE si de valori din UE. Sa scoti o televiziune europeana, de tip TVR 1, si sa nu te atingi de cele rusesti arata, in realitate, ca, la Chisinau, „una spunem si alta fumam”. - Ce se poate face? Solutia este democratizare si pluralism. In spatiul ex-comunist televiziunile nu au putut sa se democratizeze singure – asa a fost si in Romania, si in Bulgaria, si in Ungaria, in fiecare din aceste tari a existat dupa 1989 cate o singura televiziune, cea oficiala. Spatiul mediatic poate fi spart doar de televiziunile private, care apar intr-un mediu concurential sanatos. In acest context, televiziunea publica nu inseamna televiziune politica sau guvernamentala. Intr-o asemenea institutie, daca nu se aud toate vocile din societate, inseamna ca nu exista echidistanta. Toate vocile publice trebuie sa ajunga la televizor, altfel nu poti vorbi de democratizare a institutiei platite din banii publici, deci ai tuturor.- Credeti ca epoca Voronin se va incheia pe 5 aprilie 2009?Deja, la alegerile locale din 2007, opozitia necomunista castigase in total 52%, astfel ca o victorie in contul opozitiei nu ar fi o „minune“, ci o tendinta relativ fireasca. In conditiile in care nu exista nici o interventie externa care sa schimbe tendintele, este realist scenariul intoarcerii la situatia de dinainte de 2001, situatie cand PCRM era cel mai bine reprezentat partid in Parlament, dar in opozitie, iar la guvernare exista o coalitie, e drept, extrem de eclectica si nu foarte eficace.Orice s-ar intampla insa, cred ca „epoca Voronin” - care inseamna partid unic, verticala puterii si conducere personalizata - se va incheia, indiferent cine va guverna si unde va fi presedintele Voronin: simplu deputat, sef de Parlament sau prim-ministru. Criza economica, pe care acum autoritatile de la Chisinau se straduiesc disperat sa o camufleze, va lovi in curand dur si pe malul stang al Prutului.- Este posibil ca Dan Dungaciu sa se lanseze in politica?Stiti cum se spune, in politica niciodata sa nu spui niciodata. Asadar, orizontul de optiuni ramane deschis.- Va multumesc pentru interviu!Interviu realizat de Irina Nechithttp://www.jurnal.md/article/11634/