Dan Dungaciu: "La Chi?inau sunt etichetat drept agentul Romaniei"

de Ovidiu ?IMONCA Saptamina aceasta, la Bucuresti, se va lansa cartea Cine sintem noi? Cronici de la Est de Vest de Dan Dungaciu, aparuta la Editura Cartier. Dan Dungaciu este conferentiar la Facultatea de Sociologie si Asistenta sociala a Universitatii din Bucuresti. Volumul Cine sintem noi? cuprinde analize detaliate privind realitatile din Republica Moldova. Interviul revistei Observatorul Cultural discuta, mai ales, despre cum poate Romania sa aiba un proiect politic eficient fata de Republica Moldova.Ovidiu ?imonca: Mergeti des in Republica Moldova?Dan Dungaciu> Da, in fiecare an. Anul trecut am stat citeva luni bune.Vi s-a intimplat sa fiti injurat, batut, agresat pe strada?Am fost agresat, deseori, in presa guvernamentala. Cu acuze ca sint agentul Romaniei, cind lucrind din partea SIE, cind din partea SRI. De ce ati fost atacat?Asta e modelul sovietic: cei care scriu in presa oficioasa nu ataca subiectul, nu ataca temele. E vechea mostenire sovietica: cind am un „dusman de clasa“, nu ma intereseaza ce spune, ma intereseaza cine e. Il etichetez. La Chisinau nu exista polemica pe subiecte, nu exista, de pilda, un post de televiziune in care sa se confrunte liderul puterii cu liderul opozitiei. Exista posturi ale puterii care fac praf lideri ai opozitiei, fara sa discute ideile din programele politice. In ultimele calatorii, ce v-a impresionat placut in Republica Moldova?Oamenii de acolo. Sint doua voluptati pe care le ai in stinga Prutului: una ca sociolog si una umana. Chestiunile nu se suprapun; sociologul e ca si chirurgul care vede un tip maltratat pe masa de operatie si spune: iata ce caz extraordinar. Sau ca ziaristul caruia ii creste adrenalina cind asista la un dezastru. Dincolo de analiza sociologica, pot spune ca oamenii sint extraordinari. Exista acolo un tip de inocenta, pierduta in Romania, un tip de angajament care imi aduce aminte de anii ’90, si exista un mod de a fi pe care il gasesti numai acolo: candoare, emotionalitate, sentimentalism, un simt unic al umorului. Daca stai cu ei o seara, la un pahar de vin, nu se poate sa nu ti-i faci prieteni. Nu e politetea rece, occidentala.Romania n-a creat un centru de studiiCare a fost declicul, ce v-a facut sa urmariti insistent si permanent situatia din Republica Moldova?Prima oara am fost acolo in anii ’90. Eu am avut primele contacte cu basarabenii la Bucuresti. Se interesau de ce se intimpla in Romania, noi doream sa aflam ce se intimpla in Republica Moldova. Eram student la Sociologie, incepusem un program de cercetare despre rezistenta la comunism. Am ajuns la tema rezistentei din Basarabia; era o tema necercetata, nediscutata. Contactele, din acest punct de vedere, s-au extins. N-au fost numai academice, ci si personale. In timp, s-a mai adaugat ceva: o preocupare academica, sistematica, despre Republica Moldova, care a devenit si tema de curs.Exista la Facultatea de Sociologie un curs despre Republica Moldova?Predau la masterul despre studiile de securitate, si Republica Moldova este prezenta. Si mai tin un curs despre „sociologia vecinatatilor europene“ in care Republica Moldova devine o tema de studiu. Am publicat constant si in Republica Moldova, am avut o rubrica saptaminala in cotidianul Flux, acum am o rubrica saptaminala in ziarul Timpul.Cum sint acum studentii care vin din Republica Moldova?Fata de acum 10 ani, diferentele sint uriase. Eu am terminat Sociologia in 1995. Am avut colegi din Republica Moldova. Cei de atunci vorbeau o limba romana aproximativa, erau indeobste fii de secretari de partid sovietici, care isi dadeau copiii la Bucuresti ca era scoala mai buna. Astazi, in facultate, mai ales daca au absolvit un liceu in Romania, cei din Republica Moldova sint cei mai buni pe anumite discipline. Au un tip de angajament uimitor, mai ales pe teme care-i intereseaza. Cum ii folosim pe acesti oameni?E penibil. Romania n-a creat un institut care sa se ocupe de relatiile cu Republica Moldova. Eu am un prieten care lucreaza la Departamentul de Stat din SUA. A obtinut o bursa americana si a venit aici sa lucreze. Dorea sa stea 6 luni la Bucuresti, 6 luni la Chisinau. Dorea sa se ocupe de Marea Neagra, Transnistria, Republica Moldova. Prin bursa isi platea tot: cazare, masa. Important era sa gaseasca presa de la Chisinau si sa-si perfectioneze limba romana. Ei bine, nu exista o singura institutie, in Romania, unde sa se poata citi presa din Republica Moldova. Noi nu avem, la Bucuresti, nici macar toate cartile care s-au scris in lumea asta despre Republica Moldova. Apar, in medie, 5 pe an. Romania nu e in stare sa adune toate cartile care s-au scris despre Republica Moldova si sa faca un centru de studii. Mi-a fost jena ca n-aveam unde sa-l duc. Cum se poate sa ai atitia oameni vorbitori de romana, rusa si engleza, si tu, ca stat, sa nu faci nimic pe spatiul rasaritean? Parerea mea, ma puteti contrazice, este ca sint foarte putini romani care sa fie interesati de Republica Moldova.Eu sint sociolog si invariabil ma uit si la cifre. Daca intrebati cetatenii Romaniei ce parere au despre Republica Moldova, va vor spune, lucru atestat de sondajele care s-au facut despre politica externa romaneasca si despre atitudinea romanilor fata de alte tari, ca au un mare interes fata de Republica Moldova. In perceptia publica, Republica Moldova este o tara simpatica, o tara prietena a Romaniei. Cum se explica atunci prejudecatile care circula in Romania despre populatia din Republica Moldova, ca ar avea puternice simpatii comuniste, de nelecuit, si ca tocmai acest fapt blocheaza colaborarea?Eu va dau cifrele unui sondaj de opinie care spune ca Republica Moldova este printre tarile cele mai simpatice pentru romanii din dreapta Prutului. Restul e speculatie.Cind a fost facut sondajul?Acum citiva ani. La polul opus se numara tarile arabe si Federatia Rusa. Exista si perceptia de care ati amintit, dar aceasta tine mai degraba de sociologia populara. Asemenea pareri, pe care le enuntati, mai apar prin presa, dar eu nu cred ca sint neaparat semnificative si relevante. Exista si de cealalta parte a Prutului atitudini analoage. Populatia, in genere, considera invariabil ca Romania trebuie sa fie partenerul principal al Republicii Moldova. Dar sint si atitudini nesimpatice, chiar ostile, fata de Romania, care pot fi observate mai ales in presa guvernamentala. De ce, in presa guvernamentala de la Chisinau, controlata de comunisti, Romania este privita ca un potential dusman?Ce se scrie in presa guvernamentala nu reflecta atitudinea sau perceptia populatiei. In Republica Moldova, sint doua tipuri de discurs. Unul este discursul public despre putere. Un al doilea discurs este reprezentat de proiectul ideologic al puterii. Aceste discursuri nu se suprapun. Nu toti cei care au votat comunistii sint impotriva Romaniei. Cind Partidul Comunist a cistigat prima oara alegerile, in 2001, Bogdan Chirieac, pe atunci la Adevarul, a scris un editorial in care spunea ca, daca optiunea majoritara este Partidul Comunist, Romania ar trebui sa-si vada de problemele ei si sa nu mai incerce actiuni de fratietate si de prietenie. Asta e o abordare foarte superficiala a Republicii Moldova. In 2001, nu s-a votat discursul identitar sau discursul ideologic. Comunistii au fost votati din ratiuni socio-economice, din cauza crizei rublei care a existat anterior, au fost adusi la putere de o populatie care era la capatul rabdarii. Nu se plateau pensii, salariile se intirziau cu sase luni sau un an... In acei ani, 1998-2001, au plecat cei mai multi moldoveni. Asa ca era o stare sociala care a generat acel vot acordat comunistilor. Noi, de la Bucuresti, am lansat asupra Republicii Moldova o gogorita, ca s-a votat un proiect ideologic si identitar. Ne justificam, prin taierea oricaror legaturi cu Republica Moldova, propriile noastre neputinte de a actiona acolo."Revolutia orange din capul cuiva“ niciodata nu-i suficientaNumai ca, domnule Dungaciu, in ultimii ani a reaparut teza moldovenismului, a limbii moldovenesti, a moldovenilor diferiti de romani. Peste agenda sociala a comunistilor s-a suprapus un proiect ideologic-identitar. Acest proiect incepe sa se inteteasca prin 2003-2004, apare „Conceptia politicii nationale“ a presedintelui Voronin, dar se intimpla ceva: memorandumul Kozak si o anumita presiune a Federatiei Ruse de a accepta planul Moscovei cu privire la Transnistria. Comunistii moldoveni credeau ca, daca stau in genunchi in fata Moscovei, vor primi Transnistria. Iar Moscova i-a pus sa stea culcat. Putin nu numai ca nu le-a oferit Transnistria, dar le-a spus „semnati Memorandumul Kozak“. Asta insemna legalizarea prezentei militare rusesti pe teritoriul Republicii Moldova si transnistrizarea Republicii Moldova, adica „reunificarea“ fara plecarea trupelor rusesti, fara dekaghebizarea Moldovei, fara democratizarea Republicii Moldova.Cind Moscova propunea acel plan pentru Transnistria, presedintele Voronin a schimbat directia, a avut o revelatie. De ce?Presedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, a numit acea schimbare de directie „revolutia portocalie din capul presedintelui Voronin“. Schimbarile bruste de directie nu sint singulare in fostul spatiu sovietic. Presedintele Ucrainei, Leonid Kucima, a avut acelasi tip de comportament. Primul mandat l-a cistigat cu un discurs prorusesc, al doilea mandat – cu un discurs proeuropean – s-a numit „drumul Damascului“ presedintelui Kucima. Dar lucrurile n-au tinut la Chisinau, semn ca „revolutia orange din capul cuiva“ niciodata nu-i suficienta. In 2005, Partidul Comunistilor cistiga din nou alegerile, tot pe o agenda sociala. Comunistii au reusit sa puna in ordine anumite lucruri, au inceput sa dea la timp pensiile si salariile. In campania din 2005, Voronin a avut un discurs proeuropean. Rezervele celor care refuzau sa voteze – „nu pot sa votez cu Voronin ca e comunist“ – s-au estompat. Dupa 2005, dupa ce Partidul Comunistilor cistiga a doua oara alegerile, revine in forta discursul identitar.Ce insemna discursul identitar?„Moldovenizarea“ etno-culturala a Republicii Moldova. Comunistii spun ca avem de-a face cu o limba separata si cu o etnie separata. Cetatenia este echivalata cu etnia, in acest caz. Toti cei din stinga Prutului sint „moldoveni“ in virtutea faptului ca apartin, in calitate de cetateni, statului Republica Moldova. Dar autorii moldovenisti considera ca aceasta apartenenta este si etnica.De ce s-a produs aceasta situatie?Acolo, in Republica Moldova, este o elita politica vorbitoare de limba rusa. Sint ministri in Guvern care vorbesc numai limba rusa, sint consilieri ai presedintelui Voronin care vorbesc numai limba rusa. Aceasta elita politica este intr-o profunda criza identitara, mostenita dupa caderea „patriei“ lor. Cind a cazut URSS, foarte multi oameni erau derutati. Multi bastinasi nu doreau sa adere la un proiect romanesc, dar nici nu doreau sa fie asimilati Federatiei Ruse. Aceasta criza identitara a generat nevoia inventarii de proiecte, pentru a compensa disonanta cognitiva a multora dintre „cetatenii sovietici“ de extractii etnice neclare, dar si pentru a contracara discursul identitar romanesc. Unul dintre ele a fost cel al moldovenismului, de sorginte sovietica, scos acum de la naftalina. Moldovenistii au un discurs de tipul: Republica Moldova este separata de Romania, statul moldovenesc, de 650 de ani, este anterior Romaniei, limba moldoveneasca este altceva decit limba romana, noi sintem moldoveni, noi nu sintem romani. Acesta este discursul livrat Bucurestiului. Dar nu este, in realitate, discurs oficial. Celalalt discurs, prin care se doreste alipirea Transnistriei, este unul plurietnic. Cind vorbesti cu Federatia Rusa, nu poti sa te declari moldovean, pentru ca trebuie sa tii seama de minoritati, de rusi, de ucraineni, de gagauzi. Asa ca intrebarea „cine sintem noi?“, pusa in Republica Moldova, are trei raspunsuri, in functie de pozitionarea geopolitica: sintem „moldoveni“ (etnic), sintem plurietnici, sintem si romani („moldovean“ avind in acest caz doar conotatii regionale, nu etnice).Domnule Dungaciu, de ce presedintele Voronin n-a ramas consecvent unei linii mai detasate de Moscova?Nu poate. Miza politica a presedintelui Voronin nu este integrarea europeana. Asta e o naivitate. Dar doreste Transnistria inapoi la Republica Moldova. E teritoriul lui, el e nascut in Transnistria. Cum poti sa vorbesti despre integritatea si independenta Republicii Moldova, si localitatea in care te-ai nascut sa nu apartina, de facto, de Republica Moldova?Dar el traieste umilinte, Voronin n-a putut participa la inmormintarea mamei sale, nu i-au dat voie liderii de la Tiraspol!El a fost umilit si de Tiraspol, si de Moscova. El si-a declarat iubirea fata de Moscova, dar, prin Memorandumul Kozak, dorintele lui Voronin nici macar n-au fost bagate in seama. El a crezut initial ca merge pe ideea lui „daca voi nu ma vreti, nu va vreau nici eu“ si a trecut pe discursul occidental. Dar nici discursul occidental n-a fost asumat pina la capat. „Revolutia“ s-a intimplat numai in capul lui. Asa ca, in relatia cu Moscova, Voronin s-a comportat mai degraba pe modelul „adio, dar ramin cu tine“. Strategia Chisinaului de a dobindi Transnistria s-a facut tot mergind la Putin, Voronin reluind pelerinajele la Moscova in 2007. Fac o paranteza: Baroul Avocatilor din America a scris cel mai bun Raport despre Transnistria. In Raport se spune: dati in judecata Federatia Rusa! Prin decizia de la CEDO din 2004 Ilascu versus Moldova si Federatia Rusa, Federatia Rusa este considerata stat agresor. Voronin n-a mers insa pe acest proiect, a continuat sa cerseasca mila Moscovei; credinta elitelor politice de la Chisinau este ca trebuie sa mergi la Putin, ca el iti poate rezolva problemele, ca el, doar el, iti poate da inapoi Transnistria. Asta e o naivitate. In realitate, Moscova lucreaza cu sapte dosare pe masa, nu este intr-un dialog bilateral cu Chisinaul, in care sa accepte revendicarile cu privire la Transnistria. Federatia Rusa este tara cu cei mai multi vecini din lume. Niciodata nu lucreaza bilateral cu nimeni. Transnistria nu e intr-o logica bilaterala, este intr-o logica globala. Voronin nu intelege asta, cum nu pricepe ca numai prin intrarea in Uniunea Europeana si in NATO poate sa ajunga sa discute in mod real cu Moscova chestiunea Transnistriei. Cind Voronin a facut pasul inapoi fata de Moscova, lucrul s-a stiut si la Bucuresti, si la Bruxelles, si la Washington. De ce nu s-a actionat mai mult asupra Republicii Moldova, atunci cind Voronin era suparat pe Moscova?Proiectul euroatlantic a presupus pastrarea Republicii Moldova in zona euroatlantica de interes, asa cum tine si Ucraina de acest proiect. Dar care a fost ideea-cheie? S-a insistat pe ideea statalitatii Republicii Moldova. Aceasta idee de statalitate moldoveneasca a fost inculcata si de la Bruxelles, si de la Washington, pe ideea ca, daca generam un nationalism moldovenesc, atunci tinem acest stat mai departe de Moscova. Moldovenismul ar fi fost un soi de substitut si la proiectul identitar romanesc, si la proiectul identitar prorusesc. Asta s-a gindit in anumite Cancelarii occidentale. Politica occidentala a fost una care nu dezaproba ideea moldovenismului. O a doua idee era ca Ucraina este pilonul principal in zona si Republica Moldova se va alinia la tendintele din Ucraina. Daca Ucraina este in spatiul euroatlantic, Republica Moldova se va supune. Presedintele Voronin ar fi spus, la un moment dat, ca, daca Ucraina intra in NATO, Romania este in NATO, Republica Moldova „se va preda“ si va accepta sa intre si ea in NATO. Ideea a fost si este una superficiala. In realitate, „moldovenismul“ nu a indepartat Republica Moldova de Rusia, dimpotriva. El nu este „al treilea discurs“, intre sovietism si romanism. Este doar un sovietism reesapat. S-a gindit cumva mecanicist?Extrem de mecanicist, mai ales, la un moment dat, de la nivelul diplomatiei americane, care cauta stabilitate si viza securitatea regionala, in timp ce europenii puneau accent pe democratizarea interna. Asa se explica faptul ca, atunci cind diplomati europeni de la Chisinau faceau petitii despre presa care nu este libera, ambasadorul american la Chisinau nu le semna. Americanii au gindit strategic toata povestea, nu-i interesa democratizarea Republicii Moldova, ii interesa ca Republica Moldova sa nu plece catre Est, si pentru atingerea acestui scop puneau intre paranteze anumite derive democratice ale presedintiei. Dar aceasta viziune nu a adus cistiguri mari. Acest proiect, cu atragerea Republicii Moldova spre NATO, impreuna cu Ucraina, a intrat intr-o mare criza. S-a vazut asta si in razboiul din Georgia, si in criza gazelor sau in actuala configuratie politica de la Kiev. Ucraina este in mare criza, iar esuarea proiectului euroatlantic in regiune poate sa duca Republica Moldova, vazuta „la pachet“ cu Ucraina, spre o alianta refacuta cu Federatia Rusa. Aici e marele pericol. Oficiul pentru Republica Moldova n-a functionat Daca asa s-a gindit in Cancelariile occidentale, ar trebui sa discutam si despre politica de la Bucuresti. Dvs. vorbiti in carte despre o „lipsa de viziune“, o „lipsa de coerenta institutionala“ si o „lipsa de proiect pe relatia Bucuresti-Chisinau“. Romania, dincolo de ce se spunea la Washington, Bruxelles sau Moscova, ce putea face, si n-a facut?Dau un exemplu, pornind de ce s-a intimplat la Haga cu privire la delimitarea platoului continental al Marii Negre. Negocierile acestea au inceput in 1967. Negocierile au fost purtate si inainte de 1997, anul in care Romania a semnat Tratatul cu Ucraina, si dupa. Echipa de negociatori a fost formata in 2004, cind premier era Adrian Nastase, a continuat sa functioneze in vremea Guvernului Tariceanu si decizia s-a dat cind Boc era premier. A fost un proiect suprapolitic, probabil singurul proiect suprapolitic si consecvent pe care l-a avut Romania in Est. Pe Republica Moldova, un proiect suprapolitic n-a existat, din pacate. Mereu s-au schimbat echipele. Oficiul pentru Republica Moldova, direct subordonat prim-ministrului, n-a functionat in timpul Guvernarii Tariceanu; nici acum nu e functional, n-are un titular.Ce am putea face noi pentru Republica Moldova? Sa europenizam acest spatiu, sa impingem frontiera euroatlantica spre acest spatiu... Viziunea ar trebui sa se bazeze pe citeva realitati: ai o populatie care iti vorbeste limba, care te intelege, ai anumite afinitati etno-istorice. In aceste conditii, Romania trebuia sa actioneze si pe dimensiunea estica, si pe dimensiunea vestica. Pe Vest, trebuie sa convingi si la Bruxelles, si la Washington ca tu poti sa construiesti institutional o relatie cu Republica Moldova care sa avantajeze integrarea euroatlantica. Republica Moldova ar trebui sa fie importanta pentru proiectul euroatlantic al Romaniei, implicit al Europei. Fata de Republica Moldova, interesul Romaniei trebuie sa fie euroatlantic, european si national. Nu trebuie un interes doar national si retoric, ci un interes european. Daca Romania a inteles de ce a intrat in Uniunea Europeana, atunci trebuie sa stie ca are in „fisa postului“ frontierele cu Republica Moldova. Ce face Romania, ca stat european, ca sa exporte stabilitate? Daca aceasta idee va deveni subiect de interes politic, automat va deveni si subiect de interes mediatic. Ziaristii nostri se rezuma, astazi, la a dori sa-i ia un interviu lui Voronin. Si? Ajungem la „voronizarea“ imaginii Republicii Moldova, adica vom crede ca tot ce spune Voronin spune populatia. Daca Republica Moldova va fi integrata intr-un proiect euroatlantic al Romaniei, va deveni interesanta si pentru mass-media. Acum, Republica Moldova isi face loc in programele de stiri cind mai viziteaza Traian Basescu Chisinaul sau cind Voronin mai spune ceva contra Romaniei. Asta-i tot! E o frecventare extrem de neproductiva a Republicii Moldova. Cind exotizezi Republica Moldova, produci efecte contrare. Astazi, Republica Moldova are un proiect fata de Romania: distantarea si inghetarea relatiilor, iar Moscova are un alt proiect: mentinerea Republicii Moldova in siajul ei. Numai Romania e buimaca si nu are proiect.Cum ar fi trebuit sa actioneze Romania?Problema nu e sa mai cintam un cintec, sa mai recitam o poezie, ci sa construim institutii. Noi avem doar un Departament al Romanilor de Pretutindeni, la Ministerul de Externe, in care se sparg toate oalele. Dar problemele care tin de Republica Moldova sint legate de Ministerul Muncii (permisele de munca), de Ministerul Justitiei (acordarea cetateniei), de Ministerul de Interne (controlul frontierei), de Ministerul Educatiei (burse) etc. Pentru asta s-a inventat, teoretic, Oficiul pentru Republica Moldova. Or, acest oficiu n-a avut sef in ultimii ani si nu are nici astazi, n-a functionat. Deci noi n-am avut nici o viziune, nici institutii care sa se implice. Au fost doar eforturi individuale neincluse intr-un proiect general. A lasa problema Republicii Moldova doar pe seama unei lacrimi in coltul ochiului, pe seama „podurilor de flori“, sau a doinelor, inseamna ca ai ucis-o. Ideea nu este sa plingem impreuna, ci sa construim impreuna. Domnule Dungaciu, la Chisinau nu se gaseste presa romaneasca carti de invatatura, manuale, dictionare.Da, asta e situatia. Din 2001, influenta limbii ruse a crescut. In anii ’90, erau foarte multi parinti rusi care isi trimiteau copiii la scoli romanesti. Astazi, incepe sa se schimbe acest trend. Oamenii isi spun, astazi, ca daca vrei sa faci afaceri trebuie sa inveti limba rusa. Mai departe, revistele glossy sint toate in limba rusa. Presa scrisa este in limba rusa, softurile de calculatoare sint in limba rusa. Informatia tehnica la telefoane mobile este in limba rusa. Filmele de la cinematograf sint subtitrate in limba rusa. DVD-urile sint in limba rusa.Dar de ce Romania nu s-a implicat mai mult?Din 2002 s-a dat un semnal in care s-a spus: nu ne mai ocupam de Republica Moldova.Cine a dat acest semnal?A fost un consens la nivelul clasei politice: vrem sa intram in Uniunea Europeana si in NATO si nu putem sa actionam pe doua fronturi. Si s-a blocat relatia cu Republica Moldova. La Bucuresti s-a gindit asa: de ce sa avem belele pe relatia cu Chisinaul, de ce sa fim atacati mereu, de ce sa tot fim acuzati de la Chisinau ca actionam imperialist? Mai bine renuntam sa mai colaboram, nu ne mai intereseaza Republica Moldova, ne concentram pe NATO si UE. Noi n-am fost capabili sa gestionam relatia cu Republica Moldova, dar nici relatia cu Federatia Rusa. De ce ar trebui diplomatia romaneasca sa-si bata capul cu Republica Moldova, unde presedintele Voronin are oscilatii in gasirea aliatilor, unde Transnistria este un focar de terorism, comert ilegal de arme si droguri? Merita?Ce inseamna „merita“? Daca invoci cele spuse de dvs., se poate ajunge la ideea: nu merita, inchidem frontiera. Declarativ, s-a insistat pe o relatie speciala cu Republica Moldova. Dar atit!Relatia Romaniei cu Republica Moldova se pune in termeni de prestigiu european: ce face Romania in Uniunea Europeana? De ce s-a integrat? Cum poate Romania sa fie furnizor de stabilitate si de securitate, daca nu e in stare sa gestioneze relatia cu Republica Moldova, care este la frontiera ei? Cum mai mergi la Bruxelles? Ce mai insemni in Uniunea Europeana daca nu te implici in Republica Moldova? Am uneori senzatia ca noi mergem la Bruxelles, ne asezam undeva mai in spate, ascultam ce zic cei de la prezidiu, zicem da si venim acasa. Asta nu este atitudine de membru al Uniunii Europene! Nu sintem doar chelneri la Bruxelles... Va dau exemplul Ungariei. Ungaria are pe Republica Moldova reprezentantul UE, Kalman Mizsei, Centrul de Vize pentru spatiul Schengen este coordonat de Ungaria, iar generalul care se ocupa de securizarea frontierei intre Republica Moldova si Ucraina este maghiar, Fereny Banffy. Cele mai importante institutii ale Uniunii Europene in raport cu Republica Moldova sint conduse de diplomati maghiari. Asta inseamna, pentru Ungaria, prestigiu, capacitate profesionala, proba de a administra institutii europene. Iar noi am cazut la toate aceste examene. Noi inca avem mari disfunctionalitati in modul in care gestionam dosarele cu privire la cetatenie. Nici in acest domeniu n-am fost pregatiti. Si nu sintem pregatiti sa gestionam relatia cu tarile estice. Noi vrem, de pilda, sa semnam un acord de mic trafic cu Ucraina, anul acesta avem inspectie de la Schengen. Care-i solutia „geniala“ a Ministerului de Interne? Inchidem toate punctele de trafic, pentru ca n-am reusit sa le asiguram functionalitatea din punct de vedere Schengen. Asta e solutia romaneasca: nu ne descurcam, inchidem tot. Dar asta e proba incapacitatii. Asa s-a intimplat si cu Republica Moldova. Din 2002, Republica Moldova a disparut din spatiul public, din cauza neputintelor noastre administrative, iar presedintele Voronin exact asta vrea: Romania sa nu fie prezenta in Republica Moldova. Asta ii usureaza sarcinile foarte mult. Peste toate neputintele romanesti vine si proiectul politic al presedintelui Voronin, care vrea ruptura cu Romania, si lucrurile ajung la criza si la esec. Iar Romania ramine in afara jocului. Din 1990, statul roman a acordat anual un numar de burse elevilor si studentilor din Republica Moldova. Cam o mie de burse in fiecare an. Ce se intimpla cu absolventii din Republica Moldova?Acordarea de burse cred ca a fost singurul proiect mai coerent al statului roman si o mana cereasca pentru basarabeni. Un proiect pe care nu s-a lucrat, insa. Daca intrebati la Ministerul Educatiei ce fac acum absolventii din Republica Moldova, unde lucreaza, citi au ramas aici, citi s-au intors in Republica Moldova, nimeni nu cred ca stie. De ce?Persoana care se ocupa de statistica acestor burse cred ca a fost schimbata de zeci de ori. Oamenii aceia, absolventii, trebuiau sa fie urmariti. Statul roman ar trebui sa discute cu acesti absolventi. Care este eficienta acestui proiect de acordare a burselor? Care e beneficiul statului roman? La noi s-a gindit la gramada: trimitem carti, ziare si dam burse. Nimeni n-a urmarit procesul acesta. Inchipuiti-va citi bani s-au dat in Republica Moldova, si nimeni n-a urmarit ce s-a intimplat cu banii aceia. In Republica Moldova, cartea rusa este mai ieftina decit cartea romaneasca. De ce, daca statul roman a dat atitia bani? De ce am dat bani? Ca sa public cu orice pret carte romaneasca..., ca sa bifez ca am dat niste bani..., asta inseamna ca sint idiot. Trebuie publicata carte romaneasca mai ieftina decit cartea rusa. Mai departe: Moscova trimite electronic editiile ziarelor sale, in limba rusa, la Chisinau, care se tiparesc in Moldova, ziaristii de la Chisinau mai adauga doua pagini, un fascicol, si trimit ziarul pe piata. Cititorul din Republica Moldova are in fiecare zi ziarul rusesc pe masa. Noi ce faceam? Duceam cu sarsanaua ziare la Chisinau, mai vechi cu doua-trei zile. Noi trebuia sa avem acolo tipografii care sa tipareasca presa romaneasca, oferita cetatenilor la prima ora a zilei. Va dati seama ce beneficiu era? Dadeam de lucru si tipografului, si ziaristului local. Cum vi s-a parut evolutia Bisericii Ortodoxe Romane? Dupa ce Daniel a devenit Patriarh, a fost activata si o Episcopie la Dubasari. Poate BOR sa suplineasca un proiect politic?Intr-o geopolitica a ortodoxiei, activitatea Bisericii Ortodoxe Romane e foarte interesanta. BOR n-a recunoscut niciodata ocupatia canonica rusa in Basarabia. A fost reactivata Mitropolia Basarabiei in 1992, iar reactivarea Mitropoliei Basarabiei, sub obladuirea Patriarhiei de la Bucuresti, cred ca a fost primul semn coerent al statului roman in relatia Romaniei cu Republica Moldova. Dar mai este de spus inca ceva: conflictul acesta care s-a declansat de atunci impotriva Mitropoliei Basarabiei este, de fapt, interfata ecleziala a conflictului transnistrean. Ce este, de fapt, conflictul transnistrean? Tentativa Moscovei de a mentine Republica Moldova in siajul sau sau de a o arunca intr-o criza care sa n-o mai poata face guvernabila. Moscova si-a lasat enclave (prin Georgia, prin Moldova) ca sa le poata oricind reactiva. Asta a fost si cu razboiul impotriva Mitropoliei Basarabiei, vazuta ca o institutie care ar duce Chisinaul prea aproape de Bucuresti. Si Moscova nu accepta asta. Biserica Ortodoxa Romana, sprijinita si la CEDO de avocatul american John Warwich Montgomery, a dus o lupta continua, care s-a incheiat, intr-o prima faza, prin recunoasterea la CEDO a Mitropoliei Basarabiei. Problema care apare acum este recunosterea celor trei episcopii. Una dintre episcopii, Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria, cu sediul la Dubasari, nu are insa o justificare canonica. Romania a avut in perioada interbelica o misiune ortodoxa peste Nistru, fosta Misiune Ortodoxa Romana din Transnistria. Misiunea Ortodoxa a fost foarte importanta, pentru ca a redeschis bisericile: oamenii isi aduc aminte ca, atunci cind au venit romanii peste Nistru, au redeschis bisericile inchise de sovietici. Dar la Dubasari n-a fost niciodata episcopie. Nu poti sa transformi acea misiune ortodoxa in episcopie fara sa fii constient ca deranjezi Moscova. Niciodata in istorie Romania n-a avut peste Nistru legitimitate canonica, chestiune care poate duce, pe buna dreptate, la protestele Patriarhiei Ruse. "O alianta impotriva comunistilor este posibila"Credeti ca alegerile parlamentare, din 5 aprilie, pot sa rastoarne configuratia politica de acum, cu majoritatea comunista?Alegerile locale au aratat un lucru: in Chisinau a iesit un primar, Dorin Chirtoaca, si proroman, si pro-NATO, si pro-UE. La nivelul intregii tari, 52% din populatie a votat cu partide necomuniste. Daca insumam toate voturile, comunistii au pierdut alegerile locale. Teoretic vorbind, o coalitie impotriva comunistilor, care sa aiba si majoritate in Parlament, se poate face. Deja, cele trei partide cu sanse sa intre in Parlament, Partidul Liberal, Alianta Moldova Noastra si Partidul Democrat Liberal, au anuntat ca vor face o coalitie impotriva comunistilor, ca sa izoleze Partidul Comunistilor. Ceea ce este posibil. In toata istoria de dupa 1990, nici o alianta prooccidentala in Republica Moldova n-a tinut.Da, e adevarat, dar asta nu inseamna ca nu va tine nici una. Conteaza sa existe un interes al Uniunii Europene, o mina ferma, care sa spuna: voi trebuie sa faceti asta, si asta, si asta. Daca le pui o cupola prin care sa-i tii alaturi intr-un proiect european, exista sanse ca aceasta alianta sa reziste.Exista acest proiect? Exista un interes al UE pentru a sustine un proiect european in Republica Moldova?Problema este ca, in toate intentiile europene, Republica Moldova este inclusa in proiecte cu Belarus, Caucazul de Sud si Ucraina. Logica ar fi ca Moldova sa intre intr-un alt proiect, cu Balcanii de Vest. Daca Republica Moldova ramine pe directia Ucraina, Caucaz, Belarus, ea n-are nici o sansa rapida de integrare. Republica Moldova trebuie sa intre intr-o alta logica, care sa-i acorde sanse sporite de integrare in UE. Dar aceasta noua logica ar fi trebuit sa fie sustinuta de Bucuresti, Bucurestiul era dator Republicii Moldova pentru o noua logica politica, chiar daca a fost refuzat cu proiectul Balcanii de Vest de catre Chisinau. Dar nu cu sprijin retoric, ci cu creionul pe hirtie si cu insistente la Bruxelles. Exista insa o incapacitate a discursului profesionist din Romania in fata UE. Cred ca a fost o conspiratie a incompetentei, parerea mea este ca UE si NATO asteptau propuneri si actiuni din partea Romaniei fata de Republica Moldova. Am fi o avut toate argumentele, dar n-am incercat, n-am jucat cartea Republicii Moldova, intr-un proiect euroatlantic. Daca n-ai jucat cartea, nu mai poti sa dai vina pe Washington si pe Bruxelles, de vina esti tu, pentru ca nu poti veni cu solutii sau expertiza. Dar, revenind, daca in jurul acestei coalitii necomuniste din Republica Moldova, ar fi o asistenta internationala, ar putea functiona.Nu sinteti cumva un pic prea optimist? Ginditi-va, daca un singur partid din cele trei ale posibilei aliante se razgindeste si merge cu Partidul Comunistilor, aceasta alianta pica. Asa s-a intimplat cu PPCD. A trecut la comunisti, a tradat, si le-a asigurat comunistilor majoritatea in Parlament.Eu am spus ca teoretic este posibila o alianta impotriva comunistilor. Eu nu cred ca aceasta coalitie va rezista in mod natural, neasistata. Uitati-va ce s-a intimplat in Consiliul Municipal din Chisinau. Initial, acolo majoritatea era detinuta de partide necomuniste. Asta pina la un moment dat, cind s-au certat,