Cristian GHINEA in Dilema Veche despre autocenzura.

Toate aceste ginduri mi-au venit citind articolul „Twenty years on: internalising the fatwa“ („Dupa douazeci de ani: internalizind fatwa“), publicat de Kenan Malik. Fatwa la care se refera titlul este condamnarea la moarte de catre ayatollahul Khomeini a lui Salman Rushdie. Malik (el insusi de origine indiana) face un bilant deprimant a ceea ce s-a intimplat in cele doua decenii de cind Occidentul a luat primul contact major cu pretentia musulmanilor de a nu fi ofensati. Dupa cum spunea un personaj din Speakers’ Corner despre care am scris anul trecut, pretentia s-a transformat intre timp in dreptul de a nu fi ofensati. Acum douazeci de ani, Rushdie a fost aparat in numele libertatii de expresie, de catre majoritatea intelectualilor, cartea a aparut peste tot in lume in pofida amenintarilor, prin eforturi uneori eroice ale unor editori. Malik compara aceasta situatie cu povestea altei carti: The Jewel of Medina. Este o poveste romantica si inofensiva (spune autorul) despre cea mai tinara sotie a profetului Mahomed. In 2008, marea editura americana Random House a platit pentru manuscris si a trimis-o unor profesori universitari pentru a culege citate laudative. O profesoara care preda istorie islamica in Texas s-a scandalizat si a spus ca romanul este „ofensator“. A fost destul pentru ca editura sa renunte la manuscris si acesta sa fie refuzat de orice alta editura majora americana. A izbucnit un scandal public, o editura minora din Anglia a anuntat ca va publica romanul, dar casa editorului a fost atacata cu bombe incendiare, iar el traieste pazit de politie, pentru ca un cleric radical britanic a amenintat cu alte atacuri. Asa se face ca prima versiune oficiala a cartii a aparut in... Serbia. Care e semnificatia acestor povesti? In acest caz, nu islamistii au pornit condamnarea cartii, ci chiar mediul intelectual impregnat de multiculturalism. Astfel, autocenzura (i-am putea spune „cenzura preventiva“, cred) actioneaza in vederea unei presupuse ofense. Eu, daca as fi musulman, m-as ofensa ca niste tipi din alta cultura se cred atit de destepti incit sa presupuna ca sint un infantil care are nevoie de protectie preventiva, dar asta e alta poveste. Pe scurt – spune Malik – in douazeci de ani am trecut de la apararea libertatii de expresie la cenzura preventiva. Profesoara texana scandalizata nu e doar o voce, ci exprima o pozitie centrala in intelectualitatea care practica multiculturalismul ca dogma: in orice conflict dintre o voce critica si cei care se simt ofensati, vocea critica e de vina. Scandalul caricaturistilor danezi, exilul olandezei de origine somaleza Ayaan Hirsi Ali in SUA sint alte exemple care imi vin in minte. Ce s-a intimplat? Am internalizat fatwa – spune Malik. Acum nu mai e nevoie de Khomeini sa ne reduca la tacere, o facem noi. http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=sectiune&nr=259&s=3